ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3167/2007

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare

înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera

de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București sub nr. 1188 la

data de 22 noiembrie 2005, reclamanta SC E.I.R. SRL București, în

contradictoriu cu pârâtele C.E.C. și B.R.M. SA, a solicitat Tribunalului

arbitral să pronunțe o sentință prin care să anuleze decizia nr. 13163 din 17

noiembrie 2005 privind anularea procedurii de achiziție a 328 mașini de numărat

moneda și modificarea hotărârii de adjudecare nr. 1 din 8 noiembrie 2005 a

Comisiei de Evaluare, constituită conform deciziei B.R.M. SA nr. 1028 din 19

octombrie 2005 prin atribuirea către SC E.I.R. SRL a dreptului de a încheia

contractul de achiziție cu C.E.C. pentru furnizarea a 328 mașini de numărat

moneda; să anuleze hotărârea de adjudecare nr. 1 din 8 noiembrie 2005; să

oblige pârâtele la desemnarea reclamantei ca ofertant câștigător al licitației

cu strigare din data de 8 noiembrie 2005, având ca obiect 328 mașini de numărat

monede; să oblige pârâta C.E.C. la încheierea contractului de achiziție cu

reclamanta.

Tribunalul arbitral, prin

sentința arbitrală nr. 187 din 26 iulie 2006, a admis acțiunea reclamantei așa

cum a fost formulată, cu cheltuieli de arbitrare în sumă de 8.040 RON.

Curtea de Apel București, prin

sentința nr. 22 din 6 februarie 2007, a respins acțiunea în anularea hotărârii

arbitrale sus – menționată, formulată de C.E.C., ca nefondată și a respins

excepția nulității absolute a hotărârii arbitrale, invocată de intimata B.R.M.

SA.

Împotriva evocatei sentințe

au declarat recursuri atât pârâta B.R.M. SA cât și pârâta C.E.C.

Referitor la recursul

formulat de către pârâta B.R.M. SA, Înalta Curte constată inadmisibilitatea

acestuia pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Tribunalul arbitral a admis

cererea de arbitrare formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele B.R.M.

SA și C.E.C.

Curtea de Apel București a

soluționat acțiunea în anulare formulată exclusiv de pârâta C.E.C., în

contradictoriu cu intimata – reclamantă și cu intimata B.R.M. SA.

Prin sentința pronunțată de

Curtea de Apel București în sus – menționata acțiune în anulare, promovată de

pârâta C.E.C., pârâtei B.R.M. SA nu i s-a creat o situație mai grea decât cea

stabilită inițial prin sentința arbitrală, astfel că, în atare împrejurare nu

se poate discuta despre admisibilitatea recursului omisso medio al pârâtei B.R.M.

SA, pe de o parte și, pe de altă parte, cum pârâta B.R.M. SA nu a formulat

acțiune în anularea sentinței Tribunalului arbitral, înseamnă că această parte

a achiesat la soluția dată de Curtea de Arbitraj, pe cale de consecință,

nemaiputând omisso medio, peste acțiunea în anulare, să deducă judecății

recursului soluția din arbitraj.

Așa fiind, Înalta Curte

urmează să respingă recursul declarat de pârâta B.R.M. SA împotriva hotărârii

primei instanțe, ca inadmisibil.

Privitor la recursul

formulat de pârâta C.E.C., acesta nu este limitat la motivele de casare

prevăzute în art. 304 C. proc. civ., instanța putând să examineze cauza sub

toate aspectele, în aplicațiunea dispozițiilor art. 304

1

din același

cod, text legal invocat și de către recurenta C.E.C. alături de dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., ca temeiuri de drept în susținerea propriului recurs.

În esență, recurenta –

pârâtă C.E.C. arată că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea art. 76,

72 alin. (1) și art. 78 alin. (1) din Regulamentul B.R.M. și cu aplicarea greșită

a art. 942 și 948 C. civ. și a art. 37 C. com., critica principală a soluției

date în acțiunea în anulare constând în nesocotirea de către Curtea de Apel

București a caracterului imperativ al Regulamentului B.R.M., ș.a.m.d.

Recursul declarat de pârâta

C.E.C. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Pentru a pronunța sentința

în acțiunea în anulare, Curtea de Apel București a reținut în mod corect că

pârâta C.E.C. a înțeles să își întemeieze acțiunea în anulare pe prevederile art.

364 lit. i) teza ultimă din menționatul cod, potrivit cărora hotărârea

arbitrală poate fi desființată când încalcă dispoziții imperative ale legii.

Prin sintagma „dispoziții

imperative ale legii” trebuie înțelese orice alte dispoziții legale imperative,

altele decât cele arătate în motivele indicate la literele a) – h) ale art. 364

C. proc. civ.

Motivul de desființare a

hotărârii arbitrale cuprins în dispozițiile art. 364 lit. i) teza ultimă C.

proc. civ., cenzurează conformitatea hotărârii arbitrale cu dispozițiile

imperative ale legii.

Este adevărat că, așa cum

bine a reținut și Curtea de Apel București, hotărârea arbitrală ar putea fi

desființată în condițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., în situația în care

se constată încălcarea normelor imperative înscrise în art. 358 din același cod,

potrivit cărora în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părților,

sub sancțiunea nulității hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament,

respectarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității.

Însă, dispozițiile din

Regulamentul B.R.M., cât și ale art. 942 și 948 C. civ. și ale art. 37 C. com.,

nu sunt imperative, cum în mod just a arătat Curtea de Apel București în

motivarea soluției date în acțiunea în anulare, ca atare criticile pârâtei C.E.C.

nu pot duce la admiterea recursului și anularea sentinței recurate.

Așa fiind, Înalta Curte

urmează să respinsă recursul declarat de pârâta C.E.C. împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București în acțiunea în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta B.R.M. SA București împotriva sentinței nr. 22 din 6 februarie 2007 a

Curții de Apel București, ca inadmisibil.

Respinge recursul declarat

de pârâta C.E.C. București împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2007.