ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3685/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta SC C.S.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

M.M.G.A. anularea parțială a Ordinului nr. 222/2006 emis de pârât pentru motive

de nelegalitate și netemeinicie, modificarea anexei nr. 3 parte integrantă din

ordinul menționat anterior în sensul excluderii suprafeței de 7.159 m.p. ce a fost concesionată reclamantei din lista sectoarelor de plajă propuse spre închiriere

și stabilirea altor limite pentru sectoarele de plajă din stațiunea Neptun,

solicitând totodată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că între reclamantă și A.N.A.R. - D.A.D.L. a fost încheiat

un contract, reclamanta primind în folosință și pentru exploatare a

potențialului turistic și de agrement suprafața de 7.159 m.p. plajă situată în stațiunea Neptun, iar durata derulării contractului fiind până la data de

31 decembrie 2012.

La data de 6 martie 2006, reclamanta

a primit adresa de la D.A.D.L. prin care era anunțată că aceasta înțelege să

denunțe unilateral contractul de la data de 6 martie 2006 invocând dispozițiile

art. 11 lit. d) din contract și H.G. nr. 241/2006.

La data de 8 martie 2006 a fost publicat în M. Of. Ordinul nr. 222/2006 pentru aprobarea instrucțiunilor privind

organizarea și desfășurarea licitației publice pentru atribuirea contractelor

de închiriere a plajei Mării Negre.

Prin sentința nr. 653 din 28

februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul că a

anulat în parte art. 3 din Ordinul M.M.G.A. nr. 222/2006 în ceea ce privește

aprobarea Listei sectoarelor de plajă prevăzute la pct. 25 și pct. 26 din anexa

nr. 3 la ordin pentru suprafața de 7.159 m.p. pentru care reclamanta a încheiat un contract.

Pentru a hotărî astfel

Instanța de Fond a reținut că, pârâta nu a dovedit că a intervenit o modificare

a legislației aplicabile contractului și nici faptul că valabilitatea

respectivului contract a încetat.

Reține că, în condițiile în

care nu s-a dovedit încetarea contractului, Ordinul nr. 222/2006 este în parte

nelegal, în ceea ce privește mențiunea de la art. 3 referitoare la aprobarea

Listei sectoarelor de plajă prevăzute la pct. 25 și pct. 26 din anexa nr. 3 la

ordin pentru suprafața de 7.159 m.p. pentru care reclamanta a încheiat

contractul.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs M.M.G.A. invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivare, recurentul a

arătat că art. 1 din contractul de prestări servicii de gospodărire a apelor

„obiectul contractului de prestări servicii de gospodărire a apelor privește:

asigurarea folosirii potențialului turistic de agrement al plajei litoralului

Mării Negre pentru suprafața de 7.159 m.p. din stațiunea Neptun, conform

schiței și procesului - verbal de măsurători aferente contractului, urmând ca

acesta să se reactualizeze în perioada 1 mai - 15 iulie”.

A mai arătat că art. 15 din

prezentul contract interzice „închirierea în tot sau în parte a serviciului

contractat”, cu alte cuvinte subînchirierea plajei, astfel încât rezultă cu

claritate că, deși s-a dorit disimularea naturii acestui contract, totuși

obiectul său rămâne o cedare a folosinței asupra unui bun proprietate publică a

statului.

Prin al doilea motiv de

recurs recurentul arată faptul că dreptul de proprietate publică asupra

plajelor ce face obiectul Ordinului nr. 222/2006, poate fi exercitat, în

exclusivitate de Statul Român, invocând în acest sens dispozițiile art. 136 din

Constituția României.

Pe de altă parte, arată

recurenta, regimul juridic al dreptului de proprietate publică asupra plajelor

din perspectiva art. 3 din legea nr. 213/1998, domeniul public al statului este

alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție devenit

art. 136 alin. (3) în urma republicării legii fundamentale, astfel că atât

Legea nr. 213/1998, cât și dispozițiile art. 136 alin. (3) din Constituția

României, conferă în mod expres plajelor apartenența exclusivă la domeniul

public al statului, fiind bunuri de uz și interes public național.

În al treilea motiv de

recurs, recurenta arată că, la data emiterii Ordinului nr. 222/2006, contractul

nu mai era în vigoare fiind denunțat unilateral în baza unei prevederi exprese

inserate înăuntrul acestui contract. Din această perspectivă, motivează

recurentul, Instanța de Fond nu a avut în vedere denunțarea unilaterală a

contractului, pronunțând o hotărâre nelegală în sensul că la data emiterii

Ordinului M.M.D.D. nr. 222/2006, contractul nu mai era în vigoare și că în

temeiul dispozițiilor art. 11 litera d) din contract, SC C.S.C. SRL a acceptat

faptul că acest contract putea înceta prin denunțare de către prestator, A.N.A.R.

