ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 790/2008

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74/2006, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul D.E., la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 33 din 13 februarie 2006 a Judecătoriei Tg.

Secuiesc, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată începând cu 22 martie 2006 la zi. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean Dr. Fogolyan Kristof și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1795,21 lei plus dobânda legală, până la data achitării integrale a sumei, către aceasta. S-a luat act că părțile vătămate D.T., prin curator F.A., Spitalul Clinic de Urgență Brașov și Spitalul Municipal Tg.

Secuiesc nu s-au constituit părți civile. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul D.E. locuiește în comuna Mereni, jud. Covasna, împreună cu tatăl său D.T. și cu mama sa L.I. Partea vătămată D.T. este bolnav cronic, figurând în evidențele medicale din anul 1994 cu diagnosticul „atac vascular cerebral cu hemipareză dreapta; afazie motorie totală; hipertensiune arterială esențială gr. III”, fiind încadrat în gradul II de handicap, iar din anul 2003 în gradul III de handicap. În data de 1 iulie 2005, inculpatul D.E. împreună cu partea vătămată D.T. și cu alte persoane, printre care și martora C.P. și concubinul acesteia, K.I., au consumat băuturi alcoolice la un bar din satul Lutoasa, începând de dimineață și, până în jurul orei 17, oră la care a ajuns acolo și martora L.I., iar toate cele cinci persoane s-au deplasat la locuința părții vătămate.

Ajunși aici, inculpatul și partea vătămată au continuat să consume băuturi alcoolice, până în jurul orei 23, iar numitul K.I. a adormit. La un moment dat între inculpat și partea vătămată a izbucnit un scandal, din cauza faptului că partea vătămată ar fi consumat toată băutura pe care au adus-o acasă. Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii și a împins-o de pe prisma casei, partea vătămată căzând în curte. Ulterior, inculpatul a mai lovit-o pe partea vătămată, ce era căzută la pământ, cu picioarele în zona capului și a toracelui. Martorele L.I. și C.P., fiind speriate, au fugit la locuința fratelui inculpatului, martorul D.T., aflată în apropiere. Acesta s-a deplasat la locuința părții vătămate, constatând faptul că aceasta era căzută în curte, în stare de inconștiență, curgându-i sânge din zona capului, motiv pentru care a anunțat serviciul de ambulanță.

Conform raportului de expertiză medico – legală nr. 246/ E din 21 septembrie 2005 întocmit de S.M.L. Sf. Gheorghe, partea vătămată a prezentat ca urmare a agresiunii din 1 iulie 2005 un traumatism cranio-cerebral cu fractură occipitală paramedian stânga și contuzii cerebrale hemoragice pe fond patologic preexistent; leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure; poziția victimă, agresor a fost variabilă în timp; leziunile necesită 45 – 55 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. Situația de fapt reținută mai sus a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză; procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, în special cele date în faza de urmărire penală, raportul de expertiză medico – legală și înscrisurile depuse la dosar.

Inculpatul D.E. fiind audiat în cursul cercetării judecătorești nu a recunoscut comiterea infracțiunii, susținând că în seara respectivă a lovit-o pe partea vătămată o singură dată cu palma, după care el s-a culcat, iar abia a doua zi a aflat că tatăl său a căzut pe scări. Martorele L.I. și C.P, audiate în faza de urmărire penală, au declarat că l-au văzut pe inculpatul D.E. lovindu-l pe tatăl său cu pumnii și cu picioarele. Și martorul D.T. a arătat în declarația dată la parchet că atunci când cele două martore au venit la locuința sa i-au spus că inculpatul îl bate pe tatăl său. În declarațiile date în instanță, acești martori au revenit asupra celor declarate, încercând că acrediteze ideea că partea vătămată ar fi căzut singură pe scări, leziunile fiind produse în urma acestei căderi.

