ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2749/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 23 din 20 februarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A.C.G., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (l) C. pen., raportat la art. 7 alin. (l) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin rechizitoriul P.D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia în dosarul nr. 20/P/2007 a fost trimis în judecată inculpatul A.C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că fiind ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de inspector în cadrul I.P.J. Hunedoara – S.C.P., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 24 - 25 noiembrie 2006, cu ocazia exercitării îndatoririlor de serviciu, prin efectuări de cercetări penale în dosarul nr. 650/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie, a pretins și a primit de la cetățeanul italian R.L., învinuit în acel dosar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., sumele de 100 euro în data de 24 noiembrie 2006 și 200 de euro în data de 25 noiembrie 2006, pentru a urgenta efectuarea actelor de cercetare penală și de a propune o soluție favorabilă învinuitului.

La data de 24 noiembrie 2006 la intersecția DN 7 cu DJ 709 G, între localitățile Orăștie - Spini a avut loc o coliziune între autovehiculul fiat condus de M.C. și autoturismul audi condus de R.L., în urma căruia numitul M.C. a suferit leziuni posttraumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 140 - 150 zile de îngrijiri medicale. La fața locului s-a deplasat inculpatul A.C.G. împreună cu numitul C.M., agent procedural și conducător auto în cadrul I.P.J. Hunedoara și constatând că părțile au fost duse la spital s-au deplasat la sediul poliției Orăștiei unde la scurt timp au ajuns și numiții R.L. și A.A.M., inculpatul procedând la audierea acestora. A doua zi inculpatul a procedat la audierea numitului R.L.

în prezența avocatului și a traducătorului autorizat. După terminarea urmăririi penale, prin referatul din 20 februarie 2007 întocmit de inculpatul A.C., în dosarul nr. 650/P/2006, în baza art. 249 C. proc. pen., cu aplicarea art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b l ) din același cod, raportat la art. 18 1 C. pen., a fost propusă procurorului scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative conform art. 91 C. pen., învinuitului R.L. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. Această propunere a fost infirmată, ulterior, s-a întocmit rechizitoriul și numitul R.L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

La data de 20 februarie 2007, D.G.A. - Biroul Anticoruptie Hunedoara s-a sesizat din oficiu că inculpatul A.C., în luna februarie a solicitat cetățeanului italian R.L. suma de 1000 euro, din care a primit suma de 300 euro, pentru a propune scoaterea de sub urmărire penală, restul de 700 de euro urmând să fie primiți la confirmarea soluției propuse. Prin rezoluția din 2 martie 2007, D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba lulia a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului A.C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (l) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Instanța de fond a reținut că față de probele administrate în cauză (declarațiile inculpatului, declarațiile martorului denunțător, declarațiile martorilor I.D.O.

și A.A.M., interceptările și înregistrările audio) nu fac dovada comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului, fiind dubiu care îi profită acestuia. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba lulia, a criticat soluția pentru netemeinicie susținând că instanța a comis o gravă eroare de fapt și a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondat pentru următoarele considerente: Din probele administrate declarațiile martorilor I.D.O., G.S.

și A.A.M. rezultă că martorul denunțător nu a rămas niciodată singur cu inculpatul, pentru a fi confirmate spusele acestuia, relative la dare unei sume de bani. De asemenea, în declarația martorului denunțător aflată la dosarul instanței de fond acesta precizează că „inculpatul nu mi-a solicitat vreo sumă de bani, însă din experiența mea atât în Italia cât și în alte țări, știam că trebuie să faci o atentei un cadou pentru a simplifica procedurile”, „fără să pot preciza în ce a constat concret, am apreciat că prin atitudinea sa inculpatul îmi cerea bani”. De asemenea, nici din interceptările și înregistrările audio autorizate existente la dosarul de urmărire penale, nu a rezultat niciun indiciu că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței.

Din probele administrate la urmărirea penală cât și la instanța de fond nu există date concrete care să dovedească vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că probele administrate nu fac dovada certă a comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului, dubiu care îi profită inculpatului. De asemenea, principiul consacrat de drept „in dubio pro reo”, orice dubiu operează în favoarea inculpatului, atunci când vinovăția acestuia nu este dovedită. Potrivit art. 5 1 C. proc. pen., care consacra prezumția de nevinovăție, orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci exista îndoiala cu privire la vinovăția inculpatului, se aplica principiul in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, astfel că, în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Infracțiunea de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prevăzută de art. 254 alin. (l) C. pen., presupune acțiunea de a pretinde ori de a primi bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptarea promisiunea unor astfel de foloase sau nerespingerea în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, faptă ce nu există și nu este dovedită, față de probele administrate.

Astfel, față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva sentinței penale nr. 23 din 20 februarie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, privind pe inculpatul A.C.G. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva sentinței penale nr. 23 din 20 februarie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, privind pe inculpatul A.C.G. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba lulia, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2008.