ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7312/2006

HOTĂRÂRE
15.12.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7312/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petentul M.P. prin plângerile

adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat cercetarea

și tragerea la răspundere penală a notarului public T.M.D. pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals

intelectual prevăzute de art. 246 și 298 C. pen.

S-a mai cerut de petent

cercetarea numiților R.I., R.E. și R.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen.

S-a susținut că, notarul

public fără a respecta dispozițiile legale privind întocmirea actului de

vânzare-cumpărare și fără a cerceta cartea funciară a imobilului ce a făcut

obiectul vânzării pentru a constata dacă acesta este grevat de sarcini, a

procedat la redactarea și autentificarea actului.

S-a mai susținut că atât

vânzătorii cât și cumpărătorul au făcut declarații necorespunzătoare, în sensul

că imobilul nu ar fi grevat de sarcini, deși executorul judecătoresc

instrumenta dosarul de executare silită (624/E/2002) pentru vânzarea la

licitație publică a apartamentului, în vederea executării unei hotărâri

judecătorești prin care sus-numiții erau obligați să plătească petentului suma de

126.280.000 lei.

Organul de urmărire penală a

efectuat acte premergătoare stabilind că notarul a acționat în limita

atribuțiilor, dispunând prin rezoluția din 26 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr.

212/P/2006 neînceperea urmăririi penale.

Această rezoluție a fost

atacată de petent și procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova prin rezoluția din 26 iulie 2006 pronunțată în dosarul nr. 2105/II/2/2006

a confirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Împotriva acesteia petentul

a formulat plângere în considerarea acelorași temeiuri pe care le-a susținut și

în plângerile anterioare.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, a constat că, organul de urmărire penală a stabilit că în

mod cert notarul public T.D.M., a respectat dispozițiile legale de serviciu,

întrucât nu pot fi reținute infracțiunile prevăzute de art. 246 și 289 C. pen.,

respingând, ca nefondată, plângerea prin sentința penală nr. 153 din 24

octombrie 2006.

Împotriva acestei sentințe,

petentul a formulat recurs reiterând aceleași motive.

Recursul este nefondat .

Din actele premergătoare

efectuate, corect s-a reținut că, notarul public a acționat în limita

dispozițiilor legale, încheierea de autentificare a contractului de

vânzare-cumpărare necuprinzând date necorespunzătoare.

Așa cum s-a stabilit cu

ocazia cercetărilor, comunicarea scoaterii la vânzare prin licitație publică a

apartamentului a fost făcută de executorul judecătoresc către făptuitorii R.I. și

R.E. la 21 octombrie 2002, debitorii, fiind contactați după această dată.

Or, la 14 octombrie 2002,

data redactării și autentificării contractului de vânzare-cumpărare notara nu a

avut cunoștință de faptul că apartamentul era grevat de sarcini și ca atare nu

avea obligația de a verifica cartea funciară cu atât mai mult cu cât părțile au

înțeles să o exonereze de această răspundere.

Astfel, din perspectiva

nemulțumirilor petentului, se reține că notarul în exercitarea atribuțiilor de

serviciu nu a cauzat nici o vătămare intereselor legale ale petentului și nici

nu a încălcat cu rea credință vreo îndatorire de serviciu care să-l fi vătămat,

nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246

și 289 C. pen.

În concluzie, plângerea

nefiind fondată în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., va fi respinsă.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul M.P. împotriva sentinței penale nr. 153 din

24 octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul petiționar

să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 decembrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-09-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5060/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74 din 18 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, în dosarul nr. 710/P/2006, s-a respins plângerea formulată de
ÎCCJ 2006-10-24
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6126/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Pe data de 23 mai 2005, petiționarul L.M., în calitate de persoană vătămată, a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București o plângere penală, soli
ÎCCJ 2006-02-03
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 721/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din 3 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.G. împotriva rezoluției nr.
ÎCCJ 2006-03-23
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1893/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 43 din 10 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul R.D. împotriva rezoluției de
ÎCCJ 2006-09-05
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5023/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 70 din 15 mai 2006, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta B.V. împotriva ordonanței nr. 208/
Sursă