ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1656/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 septembrie 2007, reclamantul B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.P. – D.N.A., plata primelor de concediu aferente anilor 2004 și 2005, precum și a sporului de fidelitate pentru lunile septembrie – decembrie 2004 și pentru anul 2005. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 135 din 1 octombrie 2007, a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât și a respins ca nefondată acțiunea reclamantului. Pentru ase pronunța astfel, instanța a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 4 martie 2004 – 5 septembrie 2004 este nefondată având în vedere că exigibilitatea acordării drepturilor o constituie data de 31 decembrie 2004, iar acțiunea a fost promovată la 5 septembrie 2004, deci în termenul legal.

Pe fondul cauzei s-a reținut că ofițerii de poliție detașați în cadrul unei instituții civile au un regim de salarizare distinct, prevăzut de anexa nr. 4 din O.G. nr. 38/2003, aceștia fiind asimilați din punct de vedere salarial cu personalul civil din unitatea unde își desfășoară activitatea. S-a mai reținut că reclamantul, beneficiind de drepturi salariale mai mari decât le-ar fi primit ca ofițer de poliție în cadrul M.I.R.A., nu a optat pentru salariul cuvenit celor încadrați în unitățile de poliție, în condițiile pct. 1 lit. c din anexa nr. 4 a O.G. nr. 38/2003, iar sporul de fidelitate în forma reglementată de ordonanță nu se regăsește în legislația similară a personalului civil din D.N.A.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.A. susținând că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 43/2002 și O.G. nr. 38/2003, polițiștii detașați să execute misiuni în alte structuri beneficiază de prima de concediu. S-a mai susținut că acordarea primei de concediu nu are nimic comun cu dreptul salarial, întrucât acesta este un alt drept bănesc, astfel încât instanța în mod greșit a respins acest capăt de cerere. Recurentul a precizat că respingerea cererii privitoare la acordarea sporului de fidelitate este legală și întemeiată. Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul – reclamant a îndeplinit funcția de ofițer de poliție judiciară în cadrul D.N.A. – serviciul teritorial Iași în perioada 15 martie 2004 – 31 octombrie 2005. Salarizarea polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara M.A.I. este reglementată de O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor în anexa 4 pct. 1 lit. a) – c). Astfel, art. 1 din anexa 4 a O.G. nr. 38/2003 prevede că polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara M.A.I.

beneficiază de: a) salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective; b) salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta, potrivit legislației care se aplică polițiștilor, iar la lit. c) a aceluiași articol se prevede că cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție doar dacă drepturile salariale prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât li s-ar cuveni ca polițiști. Recurentul – reclamant pretinde drepturile bănești cuvenite cu titlu de primă de vacanță pe anii 2004 și 2005, prevalându-se de prevederile art. 37 alin. (2) din O.G.

nr. 38/2003, drepturi ce apreciază că i s-ar cuveni în calitate de polițist. Or, polițiștii detașați la D.N.A., asimilați din punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, nu pot solicita drepturile bănești calculate potrivit legislației care se aplică polițiștilor, în condițiile în care art. 1 din anexa 4 a O.G. nr. 38/2003 nu face referire la o eventuală cumulare a veniturilor prevăzute la lit. a), b) și c), ci stabilește doar un drept de opțiune, în condițiile mai sus menționate. În cauză, recurentul – reclamant nu a optat pentru drepturile cuvenite polițiștilor încadrați în unitățile de poliție și, în consecință, nu îi sunt aplicabile prevederile art. 37 alin. (2) din O.G.

nr. 38/2003. În concluzie dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinței civile nr. 135 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2008.