ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal, reclamanta S.
A. a
solicitat în contradictoriu cu C.J.P.
Dolj
anularea Hotărârii nr. 22 din 14 mai 2008 emisă de Comisia pentru
Aplicarea Legii nr. 189/2000 și emiterea unei noi
hotărâri prin care
să i se recunoască calitatea de beneficiar al art. 1 lit.
c) din Legea nr. 189/2000.
În
motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a depus dosarul
cu actele doveditoare o dată cu cererea nr. 17479
din 14 aprilie 2008 prin
care
a solicitat stabilirea calității de persecutat etnic, însă Comisia i-a respins
cererea pe motiv că nu a fost dovedită strămutarea din
altă localitate decât cea de domiciliu în sensul
cerințelor art. 1 lit. c)
din Legea nr. 189/2000.
Prin
sentința civilă nr. 158 din 20 iunie 2008 Curtea de Apel
Craiova,
secția contencios administrativ și fiscal, a admis
acțiunea formulată de reclamanta S.A., a anulat Hotărârea nr. 22 din 14
mai 2008 emisă de - Comisia pentru Aplicarea
Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin
care să recunoască reclamantei drepturile
prevăzute de Legea
189/2000.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că efectele
strămutării și ale persecuției etnice suferite de
părinți se răsfrâng și
asupra copiilor acestora născuți în
perioada cât legea produce efecte, respectiv de la data nașterii acestora.
Curtea de Apel
Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin
dispozițiile legale
menționate mai sus, ca de aceste
drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit
consecințele
persecuțiilor exercitate
asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și
cazul copiilor născuți în
refugiu, care au suportat condițiile grele
de
viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
pârâta C.
J.P. Dolj, criticând-o pentru
nelegalitate, arătând că
instanța de
fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și
probatoriul
administrat în cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând
sentința atacată în raport cu actele și lucrările
dosarului,
cu criticile formulate de recurentă, precum și cu
dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C.
proc. civ.
, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va
arăta în continuare.
Potrivit art.
1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România cu
începere de la 6 septembrie
1940
până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și
completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ
beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus
menționată, a avut de suferit persecuții etnice,
în sensul că a fost
refugiată,
expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat,
rezultă că
drepturile compensatorii se
acordă tuturor celor care, din motive
etnice,
au suferit persecuții în perioada precizată, tară a se face
distincție
între persoanele care au fost efectiv strămutate ori
expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască
în
refugiu. Așadar, legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi să se
bucure
toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele
persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în
mod implicit, și copiii născuți în perioada
refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților
refugiați,
al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este de necontestat și rezultă din
dovezile
administrate că familia
reclamantei a făcut obiectul schimbului de
populație în baza Tratatului încheiat între România și Bulgaria,
semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940;
reclamanta s-a
născut la 13 august 1944 în Comuna Corbu, Jud. Constanța
în
perioada și în localitatea de strămutare
a familiei sale.
Fiind născută în perioada de refugiu,
13 august 1944,
reclamanta a împărtășit
situația părinților refugiați, suportând
consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu
data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa,
situație față de care, în
mod corect
a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i
recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al
prevederilor Legii
nr. 189/2000, și,
în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i
se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul
va fi respins ca
nefondat, menținându-se
sentința criticată, ca fiind temeinică și
legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.J.P. Dolj
împotriva sentinței civile nr. 158 din 20
iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 ianuarie 2009.