ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5833/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57

din 14 februarie 2006, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea

formulată de condamnatul C.V., privind întreruperea executării pedepsei de 22

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 524 din 28 septembrie 2004 a

Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 499 din 22 noiembrie

2004 a Curții de Apel Ploiești.

Condamnatul a fost obligat

la plata sumei de 120 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 40

RON reprezentând onorariu apărător din oficiu s-a dispus a fi avansată din

fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut de instanța de

fond, că motivul invocat de condamnat constând într-o situație familială grea

determinată de lipsa unor venituri necesare întreținerii soției și celor doi

copii minori, starea degradată a imobilului în care locuiește, nu poate fi

interpretat în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., așa încât

să justifice întreruperea executării pedepsei, aplicate pentru săvârșirea

infracțiunilor concurente prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2

1

) pct.

2 lit. c) C. pen. și de art. 174, 176 lit. d) C. pen., în stare de recidivă

postexecutorie.

Împotriva sentinței,

condamnatul a declarat apel solicitând desființarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică, instanța de fond apreciind în opinia sa greșit că în cauză față de

motivul invocat nu este îndeplinit cazul prevăzut de art. 453 lit. c) C. proc.

pen., care justifică cererea de întrerupere executare pedeapsă.

Instanța de apel, potrivit art.

378 alin. (2) C. proc. pen., la cererea apelantului condamnat a dispus

completarea probatoriilor în sensul efectuării unei anchete sociale de către

autoritatea tutelară din cadrul Consiliului Local al comunei Cerașu, județ

Prahova.

În raport de probatoriile

administrate în cauză, instanța de apel a reținut că situația invocată de

condamnat nu este reală, soția acestuia realizează venituri, iar minorul C.V.B.

născut din căsătoria acestora a decedat în ianuarie 2006.

Față de aceste probe, s-a

apreciat că instanța de fond corect a reținut, neîndeplinit cazul prevăzut de art.

453 lit. c), 455 C. proc. pen., respingând cererea de întrerupere executare

pedeapsă formulată de condamnatul C.V.

În termen legal, condamnatul

a declarat recurs, cale de atac pe care în ședința publică de la aceste

termene, declară că înțelege să o retragă.

Având în vedere declarația

recurentului condamnat, cum și dispozițiile art. 385

4

alin. (2) cu

referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora până la închiderea

dezbaterilor oricare dintre părți își poate retrage calea de atac exercitată,

Curtea, urmează să ia act de voința recurentului condamnat valabil exprimată.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația de

retragere a recursului formulat de condamnatul C.V. împotriva deciziei penale nr.

233 din 9 august 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 octombrie 2006.