ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.02.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1171/2007

HOTĂRÂRE
22.02.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1171/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 3 august 2006,

reclamantul S.G.V. a chemat în judecată S.S.P.R. din Decembrie 1989 și C.P.C.S.E.

din Decembrie 1989 de pe lângă P.R., solicitând ca, prin sentința ce se va

pronunța, Instanța să constate că Dosarul nr. 16340 din 17 decembrie 2004 depus

la sediul S.S.P.R. cu documentele, înscrisurile și probele solicitate este

complet și să oblige pârâții la eliberarea certificatului de revoluționar

preschimbat, cu celeritate, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul

arată că cererea are la bază art. 82 C. proc. civ., drepturile constituționale

și cele conferite prin legi speciale (Legea nr. 341/2004) precum și drepturile

ce rezultă din aplicarea acestora. Arată reclamantul că se tergiversează

soluționarea cererilor sale deși dosarul lui este complet.

Pârâtul S.S.P.R. din Decembrie

1989 a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei procedurii

prealabile, excepția prematurității introducerii cererii și excepția

inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Prin cerere scrisă,

reclamantul a solicitat scoaterea din cauză a pârâtei C.P.C.S.E. din Decembrie

1989.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2014 din

27 septembrie 2006 a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu

pârâta C.P.C.S.E. din Decembrie 1989, a respins excepțiile lipsei plângerii

prealabile și prematurității ca nefondate și a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța în

sensul arătat, Instanța de Fond a reținut, în esență, pe de o parte, că nu se

poate substitui pârâtelor în verificarea și analizarea dosarului potrivit art. 5

alin. (4) din Legea nr. 341/2004 coroborat cu art. 12 alin. (1) și alin. (2), art.

13 din H.G. nr. 1412/2004.

Pe de altă parte, Instanța

de Fond a reținut că termenul pentru preschimbarea certificatului de

revoluționar s-a prorogat până la data de 30 iunie 2007 prin Legea nr. 347/2006,

pârâtele fiind angajate într-o acțiune complexă de dificultate și care necesită

timp.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, reclamantul S.G.V., invocând dispozițiile art.

299 alin. (1), 301 și 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, recurentul susține că Instanța de Fond nu a ținut seama de probatoriile

depuse la dosar care justificau vătămarea într-un drept (drepturi) ca urmare a

tergiversării emiterii unui act administrativ; că neadmițând excepțiile

invocate de pârâta S.S.P.R. aceasta a omis fondul cererii, scopul acesteia și

justificarea ei, cerere care în opinia sa este matură, îndreptățită,

justificată legal și temeinică și că Instanța de Fond a omis să se pronunțe

asupra atât a chestiunilor prealabile cât și a capetelor de cerere.

Ulterior, recurentul și-a

precizat de mai multe ori motivele de recurs arătând, în principal, că sentința

atacată este netemeinică, insuficient motivată și insuficient probantă față de

înscrisurile și probatoriile depuse la dosarul cauzei, precum și cele

prezentate în scris și verbal în Instanță. În drept a invocat dispozițiile art.

299 alin. (2), 301, 284, 302, 302

1

, 303 alin. (1), (2) și (5), 304, 312,

314, 316, 109, 118, 236, 167 C. proc. civ., dispozițiile Legii nr. 341/2004,

ale Legii nr. 42/1990, ale H.G. nr. 1412/2004, ale Legii nr. 544/2001, făcând

trimitere și la adresa A.P. din 6 iulie 2006 precum și la adresa C.P. din 16

iunie 2006.

Mai arată recurentul că a

suportat din nou costul protezei auditive și a tratamentelor medicale necesare,

fiind lipsit de drepturile conferite de lege întrucât intimatul - pârât,

invocând prorogarea termenului de preschimbare a termenului, viciază

principiile Legii nr. 341/2004 și drepturile conferite de certificatul încă

valabil, drepturile sale nefiind suspendate prin lege.

Intimatul - pârât a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate

ca legală și temeinică.

Examinând cauza în raport cu

toate criticile aduse soluției Instanței de Fond și prezentate rezumativ în

cele ce preced, cu toate probele administrate atât la Instanța de Fond cât și în recurs precum și toate dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cele ale art. 304

1

, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Într-adevăr, conform

dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 certificatele doveditoare

care, în perioada 1990 – 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

Revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4)

și (5) se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R. din

Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Numai că termenul prevăzut

la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv prin O.U.G.

nr. 133/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2005, prin O.U.G. nr. 182/2005

aprobată cu modificări prin Legea nr. 148/2006, prin Legea nr. 347/2006 și prin

O.U.G. nr. 132/2006 până la data de 31 martie 2008 inclusiv.

Totodată, dispozițiile art. 9

alin. (4) din Legea nr. 341/2004 potrivit cărora certificatele doveditoare

care, în perioada 1990 – 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 42/1990 și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției

din Decembrie 1989 pe perioada preschimbării, maximum 6 luni de la data

intrării în vigoare a prezentei legi, își păstrează valabilitatea.

De asemenea, termenul

prevăzut la art. 9 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv

prin O.U.G. nr. 133/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2005 și

O.U.G. nr. 182/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 148/2006.

Este cunoscut că prin art. 9

1

din Legea nr. 341/2004 cu modificările ulterioare, legiuitorul a distins între

„termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare

calității de revoluționar” (alin. (1)), „termenul final de depunere a

documentelor solicitate pentru completarea dosarelor de preschimbare a

certificatelor de revoluționar” (alin. (2)), termene prorogate prin art. 1 și art.

2 din O.U.G. nr. 132/2006 și termenul de preschimbare, acest din urmă termen

vizând activitatea intimatului pârât.

Având în vedere textele de

lege mai sus arătate precum și toate probele administrate în cauză, Înalta

Curte constată, pe de o parte, că în mod corect a reținut Instanța de Fond, că

autoritatea publică este în plină desfășurare a activității de preschimbare a

certificatelor, încadrându-se în termenul prorogat succesiv.

Pe de altă parte, Înalta

Curte constată că în condițiile în care solicitantul respectă termenele de

solicitare și de depunere a documentelor, faptul că încă nu i s-a preschimbat

certificatul pe motiv de prorogare a termenului destinat acestei operațiuni

nu-i este imputabil acestuia. Prin urmare, având în vedere scopul legii, art. 9

alin. (4) nu poate fi interpretat decât în sensul că în condițiile mai sus

arătate, pe perioada preschimbării, certificatul eliberat anterior își

păstrează valabilitatea și în sensul realizării drepturilor conferite de acesta.

De altfel, în acest sens

este și răspunsul exprimat de A.P. prin adresa din 6 iulie 2006.

Mai mult, faptul că voința

legiuitorului este în sensul celor arătate în cele ce preced rezultă fără

putință de tăgadă și din dispozițiile art. 2 din Legea nr. 347/2006.

Prin urmare, constatând că

sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile aduse acesteia

nefondate, se va respinge recursul în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)

teza a II-a coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Respinge recursul declarat

de reclamantul S.G.V. împotriva sentinței civile nr. 2014 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-02-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 784/2018
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Cur
ÎCCJ 2008-05-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2034/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București la 20 decembrie 2007, Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989 a
ÎCCJ 2010-04-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2207/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 03 noiembrie 2008, reclamantul D.N. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârât
ÎCCJ 2007-01-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 484/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamantul M.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin
ÎCCJ 2009-03-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1149/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1573 din 21 mai 2008, a respins, ca neîntemeiată, acțiune
Sursă