ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P.M., anularea

Hotărârii nr. 4134 din 11 septembrie 2003 emisă de pârâtă, obligarea acesteia

să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 7 februarie 1958 – 14 decembrie 1959.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în perioada sus menționată, a efectuat stagiul militar

în detașamentul de muncă U.M. și cu toate acestea pârâta nu i-a acordat

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În susținerea acțiunii

reclamantul a depus declarațiile autentificate ale unor martori, din care

rezultă că în perioada încorporării au fost colegi de armată cu reclamantul,

iar unuia dintre aceștia i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea

nr. 309/2002.

Prin sentința civilă nr. 296

din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, rejudecând cauza, în fond după casare,

a respins acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond, având în vedere dispozițiile cuprinse în decizia de

casare, a solicitat reclamantului să propună probe pentru a stabili cu

certitudine incidența prevederilor legale și pentru a se vedea dacă reclamantul

este îndreptățit la acordarea acestor drepturi compensatorii.

Reclamantul a arătat că nu

poate asigura prezența în sala de judecată a celor două persoane, care au depus

declarații scrise în fața primei instanțe.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

pe motiv că și-a dovedit acțiunea prin declarațiile autentificate ale celor doi

martori.

În ceea ce privește audierea

acestora, reclamantul a arătat că starea de sănătate nu le-a permis deplasarea

și implicit prezentarea în fața instanței.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea

unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M.

în perioada 1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetățeanul

român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă în perioada sus

menționată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se

face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru

aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, și cu

livretul militar sau fișa de evidență militară eliberată de centrele militare teritoriale

sau de U.M. Pitești.

În speță, așa cum a

reținut și instanța de fond, din livretul militar al reclamantului rezultă că

acesta a lucrat în timpul stagiului militar în detașamentul de muncă U.M.,

unitate care nu se găsește în evidența detașamentelor din subordinea D.G.S.M.,

întocmită de Arhivele Naționale, în această evidență figurând numai două

unități militare.

În consecință, în raport de cele mai

sus reținute și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.V., împotriva sentinței civile nr. 296 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2007.