ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1893/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr.

1135/36/2009, reclamantul Z.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Constanța anularea Hotărârii nr. 32196 din 6 august 2009 a Comisiei

de aplicare a Legii 189/2000 și constatarea calității de beneficiar al Legii

189/2000.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că părinții săi Z.V. și M., au făcu obiectul schimbului de populație, în

septembrie 1940, în urma Tratatului de la Craiova, fiind strămutați din localitatea de domiciliu – com. Avdula, jud. Durostor, aflată în Bulgaria, în Raionul

Istria Baia, com. Nicolae Bălcescu, jud. Tulcea. A mai arătat reclamantul că

s-a născut la data de 21 aprilie 1944 în localitatea Nicolae Bălcescu, jud.

Tulcea, după strămutarea părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 339/CA din 1

octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată cererea formulată

de reclamantul Z.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada persecuțiilor etnice,

reclamantul născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind deci

născut la momentul efectuării schimbului de populație, în anul 1944 neavând loc

strămutări, astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În baza probelor administrate în cauză

și din interpretarea prevederilor legii, Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a

apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus,

ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate direct asupra lor, din motive

etnice, acesta fiind doar cazul părinților reclamantului și a fraților

menționați în înscrisul intitulat „Declarațiune”, nu și a reclamantului, născut

ulterior strămutării și care nu a putut face dovada deplină a strămutării sale

efective.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul Z.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeincie, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit

dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Se susține, în esență, că

persecuțiile din motive etnice s-au răsfrânt nu numai asupra persoanelor

strămutate efectiv, ci și asupra copiilor născuți în perioada în care părinții

lor au fost strămutați, copiii respectivi suferind toate consecințele

nefavorabile care au decurs din actul strămutării, alături de părinții lor.

A mai arătat că în acest sens s-a

pronunțat chiar Curtea de Apel Constanța, care prin sentința 617/CA din 7 iulie

2008 a recunoscut soției reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000, aceasta fiind născută la data de 21 ianuarie 1944.

Examinând sentința atacată în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în

altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu

cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și

rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 21 aprilie

1944, în localitatea Istria Baia, com. Nicolae Bălcescu, județul Tulcea, după

ce, în anul 1940 – în urma Tratatului de la Craiova – părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în județul Durostor - Bulgaria.

Fiind născut în perioada refugiului

părinților săi, recurentul-reclamant a împărtășit situația părinților

refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care,

începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de

care, în mod greșit, a procedat instanța de fond, respingând acțiunea

reclamantului ca nefodată.

Reținând și faptul că practica

judecătorească în materia copiilor născuți în timpul refugiului părinților, în

perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, este constantă în a recunoaște

acestora calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000, Înalta Curte constată

temeinicia recursului declarat și,

În temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (2) C. proc. civ., admite recursul, modifică în tot sentința atacată și,

pe fond, admite acțiunea reclamantului, anulează hotărârea emisă de autoritatea

pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască acestuia calitatea de beneficiar

al O.U.G. nr. 105/1999 pentru perioada 21 aprilie 1944 - 6 martie 1945,

începând cu data de 1 a lunii următoare depunerii cererii, respectiv 1 ianuarie

2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Z.C.,

împotriva sentinței civile nr. 339/CA din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că admite acțiunea reclamantului.

Anulează Hotărârea nr. 32196 din 6

august 2009 a Casei Județene de Pensii Constanța și obligă pârâta să emită o

nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului Z.C. calitatea de

beneficiar O.U.G. nr. 105/1999 pentru perioada 21 aprilie 1944 – 6 martie 1945,

începând cu data de 1 ianuarie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2010.