ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1099/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 28 iulie 2006, reclamantul I.G. a chemat în judecată Prefectura

Județului Maramureș, Comisia județeană Maramureș pentru aplicarea Legii

fondului funciar, precum și Statul Român prin Comisia centrală pentru

stabilirea despăgubirilor, solicitând inițial obligarea pârâtelor la

soluționarea cererii sale privind reconstituirea dreptului de proprietate

pentru suprafața de 0,75 ha teren agricol.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că întrucât nu s-a făcut dovada transmiterii

dosarului pentru acordarea despăgubirilor la autoritatea competentă potrivit

Legii nr. 247/2005, cererea adresată Comisiei centrale pentru stabilirea

despăgubirilor este prematur introdusă.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul I.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

susținut că în mod eronat, Comisia județeană Maramureș de stabilire a dreptului

de proprietate i-a respins contestația prin care solicita reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenului, deși s-a făcut dovada cumpărării

suprafeței de 0,75 ha.

Reclamantul a precizat în

recurs că de fapt, contestă Hotărârea nr. 682/C/2006 a Comisiei județene de

fond funciar Maramureș.

Examinând cauza în raport de

actele dosarului și de precizarea acțiunii și având în vedere prevederile art.

304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite recursul și va casa

sentința cu trimiterea cauzei la instanța competentă.

Astfel, din conținutul

cererii și din precizările aduse de reclamant în recurs, rezultă că acesta a

formulat de fapt plângere în condițiile prevăzute de art. 51, 53 și 65 din

Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, cu modificările și

completările ulterioare și nu o acțiune în baza Legii nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

În consecință, față de

obiectul și cauza juridică a acțiunii Curtea constată că sunt incidente normele

de competență materială cuprinse în Legea nr. 18/1991, republicată ca lege

specială.

Potrivit art. 53 alin. (1)

și art. 54 din actul normativ susmenționat, împotriva oricărui act

administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului,

se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat

terenul.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza

spre competentă soluționare la Judecătoria Vișeul de Sus, județul Maramureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

I.G., împotriva sentinței civile nr. 426 din 19 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Vișeul de Sus, județul Maramureș.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2007.