ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1360/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 373 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Harghita a fost respinsă cererea inculpatului B.N.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. În baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.N.M., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64alin. (1) lit. a), b), d) și e), pentru săvârșirea infracțiunii de omor. S-a făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a) – e) C. pen. S-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 22 iulie 2007 la zi.

S-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.V. și obligat inculpatul la 864,67 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei N.I. și 66 lei cheltuieli de deplasare, fiind respinse celelalte pretenții civile. S-a dispus restituirea cheltuielilor de deplasare făcute de martorul J.A.I. în sumă de 115,20 lei. A fost obligat inculpatul la 505,20 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariile avocaților din oficiu în sumă de 140 lei fiind avansate din fondurile Ministerului Justiției. S-a reținut că, în noaptea de 21 iulie 2007, în apartamentul victimei N.I. acesta și inculpat a avut loc un conflict spontan și o altercație generată de consumul de alcool.

Inculpatul a reacționat violent iar în apartament s-au găsit urme de sânge în toate compartimentele. Inculpatul a târât victima aflată în stare de inconștiență, ținându-l de picioare, pe scara blocului de la etajul 4 până la aleea betonată din fața imobilului, unde a abandonat-o. În urma examinării medico-legale s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de politraumatism prin agresiune. Inculpatul a recunoscut o parte din faptele descrise în rechizitoriu, arătând că în apartamentul victimei a avut loc o altercație care a durat aproximativ o oră, în cursul căreia cei doi, aflați în stare de ebrietate, s-au lovit reciproc. Victima s-a împiedicat de pragul ușii de la camera mare și a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de pragul ușii de la camera mică.

Instanța a reținut însă că această susținere a inculpatului este puțin credibilă, având în vedere mecanismul nefiresc al căderii descris de inculpat (acesta a arătat că victima a venit spre el, s-a împiedicat de pragul ușii, dar a căzut totuși pe spate). Inculpatul a mai recunoscut că a târât victima de picioare pe treptele scării, dar numai până la etajul 3, unde a abandonat- o; victima s-a lovit cu capul de trepte de două ori, dar când l-a lăsat respira bine și avea câteva articole de îmbrăcăminte pe el. Inculpatul cunoaște totodată ca victima avea asupra sa două bancnote de câte 100 lei și una de 50 lei. Inculpatul a arătat în continuare că s-a întors după un timp la imobilul în care-l lăsase, dar a găsit victima dezbrăcată și chircită la pământ.

A încercat de câteva ori să-l așeze pe banca din apropiere, dar victima a căzut de câteva ori în cap. Aceasta mai putea să vorbească. Instanța de fond a reținut că ultima parte a declarației inculpatului este infirmată de martorul C.M. care de la balconul apartamentului său, i-a văzut pe inculpat și pe victimă ce era căzută pe alee, inculpatul spunând victimei „dacă te ridici, te omor”. Poziția în care martorul i-a descris pe inculpat și pe victimă nu indică în niciun fel intenția inculpatului de a ajuta victima, ci dimpotrivă, atitudinea agresivă a acestuia manifestată până la momentele finale ale agresiunii. Așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, locul în care martorul îi situează pe cei doi este același cu cel în care victima a fost găsită decedată.

Inculpatul a declarat că după ce a lăsat victima pe alee a intenționat să anunțe organele de poliție, susținere care este însă infirmată de martorul J.A., care l-a văzut pe inculpat după săvârșirea faptei intrând într-un bar unde a comandat o bere și țigări, așezându-se la masă. Inculpatul a mai susținut că motivul urmelor de sânge de pe mâna sa este o bătaie cu martorul M. M., însă acesta a declarat că nu avusese nici o altercație violentă cu inculpatul. În ce privește încadrarea juridică, instanța de fond a constatat că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a suprima viața victimei, acceptând rezultatul faptelor sale, aspect ce rezultă din modalitatea în care a acționat (târând victima de picioare pe scări, fiind evident că în acest fel victima se va lovi la cap). În acel moment, inculpatul cunoștea starea de ebrietate avansată a victimei și neputința acesteia de a se proteja.

Totodată, poziția subiectivă a inculpatului rezultă și din lăsarea victimei fără ajutor în condițiile în care acesta din urmă suferise serioase traume și era dezbrăcată pe aleea de beton din fața imobilului. În ce privește individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere lipsa antecedentelor penale și faptul că inculpatul a fost un individ relativ integrat social până în momentul săvârșirii faptei, având un loc de muncă. De asemenea, s-a reținut că săvârșirea infracțiunii de către inculpat. În modalitatea descrisă, îl face pe acesta nedemn pentru exercițiul drepturilor electorale, cât și al celor părintești, nefiind rezonabil a crede că un copil minor ar putea beneficia de ocrotirea părintească corespunzătoare din partea inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.N.M. , criticând-o sub aspectul încadrării juridice dată faptei și a cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicate. Prin decizia penală nr. 6/ A din 1 februarie 2008 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului. S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția la zi. A fost obligat apelantul inculpat la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut, în esență, că în mod corect instanța de fond a analizat laturile constitutive ale infracțiunii săvârșite de către inculpat, insistând asupra laturii obiective. Suplimentar instanța de apel a subliniat că nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., în contextul în care infracțiunea praeterintenționată nu se regăsește nici sub aspectul intenției faptei de lovire și nici sub aspectul culpei pentru omor.

