ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 736/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 906/P/2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen. În fapt, s-a reținut că, la data de 15 septembrie 2005, cu intenție, inculpatul S.D. a înjunghiat-o, cu un cuțit, în abdomen pe soția sa, S.A., producându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, pericolul vital fiind înlăturat prin intervenția chirurgicală. Tribunalul Călărași, secția penală, prin sentința penală nr. 93 din 21 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 102/116/2006 (378/P/2006), în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (l) C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal, ca urmare a împăcării părților. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1192,52 lei RON cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală aferentă, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon” București. A luat act că partea vătămată S.A. nu are pretenții civile.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 294 din 10 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 102/116/2006 (1903/2007), a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, a desființat parțial sentința penală și, rejudecând, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului ridicat conform procesului -verbal aflat la fila 20 din dosarul de urmărire penală. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a cuțitului ridicat conform procesului-verbal aflat la fila 21 din dosarul de urmărire penală. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Instanțele au reținut că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide, ci cu aceea de a lovi partea vătămată.

S-a mai arătat că lovirea victimei în zona abdomenului cu un cuțit nu implică previziunea probabilității ivirii rezultatului produs, întrucât nici modul și nici regiunea în care s-a aplicat lovitura nu sunt de natură să conducă la punerea în primejdie a vieții victimei. A fost avută în vedere și noua expertiză medico-legală, ce concluzionează că leziunile provocate părții vătămate nu i-au pus viața în primejdie. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, considerându-le nelegale și netemeinice sub aspectul greșitei încadrări juridice, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. În dezvoltarea motivului de recurs se arată că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul S.D., pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat-o în abdomen, cu un cuțit, având lungimea de 31 cm, pe soția sa, S.A.

Cuțitul constituie un instrument apt de a provoca moartea, intensitatea loviturii aplicate în zona cavității peritoneale demonstrează că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat că această urmare se va produce. Așa cum s-a statuat în literatura de specialitate, există tentativă de omor și nu de vătămare corporală ori de câte ori făptuitorul acționează astfel încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de voința acestuia. Astfel, cum rezultă din cuprinsul foii de observație menționată în cuprinsul Raportului de expertiză medico-legală din data de 13 martie 2007, în cauză s-a efectuat o „intervenție chirurgicală de urgență”.

Această intervenție a fost cea care a înlăturat pericolul vital. Nu are relevanță, sub aspectul existenței infracțiunii de omor, dacă leziunile au pus sau nu viața în primejdie. Inculpatul a acționat, sub aspectul laturii subiective, cu intenția indirectă de a ucide astfel încât, este nelegală, soluția instanței de fond, menținută de instanța de apel, de schimbare a încadrării juridice. Pentru motivele invocate, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) din același cod, s-a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor și pronunțarea unei hotărâri în sensul celor menționate. Recursul este fondat.

Într-adevăr, fapta inculpatului S.D. de a-și înjunghia, în abdomen soția, cu un cuțit, pe fondul unui conflict, spontan, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen. și nu infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., cum au reținut instanțele și aceasta, chiar dacă leziunile produse, nu i-au pus părții vătămate viața în pericol. Este în afara oricărei îndoieli faptul că prin înjunghierea părții vătămate cu un cuțit, instrument, specific producerii uciderii, într-o zonă vulnerabilă a organismului, conținând organe vitale, i-au fost lezate aceste organe, încât, numai promptitudinea cu care s-a lucrat, efectuându-se o intervenție chirurgicală de urgență, a făcut să nu se pună în primejdie viața persoanei vătămate și, aceasta să fie salvată.

Fiind vorba, în speță, de comiterea unei infracțiuni de tentativă de omor și nu de vătămare corporală, este evident că în cauză nu se putea nici înceta procesul, chiar dacă între cei doi soți a intervenit împăcarea. În aceste condiții, Curtea va trebui să privească recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr. 294 din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul S.D., ca fondat și să-l admită, ca atare, casând decizia penală atacată și sentința penală nr. 93 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Călărași, secția penală, în parte, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și la greșita încetare a procesului penal și, rejudecând, să înlăture dispoziția de încetare a procesului penal.

Se va înlătura, de asemenea, aplicarea art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice și în baza încadrării corecte a faptei comise de inculpat, cu aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și 76 lit. b) C. pen., se va aplica inculpatului o pedeapsă individualizată, prin prisma criteriilor desprinse din dispozițiile art. 72 C. pen. Pe lângă pedeapsa principală, se va aplica pedeapsa accesorie și cea complementară, prevăzute de lege. Având în vedere circumstanțele în care s-a comis infracțiunea dar și relațiile de căsătorie dintre părți, necesitatea menținerii și desfășurării normale a acesteia, Curtea apreciază că se impune a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare calculat conform art. 81 și 82 C. pen.

Se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., suspendându-se pe o perioadă de 5 ani și executarea pedepsei accesorii. Se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen., conform art. 359 C. proc. pen. În sfârșit, se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 294 din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul S.D. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 93 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Călărași, secția penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și la greșita încetare a procesului penal și rejudecând: - înlătură dispoziția de încetare a procesului penal. - înlătură aplicarea art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice și în baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul S.D.

la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. - în baza art. 81 și art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani. Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. Suspendă pe o perioadă de 5 ani executarea pedepselor accesorii. Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen., conform art. 359 C. proc. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 februarie 2008.