ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P.M., anularea Hotărârii nr. 4134 din 11 septembrie 2003 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 7 februarie 1958 – 14 decembrie 1959. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada sus menționată, a efectuat stagiul militar în detașamentul de muncă U.M. și cu toate acestea pârâta nu i-a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. În susținerea acțiunii reclamantul a depus declarațiile autentificate ale unor martori, din care rezultă că în perioada încorporării au fost colegi de armată cu reclamantul, iar unuia dintre aceștia i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Prin sentința civilă nr. 296 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, rejudecând cauza, în fond după casare, a respins acțiunea formulată de reclamant ca nefondată. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond, având în vedere dispozițiile cuprinse în decizia de casare, a solicitat reclamantului să propună probe pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale și pentru a se vedea dacă reclamantul este îndreptățit la acordarea acestor drepturi compensatorii. Reclamantul a arătat că nu poate asigura prezența în sala de judecată a celor două persoane, care au depus declarații scrise în fața primei instanțe. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe motiv că și-a dovedit acțiunea prin declarațiile autentificate ale celor doi martori.

În ceea ce privește audierea acestora, reclamantul a arătat că starea de sănătate nu le-a permis deplasarea și implicit prezentarea în fața instanței. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă în perioada sus menționată.

Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, și cu livretul militar sau fișa de evidență militară eliberată de centrele militare teritoriale sau de U.M. Pitești. În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a lucrat în timpul stagiului militar în detașamentul de muncă U.M., unitate care nu se găsește în evidența detașamentelor din subordinea D.G.S.M., întocmită de Arhivele Naționale, în această evidență figurând numai două unități militare. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și în conformitate cu art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.V., împotriva sentinței civile nr. 296 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2007.