ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6903/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, la 15

noiembrie 2007, reclamantul P.V. a chemat în judecată

pârâta Primăria comunei Scânteia solicitând restituirea terenului în

suprafață de 320 mp dobândit prin moștenire de la mama sa, V.P.

În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat că pârâtul refuză să-i

restituie terenul ocupat parțial de F.E. și alții.

Prin

întâmpinare, pârâta Primăria comunei Scânteia a invocat

excepțiile

de necompetență materială a tribunalului, întrucât acțiunea este o plângere la

Legea fondului funciar, excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nu s-a

formulat notificare și excepția tardivității, întrucât plângerea nu e formulată

în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii Comisiei județene de fond

funciar Ialomița.

Prin sentința civilă nr. 1104/F din 13

decembrie 2007, Tribunalul Ialomița a respins excepțiile invocate de pârâtă, a

admis excepția autorității de lucru judecat pusă în discuția părților din

oficiu și, pe cale de consecință a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că nu a fost investită cu o plângere la Legea fondului funciar, așa

încât este competentă a soluționa cererea întemeiată pe Legea nr. 10/2001 secția

civilă a tribunalului conform competenței speciale prevăzută de art. 24 alin. (7)

din acest act normativ, că Primăria are calitate procesuală pasivă în cauză.

Excepțiile tardivității și inadmisibilității au

fost respinse cu motivarea că, prin sentința civilă nr. 217 din 25 aprilie 2006

a Tribunalului Ialomița s-a reținut că Primăria a fost notificată, în temeiul

Legii nr. 10/2001 la 1 martie 2004.

Cât

privește excepția de fond, peremptorie, absolută a lucrului judecat, Tribunalul

Ialomița a reținut că prin sentința civilă nr. 217 din 25

aprilie

2006 aceeași instanță s-a pronunțat și a admis acțiunea reclamantului P.V. în

contradictoriu cu Primăria comunei Scânteia, obligând pârâtul să emită

dispoziție de soluționare a notificării cu privire la același imobil.

Împotriva hotărârii Tribunalului Ialomița a

declarat apel

reclamantul, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul

că instanța nu a apreciat

probele dosarului și că cererea nu i-a fost soluționată.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a păstrat soluția și motivarea instanței de fond, respingând ca nefondat apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1104/F din 13 decembrie

2007 a Tribunalului Ialomița.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de

Apel București a

declarat recurs

reclamantul P.V., fără a indica motivele pe

care își fundamentează

criticile, din expunerea acestora nerezultând posibilitatea încadrării

criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ..

La termenul din 12 noiembrie 2008, din oficiu, Înalta

Curte a invocat nulitatea recursului.

Analizând recursul, instanța apreciază că

acesta nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

În drept,

recursul este reglementat ca o cale extraordinară de

atac,

iar examinarea acestuia depinde de modul în care sunt redactate motivele de

recurs în scris, de posibilitatea încadrării criticilor conform art. 304 C.

proc. civ.

Susținerile din recurs referitoare la "rezumatul"

procesului în faza de fond și apel nu îmbracă caracterul unor critici cu

privire la motivele de drept ale instanței în soluționarea apelului, neputând

fi calificate ca motive de nelegalitate, circumscrise și încadrate prevederilor

art. 304 din același cod.

Ca atare, întrucât afirmațiile din recurs

nu pot fi analizate sub aspectul încălcării legalității și cum în cauză nu se

regăsesc motive de ordine publică, în conformitate cu art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este lovit de nulitate.

Întrucât neîncadrarea motivelor de recurs

în criticile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din același cod nu

s-a putut realiza, instanța va face aplicarea art. 302

1

alin. (1)

lit. c) din același cod și va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamantul P.V.

împotriva deciziei

nr. 216 din 19 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 noiembrie 2008.