ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5833/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 57 din 14 februarie 2006, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul C.V., privind întreruperea executării pedepsei de 22 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 524 din 28 septembrie 2004 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 499 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 120 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 40 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut de instanța de fond, că motivul invocat de condamnat constând într-o situație familială grea determinată de lipsa unor venituri necesare întreținerii soției și celor doi copii minori, starea degradată a imobilului în care locuiește, nu poate fi interpretat în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., așa încât să justifice întreruperea executării pedepsei, aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor concurente prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2 1 ) pct. 2 lit. c) C. pen. și de art. 174, 176 lit. d) C. pen., în stare de recidivă postexecutorie. Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel solicitând desființarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, instanța de fond apreciind în opinia sa greșit că în cauză față de motivul invocat nu este îndeplinit cazul prevăzut de art. 453 lit. c) C. proc.

pen., care justifică cererea de întrerupere executare pedeapsă. Instanța de apel, potrivit art. 378 alin. (2) C. proc. pen., la cererea apelantului condamnat a dispus completarea probatoriilor în sensul efectuării unei anchete sociale de către autoritatea tutelară din cadrul Consiliului Local al comunei Cerașu, județ Prahova. În raport de probatoriile administrate în cauză, instanța de apel a reținut că situația invocată de condamnat nu este reală, soția acestuia realizează venituri, iar minorul C.V.B. născut din căsătoria acestora a decedat în ianuarie 2006. Față de aceste probe, s-a apreciat că instanța de fond corect a reținut, neîndeplinit cazul prevăzut de art. 453 lit. c), 455 C. proc.

pen., respingând cererea de întrerupere executare pedeapsă formulată de condamnatul C.V. În termen legal, condamnatul a declarat recurs, cale de atac pe care în ședința publică de la aceste termene, declară că înțelege să o retragă. Având în vedere declarația recurentului condamnat, cum și dispozițiile art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora până la închiderea dezbaterilor oricare dintre părți își poate retrage calea de atac exercitată, Curtea, urmează să ia act de voința recurentului condamnat valabil exprimată. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de declarația de retragere a recursului formulat de condamnatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 233 din 9 august 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2006.