ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5773/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Călărași la 27 februarie 2004, reclamantele P.A., P.A.S. și I.D.T.

au solicitat anularea deciziei nr. 51 din 16 ianuarie 2004, emisă de

S.C.D.A. Mărculești, comuna

Perișoru, județul Călărași și obligarea acestei pârâte la restituirea

suprafeței de 19 ha teren și 14 construcții, reprezentând armanul moșiei ce a

aparținut tatălui lor.

Reclamantele au arătat în motivarea

contestației că prin decizia menționată le-a fost respinsă notificarea

formulată în baza Legii nr. 10/2001, arătându-se că terenurile nu intră sub

incidența acestui act normativ, ci sub incidența Legii nr. 18/1991, iar

referitor la construcții, acestea nu sunt deținute de pârâtă.

La 30 martie 2004, contestatoarele

și-au precizat contestația chemând în judecată și Ministerul Finanțelor

Publice, D.G.F.P. Călărași.

Pârâta D.G.F.P., prin întâmpinare, a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor

Publice.

Tribunalul Călărași, prin sentința

civilă nr. 556 din 11 mai 2004 a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins contestația formulată în

contradictoriu cu pârâta S.C.D.A. Mărculești ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că terenurile revendicate fac obiectul Legii nr. 18/1991

și nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, conform art. 8 din

acest ultim act normativ.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel reclamantele

P.A., P.A.S. și I.D.T.

, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru încălcarea

dreptului lor la apărare în condițiile în care instanța a refuzat amânarea

cauzei pentru imposibilitatea prezentării avocatului lor și nu a dispus

amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea depunerii notelor scrise.

Totodată s-a susținut că, în mod nelegal, instanța de fond a respins proba cu

expertiză imobiliară, deși aceasta era utilă și concludentă cauzei, întrucât

numai prin aceasta s-ar fi putut stabili locația cât și valoarea construcțiilor

preluate abuziv, ce intră sub incidența dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea

nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 283 pronunțată la 27 iunie 2006, a respins

apelul reclamantelor ca nefondat, reținând în esență că terenul solicitat a fi

restituit este situat pe raza comunei Perișoru, în extravilanul localității,

iar construcțiile conacului și anexele nu mai sunt în ființă fiind demolate

aproximativ din anul 1947 și că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001. S-a considerat astfel că terenul nu poate fi

restituit în natură întrucât intră sub incidența altor legi reparatorii,

respectiv a Legii Fondului Funciar nr. 18/1991 și a Legii nr. 169/1997, cu

modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește cererea

apelantelor reclamante de obligare a pârâtelor la măsuri reparatorii

reprezentând contravaloarea construcțiilor demolate s-a apreciat că acestora le

este deschisă calea acordării despăgubirilor în condițiile legii speciale

privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs reclamantele

P.A., P.A.S. și

I.D.T., criticând-o ca nelegală pentru greșita aplicare a legii, motiv

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentele au susținut prin

motivele de recurs că sunt îndreptățite la restituirea terenului liber de

construcții și la despăgubiri pentru construcțiile demolate conform art. 3,

art. 4 și art. 6 coroborat cu art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001.

S-a susținut, totodată, că instanța

a omis să stabilească dreptul lor la măsuri reparatorii pentru construcțiile

demolate, hotărârea pronunțată urmând a fi folosită în fața Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză raportat la criticile invocate, întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul reclamantelor

este nefondat pentru considerentele ce succed:

Autoarea reclamantelor, H.P., a

deținut pe raza comunelor Perișoru și Mărculești, județul Călărași, mai multe

suprafețe de teren precum și conacul format din suprafața de 19 ha, teren și

construcții, bunuri ce au fost expropriate conform Legii nr. 187/1945.

Așa cum rezultă din Deciziunea nr.

1122 din 5 august 1947 a Ministerului Agriculturii și Domeniilor, Direcția

Proprietății și Bunurilor Statului, terenul arabil în suprafață de 124 ha, 8996

mp și conacul din comuna Perișoru expropriate în baza Legii nr. 187/1945 de la

H.P., au fost trecute în proprietatea și folosința I.C.A.R., pentru

S.C.D.A. Mărculești, județul

Ialomița.

Totodată, s-a trecut în proprietatea

și folosința Institutului de Cercetări Agronomice și suprafața de 150 ha, tot

din fosta proprietate H.P., în vederea comasării, în schimbul

trupului Jegălia, dat de

institut pentru împroprietărirea locuitorilor din localitate în baza Legii nr.

187/1945.

Având în vedere concluziile

raportului de expertiză tehnică întocmit de expert V.B.C. în sensul că terenul

solicitat a fi restituit este situat în extravilanul localității Perișoru, iar

construcțiile conacului și anexele nu mai sunt în ființă, (fiind demolate în

anul 1947) și nu se păstrează repere pentru identificarea acestora, în mod

corect instanțele de fond și apel au stabilit că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, s-a concluzionat în mod

corect că decizia contestată nr. 51/2004, emisă de

S.C.D.A. Mărculești este legală și

temeinică.

De asemenea, instanțele au

interpretat corect dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora,

în situația imobilelor construcții demolate, notificarea formulată de

persoanele îndreptățite se soluționează, conform art.

10 și art. 11, prin dispoziția

motivată a primarului unității administrativ teritoriale în a cărei rază s-a

aflat imobilul.

În aceste condiții, intimata-pârâtă

nu putea fi obligată la contravaloarea despăgubirilor pentru construcțiile

demolate, astfel cum au solicitat recurentele, urmând ca acestea să fie

stabilite în procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Pentru toate aceste considerente se

va constata că nu este întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul

reclamantelor ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții

P.A., P.A.S. și I.D.T. împotriva deciziei nr. 283 din 27 iunie 2006 pronunțată

de Curtea

de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 septembrie

2007.