ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2169/2008

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34

din 12 martie 2008, Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpații:

- M.O. și

- B.I., la câte 15 ani

închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin.

(1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 118

C. pen., s-a dispus confiscarea unei perechi de pantaloni negri, a unei cămăși

ruptă, culoare bleumarin aparținând inculpatului M.O., a unei perechi de

pantaloni culoare bleumarin, a unei perechi de pantaloni culoare verde, a unui

tricou negru și a unei perechi de pantofi sport, obiecte ce au aparținut

inculpatului B.I.

Pe latură civilă s-a

constatat că în cauză nu a existat constituire de părți civile.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 14 iulie 2007,

inculpații P.A. și P.D., M.O. fiind conducătorul unui atelaj, s-au deplasat în

localitatea Bizușa, de aici P.A. dorind să preia spre a le da inculpatului

menționat, niște uși vechi, rămase urmare renovării unui hotel.

Aici, ei nu au reușit să ia

ușile pentru că administratorul și contabilul societății care avea în gestiune

hotelul, le-au spus că obiectele trebuie plătite.

După acest moment, toți cei menționați

au consumat mai multe sticle cu bere, acest lucru urmând să-l continue în localitatea

Podișu. Totodată, consumul de alcool a fost convenit și într-un bar din

Negreni, aici însă ei fiind refuzați pentru că erau deja în stare avansată de

ebrietate și pentru faptul că P.A. a încercat să achiziționeze berea cu bonuri

de masă. La acel moment, li se alăturase și fratele inculpatului B.I., B.L.

Îndreptându-se spre casele lor în direcția localității Rogna, fără un motiv

anume, inculpații au început să se certe cu P.A., inculpatul M.O. l-a lovit cu coada

unei furci, altercația creată i-a determinat căderea din căruță și ambii

inculpați l-au lovit în continuare cu pumnii, cu palmele și cu picioarele.

P.D., martor ocular, în

ambele faze ale procesului penal, a susținut constant că inculpații au aplicat simultan

lovituri victimei cu pumnii și picioarele, el anunțând incidentul concubinei,

inculpatului M.O. și tot el fiind cel care i-a cerut lui T.P. să anunțe poliția.

Raportul de constatare

medico, legală a înscris că moartea lui P.A. a fost violentă, ea s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii acute, consecința unei hemoragii și contuzii meningo –

cerebrale, în contextul unui traumatism cranio cerebral acut deschis și

traumatism toracic, cu fracturi costale. S-a mai reținut că leziunile deschise s-au

putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și ambii inculpați.

Parchetul a criticat

hotărârea instanței fondului numai cu privire la măsura confiscării speciale, nelegalitatea

acesteia în conformitate cu dispozițiile art. 118 C. pen., cu referire la cele

ale art. 194 C. proc. pen., precum și cu privire la nelegala stabilire a

cuantumului cheltuielilor judiciare.

Inculpații, în apeluri, au

criticat sentința sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, în opinia

lor aceasta trebuind să fie infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și

pentru netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia penală nr. 56/ A din 17 aprilie 2008, a admis apelul formulat de

parchet, a desființat sentința, a înlăturat dispoziția referitoare la

confiscarea specială și a majorat cuantumul cheltuielilor judiciare cuvenite

statului, fiecare inculpat fiind obligat să plătească câte 4.478 lei.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Apelurile declarate de

inculpați, au fost respinse ca nefondate.

Nemulțumiți și de hotărârea

pronunțată în apel, inculpații în termenul legal, au declarat recursuri,

cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursurile nu sunt fondate.

Din verificarea materialului

probator administrat în cauză se reține că situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost judicios stabilite, variantele de apărări pe care aceștia

au încercat să le înfățișeze fiind, motivat, nesusținute de alte probe.

Astfel, este, fără dubiu,

stabilit că inculpații au lovit victima, despre modul cum au acționat relatând martorul

P.D. și, parțial, fiecare dintre autori B.I. declarând că M.O. a lovit capul

victimei cu coada lemnoasă a unei furci, M.O., constant, declarând acțiunile de

lovire comise de coinculpat. Același martor ocular P.D. a declarat că pe tot

traseul parcurs de inculpați, victima și el, căruța nu a fost răsturnată, nu

s-au desprins din ea părți componente, victima nu a căzut, involuntar, din

respectiva căruță și nici nu a căzut într-un șanț, așa cum a acreditat, în

apărarea sa inculpatul B.I.

În ce privește varianta de

apărare construită de inculpatul B.I., că fratele său, B.L., fie nu i-a însoțit,

fie că ar fi fost cel care a găsit căruța goală și din acest motiv, s-ar fi

deplasat spre Negreni și ulterior spre Rogna, dar calul, la un moment dat, s-a speriat

și toți cei trei îmbarcați în atelaj, au căzut la pământ, a fost respinsă,

motivat, ca nesusținută de alte probe.

În ce privește cazul de

casare prevăzută de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., acesta nu este

incident în cauză.

Din moment ce inculpații au

lovit victima în regiuni vitale, cap torace, cu obiecte contondente (coada

lemnoasă a unei furci, picioare, pumni toate acestea provocându-i politraumatism

cranio – cerebral și toracic, cu fracturi costale, care, în cele din urmă, au

avut drept rezultat moartea violentă a victimei) întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor, în cauză calificat întrucât comiterea a

avut loc pe un drum public, făptuitorii, chiar dacă nu au dorit uciderea

victimei, au acceptat producerea acesteia.

În cauză, nu se regăsește

nicio probă care să conducă la reținerea circumstanței atenuante a provocării,

victima nu a întreprins nici un act material care să fi determinat vreo

tulburare în psihicul inculpaților sau vreo atingere adusă integrității lor

fizice.

Totodată, referitor cazului

de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în cadrul acestuia

apărarea inculpaților solicitând reținerea de circumstanțe atenuante personale,

este de amintit că existența acestora nu poate fi stabilită când nu se constată

niciuna din împrejurările enunciativ descrise în art. 74 C. pen., sau altele,

asemănătoare.

Totodată, recunoașterea circumstanțelor

atenuante este de atributul instanței și, deci, lăsată la aprecierea acesteia.

În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate

la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul

condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice alte elemente

privitoare la persoana făptuitorului.

În cauză, inculpații au

comis o infracțiune cu grad ridicat de pericol social, fapta lor cauzând

decesul victimei, iar împrejurarea că nu au antecedente penale sau că

inculpatul B.I. are 4 copii minori nu justifică aplicarea art. 74 și 76 C. pen.

și, în consecință, reducerea cuantumului pedepselor.

Pentru considerentele

expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi

respinse.

În baza dispozițiilor art. 192

alin. (2), cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpații recurenți

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.O. și B.I. împotriva deciziei penale nr. 56/

A din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată,

timpul reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2007 la 17 iunie 2008

pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții inculpați

să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma

de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iunie 2008.