ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1099/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 iulie 2006, reclamantul I.G. a chemat în judecată Prefectura Județului Maramureș, Comisia județeană Maramureș pentru aplicarea Legii fondului funciar, precum și Statul Român prin Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, solicitând inițial obligarea pârâtelor la soluționarea cererii sale privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,75 ha teren agricol. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că întrucât nu s-a făcut dovada transmiterii dosarului pentru acordarea despăgubirilor la autoritatea competentă potrivit Legii nr. 247/2005, cererea adresată Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor este prematur introdusă.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul I.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a susținut că în mod eronat, Comisia județeană Maramureș de stabilire a dreptului de proprietate i-a respins contestația prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, deși s-a făcut dovada cumpărării suprafeței de 0,75 ha. Reclamantul a precizat în recurs că de fapt, contestă Hotărârea nr. 682/C/2006 a Comisiei județene de fond funciar Maramureș. Examinând cauza în raport de actele dosarului și de precizarea acțiunii și având în vedere prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei la instanța competentă.

Astfel, din conținutul cererii și din precizările aduse de reclamant în recurs, rezultă că acesta a formulat de fapt plângere în condițiile prevăzute de art. 51, 53 și 65 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, cu modificările și completările ulterioare și nu o acțiune în baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În consecință, față de obiectul și cauza juridică a acțiunii Curtea constată că sunt incidente normele de competență materială cuprinse în Legea nr. 18/1991, republicată ca lege specială. Potrivit art. 53 alin. (1) și art. 54 din actul normativ susmenționat, împotriva oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului, se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Vișeul de Sus, județul Maramureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.G., împotriva sentinței civile nr. 426 din 19 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Vișeul de Sus, județul Maramureș. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.