ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3167/2007

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de arbitrare înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București sub nr. 1188 la data de 22 noiembrie 2005, reclamanta SC E.I.R. SRL București, în contradictoriu cu pârâtele C.E.C. și B.R.M. SA, a solicitat Tribunalului arbitral să pronunțe o sentință prin care să anuleze decizia nr. 13163 din 17 noiembrie 2005 privind anularea procedurii de achiziție a 328 mașini de numărat moneda și modificarea hotărârii de adjudecare nr. 1 din 8 noiembrie 2005 a Comisiei de Evaluare, constituită conform deciziei B.R.M. SA nr. 1028 din 19 octombrie 2005 prin atribuirea către SC E.I.R.

SRL a dreptului de a încheia contractul de achiziție cu C.E.C. pentru furnizarea a 328 mașini de numărat moneda; să anuleze hotărârea de adjudecare nr. 1 din 8 noiembrie 2005; să oblige pârâtele la desemnarea reclamantei ca ofertant câștigător al licitației cu strigare din data de 8 noiembrie 2005, având ca obiect 328 mașini de numărat monede; să oblige pârâta C.E.C. la încheierea contractului de achiziție cu reclamanta. Tribunalul arbitral, prin sentința arbitrală nr. 187 din 26 iulie 2006, a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de arbitrare în sumă de 8.040 RON. Curtea de Apel București, prin sentința nr. 22 din 6 februarie 2007, a respins acțiunea în anularea hotărârii arbitrale sus – menționată, formulată de C.E.C., ca nefondată și a respins excepția nulității absolute a hotărârii arbitrale, invocată de intimata B.R.M.

SA. Împotriva evocatei sentințe au declarat recursuri atât pârâta B.R.M. SA cât și pârâta C.E.C. Referitor la recursul formulat de către pârâta B.R.M. SA, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acestuia pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Tribunalul arbitral a admis cererea de arbitrare formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele B.R.M. SA și C.E.C. Curtea de Apel București a soluționat acțiunea în anulare formulată exclusiv de pârâta C.E.C., în contradictoriu cu intimata – reclamantă și cu intimata B.R.M. SA. Prin sentința pronunțată de Curtea de Apel București în sus – menționata acțiune în anulare, promovată de pârâta C.E.C., pârâtei B.R.M. SA nu i s-a creat o situație mai grea decât cea stabilită inițial prin sentința arbitrală, astfel că, în atare împrejurare nu se poate discuta despre admisibilitatea recursului omisso medio al pârâtei B.R.M.

SA, pe de o parte și, pe de altă parte, cum pârâta B.R.M. SA nu a formulat acțiune în anularea sentinței Tribunalului arbitral, înseamnă că această parte a achiesat la soluția dată de Curtea de Arbitraj, pe cale de consecință, nemaiputând omisso medio, peste acțiunea în anulare, să deducă judecății recursului soluția din arbitraj. Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de pârâta B.R.M. SA împotriva hotărârii primei instanțe, ca inadmisibil. Privitor la recursul formulat de pârâta C.E.C., acesta nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, în aplicațiunea dispozițiilor art. 304 1 din același cod, text legal invocat și de către recurenta C.E.C.

alături de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca temeiuri de drept în susținerea propriului recurs. În esență, recurenta – pârâtă C.E.C. arată că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea art. 76, 72 alin. (1) și art. 78 alin. (1) din Regulamentul B.R.M. și cu aplicarea greșită a art. 942 și 948 C. civ. și a art. 37 C. com., critica principală a soluției date în acțiunea în anulare constând în nesocotirea de către Curtea de Apel București a caracterului imperativ al Regulamentului B.R.M., ș.a.m.d. Recursul declarat de pârâta C.E.C. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Pentru a pronunța sentința în acțiunea în anulare, Curtea de Apel București a reținut în mod corect că pârâta C.E.C.

a înțeles să își întemeieze acțiunea în anulare pe prevederile art. 364 lit. i) teza ultimă din menționatul cod, potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desființată când încalcă dispoziții imperative ale legii. Prin sintagma „dispoziții imperative ale legii” trebuie înțelese orice alte dispoziții legale imperative, altele decât cele arătate în motivele indicate la literele a) – h) ale art. 364 C. proc. civ. Motivul de desființare a hotărârii arbitrale cuprins în dispozițiile art. 364 lit. i) teza ultimă C. proc. civ., cenzurează conformitatea hotărârii arbitrale cu dispozițiile imperative ale legii. Este adevărat că, așa cum bine a reținut și Curtea de Apel București, hotărârea arbitrală ar putea fi desființată în condițiile art. 364 lit. i) C. proc.

civ., în situația în care se constată încălcarea normelor imperative înscrise în art. 358 din același cod, potrivit cărora în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părților, sub sancțiunea nulității hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității. Însă, dispozițiile din Regulamentul B.R.M., cât și ale art. 942 și 948 C. civ. și ale art. 37 C. com., nu sunt imperative, cum în mod just a arătat Curtea de Apel București în motivarea soluției date în acțiunea în anulare, ca atare criticile pârâtei C.E.C. nu pot duce la admiterea recursului și anularea sentinței recurate. Așa fiind, Înalta Curte urmează să respinsă recursul declarat de pârâta C.E.C.

împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București în acțiunea în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta B.R.M. SA București împotriva sentinței nr. 22 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, ca inadmisibil. Respinge recursul declarat de pârâta C.E.C. București împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2007.