ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 736/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 906/P/2005, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Călărași a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

S.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174

și 175 lit. c) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la data de 15

septembrie 2005, cu intenție, inculpatul S.D. a înjunghiat-o, cu un cuțit, în

abdomen pe soția sa, S.A., producându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie,

pericolul vital fiind înlăturat prin intervenția chirurgicală.

Tribunalul Călărași, secția penală, prin

sentința penală nr. 93 din 21 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 102/116/2006

(378/P/2006), în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică

din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (l) C. pen., iar în baza art.

11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul

penal, ca urmare a împăcării părților.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de

1192,52 lei RON cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală aferentă, către

partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon” București.

A luat act că partea vătămată S.A. nu are

pretenții civile.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 294 din 10 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 102/116/2006

(1903/2007), a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Călărași, a desființat parțial sentința penală și, rejudecând, în temeiul art. 118

lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului ridicat

conform procesului -verbal aflat la fila 20 din dosarul de urmărire penală.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C.

proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a cuțitului ridicat conform

procesului-verbal aflat la fila 21 din dosarul de urmărire penală.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

Instanțele au reținut că inculpatul nu a

acționat cu intenția de a ucide, ci cu aceea de a lovi partea vătămată. S-a mai

arătat că lovirea victimei în zona abdomenului cu un cuțit nu implică

previziunea probabilității ivirii rezultatului produs, întrucât nici modul și

nici regiunea în care s-a aplicat lovitura nu sunt de natură să conducă la punerea

în primejdie a vieții victimei. A fost avută în vedere și noua expertiză

medico-legală, ce concluzionează că leziunile provocate părții vătămate nu i-au

pus viața în primejdie.

Împotriva acestor hotărâri, în termen legal,

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

considerându-le nelegale și netemeinice sub aspectul greșitei încadrări

juridice, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivului de recurs se arată

că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul S.D., pe fondul unui

conflict spontan, a înjunghiat-o în abdomen, cu un cuțit, având lungimea de 31

cm, pe soția sa, S.A.

Cuțitul constituie un instrument apt de a

provoca moartea, intensitatea loviturii aplicate în zona cavității peritoneale demonstrează

că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat că

această urmare se va produce.

Așa cum s-a statuat în literatura de

specialitate, există tentativă de omor și nu de vătămare corporală ori de câte

ori făptuitorul acționează astfel încât provoacă leziuni la nivelul organelor

vitale ale organismului victimei, ori folosește instrumente sau procedee

specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de

voința acestuia.

Astfel, cum rezultă din cuprinsul foii de

observație menționată în cuprinsul Raportului de expertiză medico-legală din

data de 13 martie 2007, în cauză s-a efectuat o „intervenție chirurgicală de

urgență”. Această intervenție a fost cea care a înlăturat pericolul vital.

Nu are relevanță, sub aspectul existenței

infracțiunii de omor, dacă leziunile au pus sau nu viața în primejdie.

Inculpatul a acționat, sub aspectul laturii

subiective, cu intenția indirectă de a ucide astfel încât, este nelegală,

soluția instanței de fond, menținută de instanța de apel, de schimbare a

încadrării juridice.

Pentru motivele invocate, în cauză fiind

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) din același cod, s-a solicitat

admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor și pronunțarea unei

hotărâri în sensul celor menționate.

Recursul este fondat.

Într-adevăr, fapta inculpatului S.D. de a-și

înjunghia, în abdomen soția, cu un cuțit, pe fondul unui conflict, spontan,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor,

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen. și nu

infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., cum au

reținut instanțele și aceasta, chiar dacă leziunile produse, nu i-au pus părții

vătămate viața în pericol.

Este în afara oricărei îndoieli faptul că

prin înjunghierea părții vătămate cu un cuțit, instrument, specific producerii

uciderii, într-o zonă vulnerabilă a organismului, conținând organe vitale, i-au

fost lezate aceste organe, încât, numai promptitudinea cu care s-a lucrat,

efectuându-se o intervenție chirurgicală de urgență, a făcut să nu se pună în

primejdie viața persoanei vătămate și, aceasta să fie salvată.

Fiind vorba, în speță, de comiterea unei

infracțiuni de tentativă de omor și nu de vătămare corporală, este evident că

în cauză nu se putea nici înceta procesul, chiar dacă între cei doi soți a

intervenit împăcarea.

În aceste condiții, Curtea va trebui să

privească recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

împotriva deciziei penale nr. 294 din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția I penală, privind pe inculpatul S.D., ca fondat și să-l

admită, ca atare, casând decizia penală atacată și sentința penală nr. 93 din

21 iunie 2007 a Tribunalului Călărași, secția penală, în parte, numai cu

privire la încadrarea juridică a faptei și la greșita încetare a procesului

penal și, rejudecând, să înlăture dispoziția de încetare a procesului penal.

Se va înlătura, de asemenea, aplicarea art. 334

C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice și în baza

încadrării corecte a faptei comise de inculpat, cu aplicarea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 și 76 lit. b) C. pen., se va aplica inculpatului

o pedeapsă individualizată, prin prisma criteriilor desprinse din dispozițiile art.

72 C. pen.

Pe lângă pedeapsa principală, se va aplica

pedeapsa accesorie și cea complementară, prevăzute de lege.

Având în vedere circumstanțele în care s-a

comis infracțiunea dar și relațiile de căsătorie dintre părți, necesitatea

menținerii și desfășurării normale a acesteia, Curtea apreciază că se impune a

se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de

încercare calculat conform art. 81 și 82 C. pen.

Se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C.

pen., suspendându-se pe o perioadă de 5 ani și executarea pedepsei accesorii.

Se va atrage atenția inculpatului asupra

consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen., conform art. 359 C. proc. pen.

În sfârșit, se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 294 din 10

septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpatul S.D.

Casează decizia penală atacată și sentința

penală nr. 93 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Călărași, secția penală, numai

cu privire la încadrarea juridică a faptei și la greșita încetare a procesului

penal și rejudecând:

- înlătură dispoziția de încetare a

procesului penal.

- înlătură aplicarea art. 334 C. proc. pen.,

referitoare la schimbarea încadrării juridice și în baza art. 174 – art. 175 lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul

S.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- în baza art. 81 și art. 82 C. pen., dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5

ani.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

Suspendă pe o perioadă de 5 ani executarea

pedepselor accesorii.

Atrage atenția inculpatului asupra

consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen., conform art. 359 C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

februarie 2008.