– D.A.D.L. ca urmare a modificării legislației aplicabile prezentului contract.

Analizând motivele de

recurs, soluția Instanței de Fond și înscrisurile existente la dosarul cauzei,

Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite pentru

următoarele considerente.

Contractul de prestări

servicii de gospodărire a apelor a avut ca obiect, potrivit art. 1 asigurarea

folosirii potențialului turistic și de agrement al plajei litoralului Mării

Negre pentru suprafața de 7.159 m.p., situată în stațiunea Neptun, conform

schiței și procesului - verbal de măsurători aferente contractului, urmând ca

acestea să se reactualizeze în perioada 1 mai - 15 iulie.

Într-adevăr art. 11 litera d)

din contractul de prestări servicii de gospodărire a apelor încheiat între A.N.A.R.

- D.A.D.L. și SC C.S.C. SRL, se menționează că prezentul contract încetează

prin denunțare de către prestator ca urmare a modificării legislației

aplicabile prezentului contract.

Prin adresa din 6 martie 3006, A.N.A.R. - D.A.D.L. a înștiințat pe SC C.S.C. SRL începând cu data prezentei adrese, contractul

încetează conform dispozițiilor art. 11 lit. d) din contract, prin denunțare de

către prestator respectiv D.A.D.L., ca urmare a modificării legislației,

aplicabilă prezentului contract, având în vedere că în data de 27 februarie

2006 s-a publicat în M. Of. H.G. nr. 241 din 16 februarie 2006, privind

aprobarea închirierii plajei Mării Negre, proprietatea publică a statului și că

închirierea se va face prin licitație publică.

În mod greșit a reținut Instanța

de Fond că nu s-a dovedit încetarea contractului, deoarece, chiar dacă

contractul a fost încheiat la data de 27 mai 2003 conform procesului - verbal

de la dosarul de fond, iar durata de derulare a contactului era de la data

semnării acestuia până la data de 31 decembrie 2012, potrivit art. 3 din

prezentul contract, prin denunțarea unilaterală a contractului care era

stipulată expres în contract respectiv art. 11 litera d), SC C.S.C. SRL a

acceptat dreptul suveran al statului de dispoziție asupra acestui teren, prin

modificări ale actelor normative, precum și calitatea statului de titular al

dreptului de proprietate publică asupra terenului ce face obiectul

contractului.

Prin dispozițiile art. 3 din

H.G. nr. 241/2006, a fost aprobată închirierea de către A.N.A.R. – D.A.D.L. a

plajei Mării Negre, proprietatea publică a statului, aflată în administrarea

acesteia.

Or, prin Ordinul nr.

222/2006 ministrul mediului și gospodăririi apelor, a aprobat instrucțiunile

privind organizarea și desfășurarea licitației publice pentru atribuirea

contractelor de închiriere prevăzute în anexa 1, contractul cadru de închiriere

prevăzut în anexa 2 și, lista sectoarelor de plajă propuse spre închiriere,

prevăzută în anexa 3, anexă în care se află înscrisă și suprafața de teren ce

face obiectul cauzei de față.

Prin urmare, Ordinul nr.

222/2006 a delimitat doar sectoarele de plajă propuse spre închiriere prin

dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 241/2006.

Pe de altă parte, Legea nr.

213/1998 și dispozițiile art. 136 alin. (3) din Constituția României prevăd

expres bunurile de interes public național, care aparțin de drept domeniul

public al statului, iar nu domeniul public al unităților administrativ - teritoriale,

astfel că sub aspectul obiectului cauzei deduse judecății, plajele, ca porțiune

care delimitează uscatul de marea teritorială sunt calificate de către legea

fundamentală ca fiind bunuri de interes public, care nu pot face obiectul decât

al unui drept de proprietate publică a statului.

În cauza dedusă judecății

terenul care face obiectul cauzei de față este proprietatea publică a statului

și se afla în administrarea A.N.A.R. – D.A.D.L., Statul având așadar drept de

dispoziție a bunurilor sale.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte constată că recursul este fondat și în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. îl va admite.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.M.D.R. împotriva sentinței civile nr. 653 din 28 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamantei SC C.C. SRL ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2007.