ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3099/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Maramureș, reclamantul M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Maramureș, anularea hotărârii nr. 557 din 20 decembrie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu Satulung, în anul 1942, refugiindu-se în București, din cauza instaurării regimului hortist în partea de nord-vest a României, aspect pe care pârâta la ignorat, hotărârea emisă fiind nelegală. Prin sentința civilă nr. 304 din 5 februarie 2007, Tribunalul Maramureș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, formându-se Dosarul nr. 365/100/2007.

Prin sentința civilă nr. 178 din 26 martie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de M.A., reținând că probele administrate de reclamant în dovedirea susținerilor sale nu sunt concludente, acesta neputând avea calitatea de refugiat în sensul art. 1 lit. c) din Legea 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ. Recurentul - reclamant susține, în esență, că acțiunea sa formulată împotriva pârâtei C.J.P.

Maramureș, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000 a fost soluționată favorabil prin sentința civilă nr. 171 din 21 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ulterior fiindu-i comunicată și sentința civilă nr. 178 din 26 martie 2007 a aceleiași Instanțe, pe care a atacat-o cu recurs, deoarece soluția pronunțată era contrară primei hotărâri. Mai arată că nu poate justifica această situație, având în vedere că a fost depusă o singură cerere de chemare în judecată, înregistrată inițial la Tribunalul Maramureș și declinată ulterior la Curtea de Apel Cluj. Recursul este fondat. Analizând lucrările și actele dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 304 ind.

1 C. proc. civ., prin raportare la susținerile părților și dispozițiile legale procedurale, Înalta Curte constată nelegalitatea sentinței atacate, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ. „ este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, tăcută de ele și în contra lor în aceeași calitate". Acest text legal instituie o prezumție absolută, irefragabilă, de fond, menită să instituie cel mai important efect al hotărârii judecătorești și anume puterea sau autoritatea de lucru judecat. În susținerea motivelor de recurs recurentul - reclamant a depus la dosar sentința civilă nr. 171 din 21 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă din data de 24 aprilie 2007, pronunțată anterior sentinței civile nr. 178 din 26 martie 2007 a aceleiași Instanțe, atacată cu prezentul recurs.

Analizând cele două sentințe judecătorești, Înalta Curte constată că există tripla identitate prevăzută de dispozițiile art. 1201 C . civ. și anume părți, obiect și cauză, prin sentința civilă nr. 171 din 21 martie 2007, definitivă și irevocabilă, Curtea de Apel Cluj recunoscându-i reclamantului calitatea de refugiat conform prevederilor art. 1 lit. c) din Legea 189/2000 și obligând pârâta C.J.P. Maramureș să-i acorde drepturile prevăzute de acest act normativ pentru perioada 15 august 1942 - 6 martie 1945, această hotărârea intrând în puterea lucrului judecat, fiind executorie de drept. Față de această situație juridică, cea de-a doua sentință judecătorească pronunțată de Curtea de Apel Cluj nu-și poate produce efecte, deoarece încalcă principiul autorității de lucru judecat, astfel cum este el prevăzut de art. 1201 C. civ.

Văzând și dispozițiile art. 166 C. proc. civ., care statuează caracterul de ordine publică a excepției puterii lucrului judecat, aceasta putând fi invocată de părți sau din oficiu chiar în fața Instanțelor de Recurs. În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și ale art. 314 C. proc. civ. , va admite recursul, va casa sentința atacată și, pe fond, va respinge acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A., împotriva sentinței civile nr. 178 din 26 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, rejudecând cauza, respinge acțiunea pentru autoritate de lucru judecat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.