ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5091/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 127 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, au fost recunoscute efectele hotărârilor nr. 1880/2002, 979/2004 și 1629/2004 ale Curții de Apel din Atena, privind pe condamnatul V.C. și s-a dispus transferul condamnatului într-un Penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani și o lună și s-a dedus arestarea de la 8 aprilie 1998 la zi. În baza acestei sentințe penale s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 258 din 24 octombrie 2005, iar la 19 februarie 2007 a fost realizat transferul condamnatului din Grecia în România.

Prin cererea formulată la 5 septembrie 2007, și precizată ulterior condamnatul V.C. a solicitat rejudecarea cauzei, potrivit art. 69 alin. (1), art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 arătând că este arestat ca urmare a condamnări la pedeapsa de 15 ani și o lună închisoare pentru mai multe infracțiuni de furt și tâlhărie, în baza sentinței penale nr. 1629/2004 a Curții de Apel din Atena și a deciziei penale nr. 127/2005 a Curții de Apel București, secția I penală, că nu a comis fapta de tâlhărie și ca pedepsele nu au fost contopite, ci s-a dispus cumularea lor. Prin sentința penală nr. 172 din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de rejudecare formulată de condamnat.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că procedura de rejudecare este prevăzută de art. 69 și 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală numai în cazul extrădării, nicidecum al transferării persoanelor condamnate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul care a susținut că în mod greșit nu s-a dispus rejudecarea cauzei sale și că pedepsele aplicate au fost cumulate. Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 69 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală asigurarea rejudecării cauzei în prezența persoanei extrădate este dată de Ministerul Justiției, iar potrivit art. 72 alin. (2) din același act normativ, dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat, la cerere cu respectarea drepturilor prevăzute de art. 34. Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că recurentul nu a fost adus în țară în faza unei proceduri de extrădare, ci a fost transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani și o lună închisoare stabilită de Curtea de Apel din Atena în urma contopirii pentru mai multe infracțiuni de furt și tâlhărie, fiind recunoscute efectele hotărârilor de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Grecia.

Întrucât dispozițiile din Titlurile V și VI din legea menționată, care reglementează procedura recunoașterii și executării hotărârilor pronunțate în străinătate și transferarea persoanelor condamnate în vederea continuării executării pedepsei în România ca și cele ale Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg 1983, nu permit reconsiderarea acelor hotărâri, cererea de rejudecare a cauzei, formulată de condamnatul V.C. a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă de prima instanță. Mai este de menționat că recurentul a achiesat la hotărârile pronunțate în străinătate și după rămânerea lor definitivă și începerea executării, și-a dat consimțământul la transferul în România pentru continuarea executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare din Grecia.

Față de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 197 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.C., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat condamnatului să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva sentinței penale nr. 172 din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2007.