ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5317/2010

Prin Sentința civilă

nr. 468/F din 24 aprilie  2008, Tribunalul Ialomița a respins acțiunea

formulată de reclamanta C.N.F.M., împotriva pârâtei Primăria Scânteia, ca

tardiv formulată.

În considerentele

sentinței instanța a reținut că, urmare a notificării adresate Primăriei

Municipiului Slobozia, județul Ialomița în baza Legii nr. 10/2001, a fost emisă

Dispoziția nr. 87 din 9 februarie 2004, comunicată reclamantei prin borderoul

nr. 79 din 11 februarie 2004.

Formularea de către

reclamantă a acțiunii la data de 4 februarie 2008, la aproape 4 ani de la

emiterea notificării este tardivă, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, modificată, care prevăd posibilitatea contestării

dispoziției în termen de 30 de zile de la comunicare.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 919 din 5 decembrie

2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C.N.F.M. împotriva

Sentinței civile nr. 468/F din 24 aprilie 2008, a Tribunalului Ialomița.

În considerentele

deciziei, instanța a reținut că, prin acțiunea sa, reclamanta a înțeles să

atace la interval de aproximativ 4 ani, Dispoziția nr. 87 din 9 februarie 2004

(fila 34 dosar fond).

Deși instanța de fond

a soluționat cauza pe excepția tardivității, reclamanta nu atacă pe acest

aspect hotărârea, invocând motive străine de pricină prin care dorește o

rezolvare a unor cereri din alte dosare și a unor terenuri ce nu au făcut

obiectul notificării în discuție, lucru inadmisibil față de prevederile art.

294 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamanta C.N.F.M.

Recursul a fost

suspendat în ședința publică din 12 iunie 2009, conform prevederilor art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea

cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Cauza a fost repusă

pe rol din oficiu pentru discutarea perimării recursului, pentru termenul de

azi, 15 octombrie 2010. Analizând excepția perimării căi de atac a recursului,

Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 248 C.

proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept

chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de

1 an.

Conform art. 252

alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de

art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 12 iunie 2009

stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se

că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

Cum din data de 12

iunie 2009 dosarul a fost lăsat în nelucrare mai mult de un an din culpa

părților, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 252 alin. (1) C.

proc. civ., și nu a fost invocată și dovedită nici o cauză de întrerupere sau

suspendare a cursului perimării urmează a se constata perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta C.N.F.M. împotriva Deciziei civile nr. 919 din

5 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG