ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1695/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

6 decembrie 2006 la Curtea de Apel Cluj, C.C.S.D. a declarat recurs împotriva

sentinței nr. 407 din 12 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul

respingerii acțiunii formulate de B.F., B.I., K.Z., ca prematur formulată.

În motivarea recursului s-a

susținut că secretariatul comisiei centrale în analizarea dosarelor

înregistrate parcurge 2 etape. Prima privește analizarea legalității respingerii

cererii de restituire în natură, urmată de etapa evaluării, în care evaluatorul

desemnat, întocmește raportul de evaluare care se transmite C.C.S.D., comisia

urmând a emite titlul de despăgubire, decizia transmițându-se apoi F.P.

S-a susținut de recurentă,

că instanța investită cu soluționarea pe fond a acțiunii reclamantului a

constatat în mod greșit că, nefiind stabilit un termen pentru emiterea de către

C.C.S.D. conținând titlul de despăgubire, se aplică termenul general de 30 de

zile, termen stabilit pentru soluționarea cererilor adresate de către persoane

fizice sau juridice autorităților publice locale sau centrale.

Sub acest aspect, recurenta

a mai precizat că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se

face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute

de titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de

persoana îndreptățită.

Respectiv procedura

administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se declanșează

prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea

dosarelor potrivit art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 247/2005.

S-a mai învederat de

asemenea, numărul mare de dosare ce trebuie soluționate, etapele ce le parcurge

soluționarea, întocmirea raportului de evaluare de evaluator, astfel încât nu a

poate aplica în cauză termenul de 30 de zile invocat de instanță.

S-a mai menționat că în

speța dedusă judecății etapa analizării dosarului privind acordarea

despăgubirilor în favoarea reclamanților a fost parcursă, urmând ca ulterior

selectării în mod aleatoriu pe baza programului de calculator, să fie trimis

evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare, ceea ce constituie

următoarea etapă a procedurii administrative prevăzută de titlul VII din Legea

nr. 247/2005.

Cât privește modalitatea de

soluționare a dosarelor în baza unui program de calculator ce utilizează

funcția random (aleatoriu) a fost adoptată de C.C.S.D. având ca argument

egalitatea de tratament.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința civilă nr. 407/2006 a

Curții de Apel Cluj a admis acțiunea de contencios administrativ formulată de

B.F., B.I. și K.Z., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român – prin C.C.S.D.

Pârâtul a fost obligat să

transmită dosarul de stabilire a despăgubirilor unui evaluator autorizat în

vederea stabilii valorii de vânzare a imobilului în suprafață de 638,6 m.p. situat în Cluj-Napoca.

Pârâtul a mai fost obligat

să emită în favoarea reclamanților decizia reprezentând titlul de despăgubire

în echivalent pentru imobilul prevăzut la pct. 1 la valoarea stabilită de

evaluatorul autorizat. Pârâtul a fost obligat să achite reclamanților 4,30 lei

cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut

că, cetățeanul, are dreptul la o bună administrație, exigență ce rezultă din

legile interne pertinente și legile internaționale la care România este parte

ori din alte recomandări transmise de organizații internaționale din care face

parte și România și pe care aceasta a declarat că și le însușește.

A mai reținut instanța de

fond că a condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de

comisie, nu este o justificare pertinentă pentru a fi opusă cu succes

reclamanților pentru nesoluționarea cererii ce are ca obiect stabilirea și

concretizarea în final a dreptului la despăgubire, la care aceștia sunt

îndreptățiți potrivit legii.

S-a mai invocat preambulul

Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară ce este instituită ca având

finalitate respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale unei

persoane potrivit documentelor internaționale în materie.

Sub acest aspect, s-a

reținut faptul că era necesar ca reclamanții să primească un răspuns din partea

autorității sesizate în 30 de zile.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul este întemeiat și va fi

admis.

Este necontestat că la 16

iunie 2006 intimații-reclamanți au chemat în judecată pe recurenta-pârâtă

întrucât nu li s-a soluționat cererea de emitere a deciziei privind

despăgubirea ce li se cuvine, în termenul de 30 de zile de la sesizare a

autorității.

Este de necontestat de

asemenea, că cetățeanul are dreptul la o bună administrație și că organizarea

judiciară așa cum rezultă din Legea nr. 304/2004 este instituită având ca

finalitate asigurarea drepturilor și libertăților fundamentale ale unei

persoane, în condițiile C.U.D.O.

Este totuși de observat că

ceea ce se pune în discuție este nu nesoluționarea cererii petenților, ci

soluționarea acesteia în 30 de zile de la sesizare, termen neprevăzut în

legislația în domeniu.

Așa cum rezultă din cererea

de chemare în judecată, prin decizia A.V.A.S. din 15 ianuarie 2006 s-a propus

acordarea de despăgubiri prin echivalent în condițiile legii speciale, Titlul

VII al Legii nr. 247/2005. La data de 16 iunie 2006 s-a sesizat instanța de

fond că nu li s-a soluționat cererea, ignorându-se faptul că urmează procedura

de evaluare ce implică selectarea dosarului prin procedura aleatorie pentru

tratamentul egal al tuturor celor implicați în procedura de restituire.

Nu se poate susține că după

ce a trecut termenul de 30 de zile (de altfel neprevăzut în Legea nr.

247/2005), care nu este un termen limită prevăzut de lege pentru soluționare și

nici nu este un termen rezonabil pentru soluționarea cererii, partea este

îndreptățită a considera că i se aplică un tratament abuziv de organele

administrative și care îi anulează drepturile fundamentale.

Cum regimul abuziv instituit

în materie în perioada 1945 – 22 decembrie 1989 a inclus un tratament abuziv pentru foarte multe imobile ce au aparținut unui număr mare de

cetățeni și cum sunt multe cereri de restituire și acordarea de despăgubiri, în

raport de procedura stabilită de lege, termenul de 30 de zile nu este un termen

rezonabil de soluționare, așa cum a stabilit instanța de fond și nu suntem în

prezența unei încălcări a art. 6 din C.E.D.O.

Așa fiind, hotărârea

instanței de fond fiind neîntemeiată, recursul va fi admis conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 407 din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea formulată de B.F., B.I. și K.Z. ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2007.