ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3392/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3392/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând asupra recursului

de față,

Societatea comercială J.T.

SRL a formulat contestație împotriva executării silite pornite prin poprirea

conturilor sale de către A.V.A.S., în baza Ordinului nr. 1374 din 5 aprilie

2006 solicitând anularea măsurii și restituirea sumei de 7.287,35 lei.

Motivându-și contestația,

societatea arată că nu a primit nici o somație de plată, înștiințare sau titlu

executoriu din care să rezulte că are vreun debit față de A.V.A.S. sau față de

bugetul de stat.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 20 și 42 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată care prevăd

obligativitatea comunicării titlului executoriu.

Curtea de Apel București,

competent investită să soluționeze contestația, a pronunțat decizia nr. 189 din

31 octombrie 2006 admițând contestația la executare și anulând măsura popririi

înființată prin Ordinul nr. 1374 din 5 aprilie 2006 emis de A.V.A.S. De asemenea,

s-a dispus restituirea sumei de 7.287,35 lei către contestatoare.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că excepția prematurității este

neîntemeiată deoarece art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată

cuprinde dispoziții în favoarea debitorului iar obligația de comunicare a

contestației și a înscrisurilor doveditoare a fost complinită, intimata

neputând invoca vreo vătămare.

În soluționarea excepției

instanța a mai ținut seama și de natura juridică specială a contestației la

executare aceea de cale de atac specifică fazei de executare silită.

Pe fond instanța a apreciat

că obligația de comunicare a titlului executoriu înainte de a se proceda la

blocarea conturilor debitoarei este imperativă așa cum reiese din dispozițiile art.

42 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată.

Nefiind îndeplinită această

condiție, creditoarea a început o executare silită abuziv și sancțiunea este

anularea popririi.

S-a mai considerat că

somația colectivă prevăzută de art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003

modificat prin Legea nr. 557/2003 privește numai art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998

referitor la executarea silită mobiliară și imobiliară dar nu se aplică și

procedurii de executare silită prin poprire reglementată de art. 42 din aceeași

O.U.G. nr. 51/1998.

Au fost aplicate

dispozițiile art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998, raportat la art. 399 și

următoarele C. proc. civ., cât și art. 404

1

alin. (1) și (2) și art.

404

2

alin. (1) C. proc. civ., dispunându-se și restituirea sumei de

7.287,35 lei pentru restabilirea situației anterioare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs creditoarea A.V.A.S. invocând dispozițiile art. 304

1

și 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că excepția

prematurității era întemeiată întrucât art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 prevede

imperativ că nu se poate primi cererea fără dovada îndeplinirii obligației de

comunicare a acțiunii și a actelor doveditoare.

Se arată că au fost aplicate

greșit dispozițiile art. 46 alin. (1) teza a II-a în sensul că în cazul

contestațiilor la executare operează excepția rezultând din caracterizarea

acesteia drept o cale de atac împotriva actelor de executare.

Recurenta susține că această

excepție din art. 46 alin. (2) teza II a O.U.G. nr. 51/1998 este de strictă

interpretare și se referă la căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești

și nu la depunerea acțiunilor în justiție.

Este criticată și

soluționarea pe fond a cauzei, recurenta susținând că, în speță se execută o

creanță preluată de la C.A.S. Timișoara și au fost îndeplinite cerințele art. 6

alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003 referitoare la titlul executoriu reprezentat

de înștiințarea de plată nr. 8752/05 februarie 2004 emisă de C.A.S. Timiș.

Se arată că procedura

prealabilă a somației colective a fost efectuată la sediul C.A.S. Timiș fiind

afișată somația colectivă nr. 4960 din 4 martie 2004 în data de 17 martie 2006.

Recurenta consideră că

dispozițiile art. 2

1

din O.U.G 95/2003 introduc o derogare de la

obligativitatea comunicării titlului executoriu cuprinsă în art. 58 din O.U.G. nr.

51/1998.

De altfel art. 42 alin. (1)

din O.U.G. nr. 51/1998 nu prevede, în mod expres obligativitatea comunicării

titlului executoriu ci doar faptul că actele de executare prin poprire trebuie

să aibă loc după comunicarea titlului executoriu.

Se mai arată că ar fi absurd

ca A.V.A.S. să poată efectua acte de executare silită mobiliară și imobiliară

fără a soma debitorii preluați, în baza O.U.G. nr. 95/2003 și să nu poată

institui poprire împotriva acelorași debitori, în aceleași condiții.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

În speță, Curtea de Apel

București a interpretat greșit dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998

considerând că a fost complinită obligația de comunicare a contestației și a

înscrisurilor doveditoare. Această condiție trebuia îndeplinită înainte de

sesizarea instanței și nu pe parcursul judecății.

Pe de altă parte nu poate fi

asimilată excepția ca aplicându-se contestației la executare ca o cale de atac

deoarece prin contestația la executare nu se atacă o hotărâre ci aspecte legate

de executarea acesteia.

Și criticile referitoare la

aspectele de fond sunt întemeiate.

Procedura somației colective

reglementată de art. 2

1

din O.U.G. nr. 95/2003 privește executarea

tuturor bunurilor aparținând debitorilor preluați de A.V.A.S. de la C.A.S. Și

lichiditățile din cont sunt bunuri ale debitoarei astfel încât nu se poate

susține că executarea prin poprire ar rămâne în afara acestei reglementări și

ei ar continua să i se aplice dispozițiile generale din art. 42 alin. (1) din

O.U.G. nr. 51/1998.

De altfel acest din urmă

text nici nu menționează expres obligativitatea comunicării titlului executoriu

și nu se poate accepta lipsa de unitate a tratamentului juridic în diferitele

forme de executare silită sub aspectul condițiilor prealabile ce ar trebui

îndeplinite.

Urmează a fi admis recursul

creditoarei și se va schimba sentința în sensul că va fi respinsă contestația

la executare a debitoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurenta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 189 din 31 octombrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Schimbă sentința și respinge

contestația la executare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2007.