ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 761/2009

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1205 din 28 ianuarie 2008, Tribunalul Sibiu a respins contestația formulată de contestatorii B.G.J. și B.F., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Mediaș prin primar, prin care au solicitat anularea dispoziției nr. 5 din 8 ianuarie 2007. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin notificarea nr. 102 din 30 noiembrie 2005, contestatorii au solicitat, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari, acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. 2727 Mediaș, nr. top. 33, 34, situat în Mediaș.

Notificarea a fost respinsă, ca tardivă, prin dispoziția nr. 5 din 8 ianuarie 2007. Susținerea contestatorilor că notificarea nr. 102/2005 este o completare la notificarea nr. 1706/2001 a fost considerată nefondată, întrucât această din urmă notificare vizează un alt imobil, respectiv cel situat în Valea Buzdului – Moșia Binder Bulei. S-a concluzionat, că, în mod corect, a statuat intimatul că este vorba de o nouă notificare, pe care a respins-o ca tardivă față de prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, termenul de formulare a acesteia expirând la data de 14 februarie 2002. Prin decizia nr. 104/A din 29 mai 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins apelul declarat de contestatorii B.G.J.

și B.F., reținând, în esență, următoarele: Prin Legea nr. 10/2001, lege cu caracter special în materia revendicării imobilelor preluate abuziv de stat, art. 21 și urm., a fost instituită o procedură administrativă obligatorie și una judiciară facultativă, ce au ca scop principal restituirea în natură a imobilelor ori acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent de către persoanele juridice deținătoare, prin decizii sau dispoziții motivate. Exercitarea acestui drept se face cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, ce a fost prelungit succesiv, cu câte trei luni, prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, în interiorul căruia trebuia trimisă notificarea, prin executor judecătoresc, către persoana juridică deținătoare a imobilului, termen de decădere ce operează indiferent dacă persoanei îndreptățite i se poate restitui imobilul în natură ori i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent.

Prin dispozițiile Legii nr. 247/2005 nu s-au adus modificări art. 21 din Legea nr. 10/2001, (art. 22 în actuala reglementare) referitor la termenul de depunere a notificării. În speță, este de necontestat că notificarea nr. 102 din 30 noiembrie 2005 a fost formulată cu mult peste termenul legal statuat de dispozițiile legale mai sus arătate, astfel că, în mod corect, intimatul, prin dispoziția contestată, a respins, ca tardivă, notificarea formulată de contestatori. A fost apreciat, ca nefondat, motivul de apel formulat de apelanții- contestatori în sensul că notificarea nr. 102/2005 este de fapt o completare a notificării nr. 1706/2001, depusă în termen legal, reținându-se că cele două notificări vizează imobile diferite, respectiv cel situat în Valea Buzdului, M.B.M., solicitat prin notificarea nr. 102/2005 și cel situat în Mediaș, solicitat prin notificarea nr. 1706/2001.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii B.G.J. și B.F. criticând-o pentru nelegalitate, indicând ca temei legal al criticilor formulate pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenții contestatori arată că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în sensul că prin notificarea nr. 1706 din 12 septembrie 2001 aceștia au solicitat restituirea averii tatălui lor decedat, B.G.B. Înainte ca această notificare să fie soluționată, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, modificată, contestatorii au depus, în completare, două cereri prin executor judecătoresc. Examinând decizia civilă recurată, în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente: Deși nu arată expres, recurenții contestatori susțin că au formulat notificarea nr. 102/2005, prin care au solicitat restituirea imobilului situat în Valea Buzdului, M.B.M., cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, modificată, în completarea notificării nr. 1706 din 12 septembrie 2001, prin care au solicitat restituirea averii tatălui lor. Notificarea nr. 102/2005, soluționată de intimat prin dispoziția contestată, nu are caracterul unei „cereri completatoare” în sensul arătat de recurenți-contestatori, respectiv că au solicitat restituirea imobilului situat în Valea Buzdului, M.B.M. față de faptul că prin notificarea nr. 1706 din 12 septembrie 2001 ar fi solicitat „restituirea averii tatălui lor”, ceea ce ar implica restituirea în totalitate a acesteia.

Dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, invocate de recurenți, potrivit cărora „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire, decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării”, reglementează momentul până la care pot fi depuse aceste acte doveditoare în faza procedurii administrative prevăzută și reglementată de acest act normativ și deci nu sunt incidente în speță, față de soluționarea litigiului atât în faza procedurii administrative, cât și judiciare, pe excepția tardivității notificării nr. 102/2005, formulată de recurenții contestatori.

Dispozițiilor din Legea nr. 10/2001 care reglementează termenul în care trebuie trimise notificările către entitățile deținătoare de către persoanele îndreptățite prevăzute la art. 21 și urm. în forma inițială, (art. 22 în forma republicată), nu li s-au adus modificări prin Legea nr. 247/2005, astfel că termenul pentru formularea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, așa cum a fost prorogat succesiv, cu câte 3 luni, prin O.U.G. nr. 109 și nr. 145/2001, este de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv 14 februarie 2001-14 februarie 2002. Susținerea recurenților contestatori în sensul că notificarea nr. 102/2005 este „depusă în completare” notificării nr. 1706/2001 este nefondată.

Astfel, prin notificarea nr. 1706/2001, contestatorii au solicitat restituirea în baza Legii nr. 10/2001 a imobilului situat în Mediaș, M.B.M., fila 9 dosar fond, și nu întreaga avere a autorului B.G., așa cum susțin aceștia prin cererea de recurs, iar prin notificarea nr. 102 din 30 noiembrie 2005, contestatorii au solicitat restituirea imobilului înscris în C.F. 2727 Mediaș nr. top. 33, 34, situat în Mediaș, fila 8 dosar fond. Prin urmare, notificarea nr. 102/2005 formulată de recurenții contestatori nu are caracterul „unei cereri completatoare”, față de solicitarea formulată de contestatori prin notificarea nr. 1706/2001, deoarece prin cele două notificări se solicită restituirea, în baza Legii nr. 10/2001, a două imobile distincte, fiecare cerere având caracter de sine stătător.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, legal, prin sentința apelată, păstrată prin decizia recurată, s-a respins contestația formulată de contestatorii B.G.J. și B.F. împotriva dispoziției nr. 5 din 8 ianuarie 2007 emisă de intimatul pârât, prin care s-a respins notificarea nr. 102 din 30 noiembrie 2005 formulată de contestatori, privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma de despăgubiri, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 2727 Mediaș, nr. top. 33, 34, situat în Mediaș. Față de considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de contestatorii B.G.J. și B.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de contestatorii B.G.J. și B.F. împotriva deciziei nr. 104/A din 29 mai 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009.