ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1456/2010

Asupra recursului penal de față, Prin Sentința penală nr. 523 din 11 decembrie 2009, Tribunalul Giurgiu a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. zis C., la 20 (douăzeci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat; În baza art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

a condamnat pe același inculpat la 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol; în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) de ani închisoare; a menținut liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 191 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicat acestuia prin Sentința penală nr. 876 din 15 mai 2007 a Judecătoriei Giurgiu; a menținut starea de arest a inculpatului; a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 12 aprilie 2009 la zi; a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), e) C. pen.; a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză; a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 11 aprilie 2009 inculpatul B.N. după ce consumase alcool, știind că vecina sa S.A. este singură acasă, a mers la aceasta cu intenția de a întreține raporturi sexuale. Inculpatul frecventa des familia victimei, cu care se afla în relații de rudenie mai îndepărtate. Victima era în vârstă, se deplasa greu, era aproape oarbă și avea nevoie de ajutor. După ce au stat puțin de vorbă, bătrâna l-a rugat pe inculpat să o ajute să meargă afară pentru necesități fiziologice. Inculpatul a ajutat-o să iasă din camera în care victima locuia, apoi a condus-o într-o altă încăpere, a îmbrâncit-o, a trântit-o la pământ, a lovit-o cu pumnii în zona feței și a corpului apoi a întreținut raporturi sexuale cu aceasta.

Realizând pericolul faptei comise, de teamă că ar putea fi denunțat, inculpatul a strâns victima cu mâinile de gât apoi a ștrangulat-o cu baticul de pe cap până când a decedat, după care i-a acoperit corpul cu plapuma și a părăsit locuința. După comiterea faptelor inculpatul a mers la martora I.G. căreia i-a spus că merge la poliție să anunțe că a găsit o babă moartă în casă, care s-a spânzurat, apoi la preotul satului, căruia i-a spus că a murit D. lui S., a cerut sfeșnicul și steagul și a întrebat dacă trage clopotul. După ce a dus la locuința victimei cele două obiecte, sfeșnicul și steagul, a mers în locul unde se jucau nepoții acesteia, E.M.-I. și S.I.C., Ie-a spus că bătrâna a murit, i-a condus acasă, Ie-a spus să o caute, indicându-le și camera în care fusese violată și ucisă.

Apoi inculpatul s-a deplasat cu minorii la rude pentru a anunța evenimentul și a înștiința pe tatăl lor care se afla în municipiul Giurgiu. Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile martorilor, raport medico-legal de ortopedie, toate coroborate cu declarațiile inculpatului. Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul B.N. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, poziție pe care a menținut-o și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, fapte pe care le descrie ca fiind comise datorită consumului de băuturi alcoolice. Inculpatul B.N.

a avut aceeași poziție sinceră și în faza de cercetare judecătorească, recunoscând faptele comise, manifestându-și, de asemenea, regretul pentru comiterea acestor fapte. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul B.N., criticând-o pentru netemeinicie, motivând că pedeapsa aplicată este prea aspră, solicitând reducerea acesteia. Prin Decizia penală nr. 26 din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.N., împotriva Sentinței penale nr. 523 din data de 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu; a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția acestuia de la 12 aprilie 2009, la zi; a obligat apelantul-inculpat la 300 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON - onorariul avocatului din oficiu - se va avansa din fondul Ministerul Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizat, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.N., solicitând reducerea pedepsei aplicate față de poziția de recunoaștere și de regret manifestată pe parcursul procesului penal. În recursul său, inculpatul B.N. invocă cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazului de casare, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației de fapt, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului, sub aspectul faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Instanța de fond a făcut o analiză judicioasă și completă a întregului material probator administrat în cauză, stabilind în mod corect să inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. h) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și viol prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că a fost corect individualizată în raport de toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol deosebit de ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitate și împrejurările comiterii faptelor respectiv, inculpatul fiind în stare de ebrietate, a profitat de neputința victimei de a se apăra datorită bolii și a vârstei înaintate pe care a abuzat-o sexual după care a ucis-o prin ștrangulare.

Faptul că inculpatul a avut o poziție sinceră de recunoaștere și regret al faptelor comise nu poate avea un caracter determinant în aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, poziția manifestată de inculpat fiind doar o dovadă a faptului că acesta a realizat gravitatea faptelor comise și a acceptat rezultatul faptelor sale. Nu în ultimul rând,. Înalta Curte reține că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, el săvârșind faptele în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind condamnarea de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 876 din 15 mai 2007 a Judecătoriei Giurgiu, împrejurare ce denotă o înclinație a inculpatului spre comiterea de fapte penale.

Pedeapsa aplicată inculpatului, în cuantumul stabilit de instanța de fond, este în măsură să asigure scopul educativ și preventiv al pedepsei, astfel cum este definit în art. 52 C. pen., neexistând împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus. Înalta Curte apreciază că, în caută nu există alte cazuri de casare care, luate în considerare din oficiu, să facă posibilă reformarea deciziei recurate, motiv pentru care urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului. Va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 12 aprilie 2009 la 12 aprilie 2010. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C ID E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 26 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 aprilie 2009 la 12 aprilie 2010. Obligă reurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, C. proc. civ. are suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2010.