ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1651/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 156 din 3

septembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 2355/2/2007 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, s-a respins excepția prematurității

invocată de intimată și s-a admis excepția tardivității contestației la

executare și în consecință s-a respins contestația formulată de contestatorii T.Ș.L.

și T.A. împotriva intimatelor A.V.A.S. și C.J.P. Bihor ca fiind tardiv

formulată.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut în privința excepției prematurității

contestației la executare invocată de intimată în temeiul art. 46 alin. (1) din

O.U.G. nr. 51/1998 constând în neîndeplinirea procedurii prealabile referitoare

la obligația contestatorilor de a comunica cererea și actele pe care se

întemeiază că în această ipoteză sancțiunea prevăzută de lege este aceea a

neprimirii cererii, or aceasta a fost depusă la instanță în două exemplare,

unul fiind comunicat intimatei, care la rândul său avea obligația conform al.3

al aceluiași articol de a comunica întâmpinarea prin scrisoare recomandată

contestatorilor, însă nu a procedat în acest mod. Ca atare, pentru a nu

prejudicia pe contestatori prin încălcarea dreptului privind accesul liber la

justiție, dar și pentru că potrivit art. 108 alin. (4) C. proc. civ. la rândul

său intimata este în culpă, excepția a fost respinsă ca nefondată.

Referitor la excepția

tardivității formulării cererii, invocată de intimată în temeiul art. 44 din O.U.G.

nr. 51/1998 și art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., instanța a apreciat că

aceasta este întemeiată. Astfel, contestatorii prin cererea înregistrată la

data de 30 martie 2007 au solicitat desființarea popririi inițiate de intimata A.V.A.S.

și întoarcerea executării silite în sensul obligării creditorului la

restituirea sumelor încasate în luna ianuarie 2007. Prin urmare, întrucât

contestatorii au luat cunoștință de primul act de executare în luna ianuarie

2007 când au fost operate reținerile din drepturile de pensie cuvenite aveau la

dispoziție un termen de 15 zile pentru depunerea contestației la executare,

care a fost în mod evident depășit, motiv pentru care s-a admis excepția

tardivității.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs contestatorii criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

criticilor recurenții invocă faptul că, contrar celor reținute de instanța de

fond, cererea a fost înregistrată în termen, respectiv la data de 6 martie

2007, în condițiile în care titlul executoriu le-a fost comunicat de intimata A.V.A.S.

la data de 22 februarie 2007.

În acest context,

reținerile efectuate de intimată din drepturile de pensie aferente lunii

ianuarie 2007 nu pot fi luate în calcul, cum eronat a procedat instanța,

deoarece în lipsa comunicării titlului executoriu și a oricărei explicații, de

pe cuponul de pensie privind motivul acestor rețineri nu era posibilă

formularea unei contestații la executare.

În plus, menționează

recurenții, termenul de prescripție pentru creanța a cărei executare se

contestă s-a împlinit la data de 6 decembrie 1999 motiv pentru care și termenul

de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 este depășit.

Analizând recursul

prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este

întemeiat.

Conform art. 49 alin.

(1) din O.U.G. nr. 51/1998 „termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate

împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia

să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult

de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu

prevede un termen mai scurt”.

Față de această

dispoziție legală cuprinsă în cap. IX „Reguli speciale privind soluționarea

litigiilor” și având în vedere că la cap. X intitulat „Reguli speciale privind

executarea silită”, nu se prevede un termen mai scurt pentru introducerea

contestației, rezultă că este aplicabil cel stabilit în legea specială

respectiv art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, nefiind incident în această

privință termenul prevăzut în dreptul comun, adică art. 401 alin. (1) lit. e) C.

proc. civ.

Din această

perspectivă, reținerile efectuate de intimată din drepturile bănești aferente

lunii ianuarie 2007 cuvenite contestatorilor, nu pot avea semnificația

comunicării titlului executoriu, despre care contestatorii au luat cunoștință

în urma solicitării din 16 februarie 2007 adresate A.V.A.S.

În consecință,

raportat la data comunicării actelor de executare contestate - respectiv 22

februarie 2007 - susținută de contestatori și necontestată concludent de

intimată - a formulării contestației, rezultă că termenul de 12 luni nu s-a

împlinit, astfel încât recursul va fi admis conform art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., hotărârea criticată fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe, prilej cu care va fi examinată și excepția prescripției

dreptului de a cere executarea silită cât și toate apărările formulate de

contestatori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatorii

T.Ș.L. și T.A. împotriva sentinței nr. 156 din 3

septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează sentința și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.