ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3982/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 24 octombrie 2008, reclamantul Z.N. a solicitat, în contradictoriu

cu C.J.P. Dolj, să se dispună anularea hotărârii din 8 octombrie 2008, prin care

i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat, în esență, că în anul 1940, familia sa, care locuia în satul

V., județul Caliacra, unde avea o situație materială foarte bună, a fost nevoită

să-și abandoneze toate bunurile și să părăsească zona, ca urmare a cedării teritoriului

respectiv Bulgariei.

Prin sentința nr. 16 din

16 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea reclamantului Z.N., a anulat hotărârea din 8 octombrie 2008 emisă

de C.J.P. Dolj pe care a obligat-o să emită o nouă decizie, prin care să acorde

reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 14

decembrie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză

rezultă că reclamantul s-a născut în anul 1944, pe timpul strămutării părinților

săi ca urmare a persecuției de natură etnică, iar acesta nu poate fi înlăturat de

la beneficiul drepturilor instituite prin Legea nr. 189/2000, acordându-i-se același

statut ca și părinților săi. Instanța de fond a apreciat ca fiind lipsită de relevanță

împrejurarea că la data strămutării părinților, reclamantul nu era născut.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs pârâta C.J.P. Dolj.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, considerând că instanța de fond a pronunțat o soluție

greșită, întrucât, pentru a putea beneficia de drepturile acordate persoanelor persecutate

pe motive etnice, reclamantul trebuia să fie născut, sau măcar conceput la data

strămutării părinților.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare

a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare

unui tratat bilateral.

Din interpretarea prevederilor

ordonanței menționate rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele

persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice,

prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții

în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile respective în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate -

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 - a fortiori trebuie să

beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de

strămutare a părinților.

Câtă vreme reclamantul

a făcut dovada că s-a născut pe timpul strămutării familiei sale ca urmare a schimbului

de populație reglementat prin Tratatul româno-bulgar încheiat în septembrie 1940,

nu există vreun temei pentru a-l exclude pe acesta de la beneficiul drepturilor

compensatorii acordate potrivit Legii nr. 189/2000.

Rezultă că instanța de

fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a

fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Dolj împotriva sentinței nr. 16 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2009.