Din probele științifice aflate la dosar rezultă cu certitudine faptul că între cei doi au avut loc loviri reciproce, care au condus la un moment dat la situația „cine e mai puternic supraviețuiește”. S-ar fi putut discuta despre depășirea intenției dacă inculpatul ar fi abandonat victima în locuință, însă, atâta vreme cât a scos-o cu forța din casă, a târât-o pe scări trăgând-o de picioare, timp în care au avut loc loviri repetate ale corpului de treptele scărilor, legătura de cauzalitate existentă între loviri și decesul victimei este evidentă, iar intenția de a suprima viața acesteia este în afara oricărei discuții. Față de aceste considerente și apreciind că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 72 C. pen., raportat la art. 52 C. pen., apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.N.M. , solicitând prin motivele scrise de recurs schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoarea de moarte și, în raport de noua încadrare, reindividualizarea pedepsei. S-a susținut că inculpatul a acționat cu intenția de a lovi victima, poziție psihică ce rezultă din împrejurările concrete în care fapta a fost comisă (inculpatul lovind victima cu palmele și pumnii), dar și din raportul dintre inculpat și victimă anterior producerii faptei (erau prieteni și consumau frecvent împreună băuturi alcoolice). Cu ocazia susținerii orale a recursului, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere conduita sa procesuală.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Pe baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, pe care a încadrat-o corespunzător în drept, prin raportare la infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., respingând astfel cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. Deși inculpatul a recunoscut că a lovit victima, acesta a susținut, în esență, că nu a acționat cu intenția de a o ucide în condițiile în care ar fi fost provocat de victimă, care ar fi declanșat incidentul.

Curtea retine că deosebirea dintre infracțiunea de omor, săvârșită cu intenție indirectă și infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte constă în aceea că, deși în ambele cazuri loviturile sunt aplicate cu intenție în primul caz rezultatul letal a fost prevăzut de inculpat, fiind acceptat de către acesta, chiar dacă nu I- a urmărit sau dorit, în timp ce în cel de-al doilea moartea victimei se produce din culpă, inculpatul neprevăzând acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă. Poziția subiectivă a făptuitorului se deduce de regulă din materialitatea acțiunii sau inacțiunii săvârșite, analizată în contextul împrejurărilor anterioare, concomitente sau ulterioare săvârșirii faptei, cum ar fi relațiile anterioare dintre autor și victimă, conduita inculpatului față de aceasta imediat după comiterea faptei.

În speță, este indubitabil că inculpatul și victima se cunoșteau de multă vreme și că anterior comiterii faptei între cei doi a existat o altercație pe fondul consumului de băuturi alcoolice, împrejurări necontestate de inculpat și probate de raportul medico-legal de autopsie a victimei, cât și de buletinul de analiză a alcoolemiei inculpatului. Deși inculpatul a susținut că a lovit victima cu palma, aplicându-i doar o lovitură cu pumnul în zona capului, afirmațiile sale nu-și găsesc suport probator în actele existente la dosar în special raportul medico-legal de autopsie a victimei, care atestă multiple leziuni ce au afectat zone vitale (edem cerebral, hemoragie subarahnoidiană, infiltrat perirenal bilateral, fracturi costale și sternale), ce s-au putut produce prin loviri repetate cu corp contondent, comprimare între două planuri dure, urmate de târâre existând un raport de cauzalitate directă între aceste leziuni și decesul victimei.

Gravitatea leziunilor suferite de victimă ca urmare a violențelor la care a fost supusă în propria locuință este confirmată indirect de constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, potrivit cărora în apartament s-au găsit urme de sânge, iar hainele victimei, găsite în baie erau îmbibate cu sânge. În fine, este relevantă și conduita inculpatului după lovirea victimei, acesta târând-o pe scări de la etajul 4 până la intrarea în imobil (ceea ce în mod evident a condus la agravarea stării acesteia în condițiile însuși inculpatul a recunoscut că victima s-a lovit cu capul de treptele scării), unde a abandonat-o (aspect confirmat de martorul C.M.),după care s-a deplasat într-un bar din apropiere unde a și fost găsit de organele de poliție.

Toate aceste fapte și împrejurări au fost avute în vedere de către instanțele de fond și apel, dovedind că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, a prevăzut rezultatul letal al conduitei sale, acceptând posibilitatea producerii acestuia, ceea ce caracterizează intenția indirectă, iar nu praeterintenția, astfel încât încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpat este aceea de omor iar nu de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă egală cu minimul special, fiind avute în vedere inclusiv circumstanțele personale ale acestuia, respectiv lipsa antecedentelor penale, precum și împrejurarea că până la momentul comiterii faptei a fost un individ relativ integrat social.

Reducerea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță nu s-ar putea face decât în măsura în care în favoarea acestuia s-ar reține circumstanțe atenuante judiciare, lucru care în speță nu este posibil; inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră, înfățișând o situație de fapt de natură a atrage o altă încadrare juridică (evident, mai favorabilă), nu a depus vreo stăruință pentru acoperirea pagubei pricinuite părții civile iar conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii a fost deja valorificată prin orientarea pedepsei către minimul special. În consecință, pedeapsa aplicată inculpatului reflectă criteriile de individualizare și este aptă să asigure prin cuantumul ei realizarea scopului general al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen., neexistând motive care să justifice coborârea ei sub limita stabilită de prima instanță.

Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul inculpatului, ca nefondat, cu deducerea prevenției la zi și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. N.M. împotriva deciziei penale nr. 6 din 1 februarie 2008 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 22 iulie 2007 la 11 aprilie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.