ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5218/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții De Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ț.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.), obligarea acestora din urmă la soluționarea dosarului nr. 23693/FFCC prin emiterea titlului de despăgubire pentru suma de 999.700 RON stabilită prin raportul de evaluare A.N.R.P., în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile hotărârii sub sancțiunea aplicării în sarcina conducătorului pârâtei a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere; amendarea conducătorului pârâtei pentru tergiversare și refuzul de a soluționa dosarul de despăgubire.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat a fost emisă Hotărârea nr. 2851 din 28 martie 2011 a Comisiei Județene Maramureș de Reconstituire, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,05 ha situat în intravilanul mun. Sighetu Marmației. A susținut reclamantul că tergiversarea și refuzul de a soluționa dosarul înregistrat (sub nr. 23693/FFCC) pentru diverse argumente nejustificate aduc atingere pe de o parte dreptului acestuia de a-i fi soluționat dosarul de despăgubire într-un termen rezonabil, iar pe de altă parte dreptului de proprietate al recurentului asupra unui bun, respectiv al celui recunoscut prin Hotărârea nr. 2851 emisă de Comisia Județeană Maramureș de reconstituire a Dreptului de Proprietate asupra terenurilor.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emite deciziile ce constituie titlul de despăgubire. Pârâtul, Statul Român, prin Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că decizia de acordare a despăgubirilor de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se emite numai în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Deși în lege nu se prevede un termen expres în care trebuie emisă decizia de despăgubire, datorită procedurii complexe care, astfel cum a precizat mai sus, presupune mai multe etape la nivelul intimatei, în acest stadiu, în dosarul reclamantului nu se poate vorbi despre depășirea unui termen rezonabil conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Numitul T.N. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să fie introdus ca reclamant în prezenta cauza. În motivarea cererii sale, s-a arătat că, la data de 21 septembrie 2011, a fost semnat și autentificat sub nr. 2935 Contractul de cesiune între Ț.G. - cedent și T.N. - cesionar și, având în vedere că s-au achiziționat toate drepturile lui Ț.G.

referitoare la aceste despăgubiri, interesul de a interveni în prezenta cauza în calitate de reclamant este justificat. Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 706/2011 din 28 noiembrie 2011, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a respins acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Ț.G., în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru terenurile cu suprafața de 1,05 ha, situate în Sighetu Marmației, jud. Maramureș, ce fac obiectul Hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș nr. 2581 din 28 martie 2011 în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (2) C. proc.

civ. instanța nu a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de numitul T.N., întrucât obiectul cauzei este obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, iar persoana care dorește să intervină pentru a obține pentru sine obiectul procesului a cumpărat dreptul de creanță împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, neputând astfel obține emiterea titlului de despăgubire pe numele său. În ceea ce privește excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, instanța a admis-o având în vedere că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, cu toate etapele prealabile pe care aceasta le presupune, este o atribuție pe care art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 o conferă numai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe fondul cauzei, instanța a constat că nu s-au invocat motive temeinice care să justifice pasivitatea pârâtei,astfel că, în concret, apare ca fiind evidentă intenția acesteia de tergiversare a soluționării dosarului de despăgubiri prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, impunându-se ca titlul să fie emis într-un termen rezonabil raportat la cerințele unui proces echitabil și care să respecte principiul operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative. Referitor la cererea de amendare a conducătorului pârâtei în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că nu poate fi analizată decât în cadrul unui alt demers judiciar, în care să fie analizată îndeplinirea condițiilor prevăzute de respectivul text de lege.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a invocat ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., invocând în esență, următoarele critici: - sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, instanța de fond în mod greșit reținând temeinicia acțiunii formulată de reclamant, întrucât nu poate fi reținută vreo culpă a sa în soluționarea dosarului reclamantului, procedura prevăzută de lege fiind în curs de desfășurare, fără a fi vorba de vreo tergiversare a emiterii titlului de despăgubire; - termenul de 30 de zile indicat în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu se regăsește în legislația în vigoare în materia acordării despăgubirilor.

3. Soluția instanței de recurs Recursul formulat este întemeiat pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant este beneficiarul Hotărârii nr. 2581 din 28 martie 2011 emisă de Comisia Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, transmisă împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, înregistrat sub nr. 23693/FFCC. Totodată, din actele și lucrările cauzei, judecătorul fondului a reținut în mod corect că dosarul privind Hotărârea nr. 2581 din 28 martie 2011 a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației. Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G.

nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite". În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementată la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare; - De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858 din 00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare; - O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare. În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în parte, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 3 luni după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și posibilitatea efectivă și reală a autorității pârâte de a îndeplini această obligație. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate și pentru care nici nu au fost formulate critici în cuprinsul recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 706/2011 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că emiterea decizei-titlu de despăgubire urmează să fie făcută în termen de 3 luni de la expirarea perioadei de suspendare a prevederilor O.U.G. nr. 4/2012. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2012. Procesat de GGC - GV