ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6161/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 2 București sub nr. 15400/2001, V.C. și C.V. au acționat în judecată pe B.N., solicitând obligarea acestuia la restituirea bunurilor mobile enumerate în cuprinsul cererii și estimate la valoarea de 300.000.000 lei. Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în valoare de 100.000.000 lei aferente lipsei de folosință a bunurilor aflate în posesia sa, la plata despăgubirilor morale în valoare de 200.000.000 lei și înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor revendicate iar cu caracter subsidiar față de primul capăt de acțiune, obligarea pârâtului la contravaloarea bunurilor care nu mai există sau sunt deteriorate.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că bunurile revendicate au fost cumpărate pentru dotarea apartamentului proprietatea pârâtului pe care intenționau să îl cumpere după finalizarea lucrărilor de construcție și recepția finală – în care s-au și mutat, plătind o chirie de 300 dolari SUA până la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare. După un an, pârâtul nu și-a mai respectat promisiunea de a mai vinde apartamentul și intrând forțat în apartament i-a forțat pe reclamanți să-l părăsească, închiriind apartamentul dotat cu bunurile reclamanților. Prin sentința civilă nr. 7278 din 9 octombrie 2003 Judecătoria sectorului 3 București, investită prin sentința civilă nr. 10088 din 6 noiembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 2, de declinare a competenței, a respins acțiunea reclamanților, obligându-i pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 15.300.000 lei.

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 77 A din 27 septembrie 2007 a respins ca nefondat apelul împotriva sentinței nr. 7278 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei 3 București în contradictoriu cu pârâtul B.N. și i-a obligat pe reclamanții apelanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.100 lei. În recursul declarat împotriva deciziei nr. 77 A din 27 septembrie 2007 reclamanții fac o amplă expunere a situației de fapt și interpretare a convenției încheiată cu pârâtul, solicitând în final admiterea recursului și casarea deciziei precum și a sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte de Casație și Justiție a pus din oficiu în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel București de a soluționa apelul reclamanților față de dispozițiunile art. II ale Legii nr. 219/2005 și valoarea litigiului. În raport de valoarea litigiului de 600.000.000 lei și de competența instituită prin Legea nr. 219/2005 de imediată aplicare, în privința litigiilor în curs de soluționare la data apariției acesteia, competența de soluționare a apelului revenea în cauză Tribunalului, în temeiul art. 2 pct. 2 C. proc. civ. iar a recursului Curții de Apel în temeiul art. 3 pct. 3 C. proc. civ.

Așadar Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind competentă a soluționa recursul în raport de dispozițiile art. II alin. (2) și (3) din Legea nr. 219/2005 și valoarea litigiului și întrucât legalitatea deciziei nr. 77 din 25 septembrie 2007 este afectată, fiind pronunțată de o instanță necompetentă material, urmează a fi admisă excepția de necompetență materială ridicată din oficiu. Pe cale de consecință, recursul va fi admis iar decizia nr. 77/2007 va fi casată cu trimitere la instanța competentă, Tribunalului București pentru soluționarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții V.C. și C.V. împotriva deciziei nr. 77 A din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2008 .