ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1257/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1257/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

2 august 2006, reclamanta G.F. cheamă în judecată pe pârâta SC P.E.O. SA prin S.D.F.E.E.E.

Râmnicu Vâlcea, în prezent SC C.D. SA, solicitând anularea facturii seria VL

YDK nr. 1067240 din 29 martie 2006 emisă de pârâtă, menționând că aceasta a

efectuat eronat calculul estimativ al cantității de energie electrică de 16.681

kw pretinsă a fi fost consumată și nefacturată pe ultimii 5 ani, depășind și

termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Prin încheierea din 5 septembrie

2006, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, scoate cauza de pe rolul Secției civile

și o trimite Secției comerciale din cadrul Tribunalului Vâlcea, reținând

caracterul comercial al cauzei.

Prin sentința nr. 263 din 19

martie 2007, Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios

administrativ-fiscal, respinge cererea formulată de reclamantă, reținând, în

acest sens, că factura contestată a fost întocmită corect, suma consemnată

reprezentând echivalentul prejudiciului suportat de pârâtă prin consumul de energie

electrică neachitat, că respectiva factură în sine nu reprezintă un titlu

executoriu, susceptibil de a fi adus la îndeplinire prin forța coercitivă a

statului, excepția prescripției extinctive invocată de reclamantă neavând

legătură cu obiectul cauzei.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței instanței de fond este respins, ca nefondat,

prin decizia nr. 70/ A/C din 20 iunie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, instanța de apel reținând

că, în raport cu obiectul dedus judecății, excepția prescripției dreptului

material la acțiune nu poate fi primită, că eroarea de autocitire a indexului

recunoscută de reclamanta apelantă nu este de natură a conduce la anularea

facturii, câtă vreme aparatul a indicat corect consumul înregistrat, iar plata

s-a făcut pentru un consum mai mic, deși energia electrică a fost utilizată de

apelanta reclamantă, că reclamantei i s-au încuviințat toate probele

solicitate, inclusiv expertiza de specialitate, astfel că nu i s-a încălcat

dreptul la apărare și nici nu i-au fost lezate drepturile conferite de lege.

Împotriva deciziei instanței

de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și, în principal,

modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii sale, așa cum a fost

precizată, și anulării facturii în litigiu, iar, în subsidiar, casarea deciziei

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu indicarea

probelor ce se impun a fi administrate, cu cheltuieli de judecată în toate

fazele procesuale.

În susținerea recursului său

recurenta critică instanța de apel pentru refuzul de a examina excepția

prescripției extinctive, invocată de ea, sub motiv că nu are legătură cu cauza,

precum și pentru încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și ale art.

6 din C.E.D.O. prin neexaminarea criticilor formulate în apel cu privire la

defecțiunile de citire ale contorului și la necesitatea unei verificări tehnice

a acestuia, ca și la caracterul constant al consumului de energie electrică pe

întreaga perioadă a anului 2001 și la sistemul de citire existent între 19

februarie 2001 – 2004.

Examinând recursul sub

aspectul regularității declarării acestuia se constată că, deși decizia

recurată a fost comunicată la data de 3 iulie 2007, data borderoului pentru

corespondență al Curții de Apel Pitești, recursul a fost formulat la data de 9

august 2007, data poștei, respectiv cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut

de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., recurenta nefăcând dovada că o altă

dispoziție de lege, care ar menționa un termen de recurs mai mare, ar fi

incidentă în cauză.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 310

C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de

apel urmează a fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta G.F. împotriva deciziei nr. 70/ A/C din 20 iunie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.