ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2008

HOTĂRÂRE
19.02.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov,

după declinare de la Tribunalul Brașov, secția civilă, litigii de muncă și

asigurări sociale, reclamantul N.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

M.A.I. – I.G.S.U., obligarea pârâtului să-i elibereze o adeverință din care să

rezulte că în perioada anilor 1963 - 1980 a îndeplinit funcții corespunzătoare

grupei I de muncă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a fost încadrat la M.A.I., compartimentul pompierilor,

ca subofițer, începând cu data de 5 noiembrie 1949 și ca ofițer, în perioada 1

mai 1950 - 1 iunie 1980, și că, deși în perioada 1 august 1963 - 1 mai 1980 a

îndeplinit funcții de inspector șef, inspector principal, inspector șef secție

auto, pe 5 județe, inspector principal la C.C.F., toate acestea nu au fost

luate în considerare la încadrarea în grupa I de muncă și implicit la

calcularea pensiei.

Prin răspunsurile emise de pârât

i s-a comunicat faptul că funcțiile pe care le-a îndeplinit nu sunt menționate

pentru a fi încadrate în grupa I sau II de muncă.

Reclamantul a apreciat că aceste

răspunsuri sunt în contradicție cu Ordinul nr. 50/1965, care prevede dreptul de

încadrare în grupa I de muncă a celor care au desfășurat „permanent activitate

de inspecție, controale, sprijin și îndrumare", situație în care se

încadrează.

Ca urmare, a

solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte

încadrarea în grupa superioară de muncă, pe perioada 1963 - 1980 și, totodată,

calcularea, pe baza adeverinței sus-menționate și plata retroactivă a

drepturilor de pensie.

Prin sentința civilă nr. 122/ F

din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul N.D. în contradictoriu

cu pârâtul M.I.R.A. - I.G.S.U.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța de Fond a reținut că pentru obținerea grupei I de muncă se

impune a fi întrunite cumulativ mai multe condiții: persoana solicitantă să fie

(sau să fi fost) personal militar; să fi funcționat în compartimente anume

indicate sau să fi desfășurat permanent activități de inspecții, controale,

sprijin, conform prevederilor regulamentelor de organizare și funcționare; iar

aceste activități să se fi desfășurat în unitățile centrale și teritoriale ale

M.I.

Reclamantul a făcut parte din

personalul militar în perioada 1963 - 1980 și a desfășurat activități

permanente de inspecții, controale, sprijin, dar aceste activități nu s-au

desfășurat în unitățile centrale sau teritoriale ale M.I., după cum rezultă și

din adeverința eliberată de I.S.U.Ț.B. Brașov.

Împotriva sentinței civile sus

menționate a declarat recurs N.D., cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii, recurenta

invocă dispozițiile art. 304

1

- a fost încadrat la comandamentul

pompierilor, ca subofițer de la 5 februarie 1949, iar ca ofițer în perioada 1

mai 1950 - 1 mai 1980, situații de fapt dovedite cu adeverința emisă de M.A.I.

- la calcularea pensiei sale nu

s-a luat în considerare perioada 1 august 1963 - 1 mai 1980 în care a fost

încadrat în grupa I de muncă, deși conform Deciziei nr. 877/1999 a Curții

Constituționale, dispozițiile art. 1 pct. c din Ordinul M.A.I. nr. 504 din 10

octombrie 1995 se aplică retroactiv și persoanelor care, la data de 16 ianuarie

1995, se aflau la pensie;

- I.G.S.U. i-a comunicat

reclamantului că funcțiile pe cale le-a îndeplinit în cadrul trupelor de

pompieri în perioada 1963 - 1980 nu sunt trecute printre cele cu drept de spor

la vechime pentru grupa I sau II de muncă;

- răspunsurile comunicate de

I.G.S.U. sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin. 4, 5 și 6 din Ordinul M.A.I.

nr. 504/1995, potrivit cărora au dreptul la încadrarea în grupa I de muncă persoanele

care au desfășurat „permanent activități de inspecții, controale, sprijin și

îndrumare", situație întrutotul aplicabilă reclamantului, care a fost:

inspector șef, inspector principal; inspector principal cu F.P.C.L; inspector 1

șef secție tehnică; inspector principal I la C.C.F., desfășurând activități în

unități centrale și teritoriale ale M.I.

- Instanța de Fond a apreciat în

mod netemeinic, pe baza atribuțiilor de serviciu ale reclamantului, comunicate

de I.G.S.U., că activitățile desfășurate de el nu au fost efectuate în unități

centrale sau teritoriale ale M.I., dar în contradicție cu probele existente în

dosar, care dovedesc că funcțiile lui sunt corespunzătoare grupei I de muncă.

Recursul nu se fondează.

Prin acțiunea sa, reclamantul a

invocat vătămarea unui drept al său, de încadrare în grupa I de muncă pentru

perioada 1963 – 1980, prin refuzul pârâtului I.G.S.U. de a recunoaște acest drept,

exprimat prin trei adrese. Ca urmare, reclamantul a cerut obligarea autorității

să-i recunoască acest drept al său.

Instanța de Fond a constatat în

mod corect că autoritate pârâtă a oferit reclamantului răspunsuri conforme cu

dispozițiile legale speciale aplicabile în materia încadrării persoanelor în

grupe de muncă.

Instanța însăși a procedat la

analiza logică a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Ordinul M.A.I. nr. 504 din 16

octombrie 2005, ajungând la concluzia corectă că reclamantul nu îndeplinește

una dintre cele trei condiții prevăzute cumulativ de text: nu și-a desfășurat

activitatea într-o unitate centrală sau teritorială a M.I.

Așa fiind, este irelevantă în

speță invocarea Deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale care se referă la

înlăturarea unor inechități în salarizarea persoanelor sub aspectul aplicării

legii în timp, iar nu în ceea ce privește condițiile de activitate (muncă) ce

permit încadrarea în grupa I de muncă.

Respinge recursul declarat de N.D. împotriva

sentinței civile nr. 122/ F din 17 septembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-15
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 149/2010
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17 noiembrie 2008, reclamantul U.D.F. în contradi
ÎCCJ 2003-04-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1581/2003
în anulare, arătând că, în mod greșit, instanța de recurs a apreciat că acțiunea reclamantului a fost prematur introdusă, acesta adresându-se instanței de contencios administrativ numai după primirea refuzului de a i se recalcula drepturile
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85555)
cția Muncii, care a fost publicat în M. Of. nr. 38 din 23 martie 1990. La data de 18 septembrie 2000, reclamantul G.V. s-a adresat cu acțiune Curții de Apel Brașov, cerând anularea comunicării nr. 24548 din 25 mai 2000 și obligarea Direcție
ÎCCJ 2012-02-22
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1171/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului Bacău, secția civilă, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.B., obligarea pârâtei să-i recalculeze p
ÎCCJ 2008-10-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3524/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, la 6 februarie 2007, reclamantul V.N.D. a chem
Sursă