ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1142/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția contencios a

dministrativ și fiscal, la data de 13 iulie 2006,

reclamantul F.I. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B.,

anularea Hotărârii nr. 4620 din 19 iunie 2006, prin care pârâta i-a respins

cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000.

În susținerea

acțiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care

hotărârea atacată, acte de stare civilă, precum și declarația autentificate

a unor martori, arătând că, urmare amenințărilor

cu deportarea și a pierderii de către

tatăl acestuia a locului de muncă,

pe motiv că era de naționalitatea maghiară, reclamantul împreună cu familia

acestuia s-a refugiat, în septembrie 1940, din localitatea Dealul Frumos, județul

Sibiu, unde își avea domiciliul, în localitatea Vidăcuț, județul Harghita.

Prin sentința civilă nr. 191/ F

din 16 octombrie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantului și ca urmare a

audierii directe a martorilor B.M. și C.N., a admis acțiunea și, anulând

hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască și să-i acorde

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 15 septembrie 1940 -

6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2006.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs C.J.P.B., susținând că este netemeinică și nelegală,

schimbarea domiciliului reclamantului și a familiei sale neputând fi

considerată „refugiu" din motive etnice, atâta vreme cât s-a făcut dintr-o

localitate neocupată, într-o localitate aflată pe teritoriul ocupat, la acea

vreme, de regimul austro-ungar.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul

este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din

motive etnice, au suferit persecuții exercitate de regimurile instaurate în

România în perioada precizată, sub forma refugiului, a expulzării sau

strămutării în altă localitate, fără a se face nici o distincție după cum

refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe teritoriul de atunci al

României sau în afara acestuia. Or, potrivit unui principiu de drept, unde

legea nu distinge, nici noi nu o putem face.

În cauză,

rezultă din probele administrate și este necontestat că intimatul-reclamant și

familia sa au fost nevoiți să se refugieze, în cursul lunii septembrie 1940,

din localitatea Dealul Frumos, județul Sibiu, unde își avea domiciliul, în

localitatea Vidăcuț, județul Harghita, și că aceasta a fost consecința

persecuțiilor

etnice la care au fost supuși

de regimul aflat la putere în România, în acea perioadă.

Așa fiind, în

mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant și, anulând

hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Pentru

motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.B., împotriva

sentinței nr. 191/ F din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie

2006.