ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3099/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Maramureș,

reclamantul M.A. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta C.J.P. Maramureș, anularea hotărârii nr.

557 din 20 decembrie 2006 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i

recunoască

drepturile prevăzute de Legea 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost obligat să

părăsească localitatea de domiciliu Satulung,

în anul 1942,

refugiindu-se în București,

din cauza instaurării regimului hortist

în partea de nord-vest a României, aspect pe care pârâta la ignorat,

hotărârea

emisă fiind nelegală.

Prin

sentința civilă nr. 304 din 5 februarie 2007, Tribunalul

Maramureș a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, formându-se Dosarul nr. 365/100/2007.

Prin sentința civilă

nr. 178 din 26 martie 2007 Curtea de

Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de M.A., reținând că probele

administrate de reclamant în

dovedirea

susținerilor sale nu sunt concludente, acesta neputând

avea calitatea de refugiat în sensul art. 1 lit. c)

din Legea 189/2000.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul

M.A. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie,

în temeiul dispozițiilor art. 299

și urm. C. proc. civ.

Recurentul - reclamant

susține, în esență, că acțiunea sa

formulată

împotriva pârâtei C.J.P. Maramureș, pentru acordarea drepturilor prevăzute de

Legea 189/2000 a fost

soluționată

favorabil prin sentința civilă nr. 171 din 21 martie 2007

a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios

administrativ și fiscal,

ulterior fiindu-i comunicată și sentința civilă

nr. 178 din 26 martie 2007 a aceleiași Instanțe, pe care a atacat-o

cu recurs, deoarece soluția pronunțată era

contrară primei hotărâri.

Mai arată

că nu poate justifica această situație, având în vedere că

a fost depusă o singură cerere de chemare în

judecată, înregistrată

inițial la Tribunalul Maramureș și declinată ulterior la Curtea de

Apel Cluj.

Recursul

este fondat.

Analizând

lucrările și actele dosarului, în temeiul

dispozițiilor

art. 304 ind. 1 C. proc. civ., prin

raportare la susținerile părților și

dispozițiile legale procedurale, Înalta Curte constată nelegalitatea sentinței

atacate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ. „ este lucru

judecat atunci când a

doua cerere are același obiect, este întemeiată

pe aceeași cauză și este între aceleași părți, tăcută

de ele și în contra lor în aceeași calitate".

Acest text legal

instituie o prezumție absolută, irefragabilă,

de

fond, menită să instituie cel mai important efect al hotărârii judecătorești și

anume puterea sau autoritatea de lucru judecat.

În susținerea

motivelor de recurs recurentul - reclamant a

depus

la dosar sentința civilă nr. 171 din 21 martie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, irevocabilă din data de 24 aprilie 2007,

pronunțată anterior

sentinței civile nr. 178 din 26 martie 2007 a aceleiași Instanțe, atacată cu prezentul recurs.

Analizând cele două

sentințe judecătorești, Înalta Curte constată că există tripla identitate

prevăzută de dispozițiile art.

1201 C

. civ. și anume părți, obiect și cauză, prin

sentința civilă nr. 171 din 21 martie 2007, definitivă și irevocabilă, Curtea

de Apel Cluj recunoscându-i reclamantului

calitatea de refugiat conform prevederilor art. 1 lit. c) din Legea 189/2000 și

obligând pârâta C.J.P. Maramureș să-i acorde drepturile

prevăzute de acest act normativ pentru perioada

15 august 1942 - 6

martie 1945,

această hotărârea intrând în puterea lucrului judecat,

fiind executorie

de drept.

Față

de această situație juridică, cea de-a doua sentință

judecătorească pronunțată de Curtea de Apel Cluj

nu-și poate produce efecte, deoarece încalcă principiul autorității de lucru

judecat, astfel cum este el prevăzut de art. 1201 C. civ.

Văzând și dispozițiile art. 166 C. proc. civ.,

care statuează caracterul de ordine publică a

excepției puterii

lucrului judecat, aceasta

putând fi invocată de părți sau din oficiu

chiar în fața Instanțelor de

Recurs.

În temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și ale art. 314 C. proc. civ.

, va admite recursul, va casa sentința

atacată și, pe fond, va respinge acțiunea pentru

autoritate de lucru

judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E

Admite

recursul declarat de M.A., împotriva

sentinței civile nr. 178 din 26 martie 2007 a Curții de Apel Cluj,

secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și, rejudecând cauza, respinge acțiunea pentru autoritate de lucru

judecat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.