Dar înlăturarea unor declarații (inclusiv a unor declarații date în faza de urmărire penală) de către instanță poate avea loc numai dacă retractarea este temeinic justificată, cu fapte și împrejurări convingătoare. Or, martorii nu au oferit o justificare credibilă în acest sens. Așa cum s-a arătat mai sus, leziunile traumatice suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure. Față de mecanismul de producere a leziunilor evidențiat de actele medico-legale, nu s-a putut reține ca unică sursă de producere a leziunilor căderea părții vătămate pe scări. Inculpatul și martorii au invocat necunoașterea limbii române (declarațiile din faza de urmărire penală fiind consemnate în limba română), dar s-a putut constata cu ocazia audierii în instanță (chiar dacă aceasta s-a făcut cu interpret) că de fapt cunoșteau suficient de bine limba română pentru a înțelege ce li se spune și pentru a se putea exprima.

Inculpatul D.E. a dat explicații și chiar a pus întrebări în limba română, fără ajutorul interpretului autorizat. Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând desființarea acesteia, iar în cadrul rejudecării, achitarea sa deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Inculpatul a precizat că nu a lovit pe victimă, astfel că soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este nelegală. Prin decizia penală nr. 165 din 18 octombrie 2007, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.E., întrucât din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prevăzute de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

Acesta, cu intenție, a lovit pe tatăl său, partea vătămată D.T., în repetate rânduri, cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 45 – 55 zile de îngrijiri medicale. Fiind audiat în fața instanțelor de judecată, inculpatul a declarat că el nu a lovit partea vătămată ci „doar l-a lovit cu palma” și „i-am tras o singură palmă”, fără a ști cum s-au produs leziunile părții vătămate. Apărarea acestuia în sensul că, după incidentul dintre ei doi, partea vătămată a căzut în fața casei nu este veridică și este infirmată de probele administrate în cauză. În primul rând, actele medico-legale aflate la dosarul cauzei descriu leziunile victimei și precizează că acestea au pus în primejdie viața acesteia și că s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure.

Suplimentul de expertiză efectuat în cursul judecății apelului confirmă existența numeroaselor leziuni suferite de victimă (fractură de os occipital paramedian stânga, plagă zdrobită față, excoriații ale membrului superior drept, hemoragie parieto-frontală dreapta și perietală stânga, cu inducerea stării de comă) și de faptul că este exclusă producerea printr-o singură cădere a tuturor leziunilor suferite de partea vătămată, în cadrul aceleiași căderi neputându-se produce concomitent leziuni aflate pe 2 axe, mecanismul fiind acela al lovirii directe, cu consecința căderii. În al doilea rând, probele testimoniale dovedesc că inculpatul a lovit pe partea vătămată cu pumnii și picioarele în mod repetat, aceasta căzând la pământ, continuând să o lovească.

Martora D.I., cea care a anunțat organele de poliție despre incident, arată în cursul urmăririi penale că era de față când inculpatul a lovit pe partea vătămată cu pumnii și picioarele în cap, astfel că a fugit la celălalt fiu al victimei, D.T. pentru a-i veni în ajutor. Declarația martorei oculare C.P., dată în cursul urmăririi penale, menționează aceleași împrejurări și se coroborează cu declarația martorului D.T., care confirmă că a fost chemat la casa tatălui său de cele două femei întrucât inculpatul agresează pe partea vătămată, găsind-o pe aceasta plină de sânge, astfel că a chemat salvarea. Martorii K.I. și K.A., confirmă, la rândul lor, existența conflictului dintre părți. În cursul judecății, martorii au revenit însă asupra declarațiilor date le urmărirea penală, arătând că nu au văzut ca inculpatul să lovească pe partea vătămată și că aceasta a căzut.

Pe lângă faptul că declarațiile date sunt contradictorii între ele și sunt contrazise de probe științifice, martorii nu au putut justifica în mod real schimbarea poziției procesuale. Deși aceștia au pretins că nu cunosc limba română și că au semnat declarațiile fără a le cunoaște conținutul, din actele dosarului nu rezultă în nici un fel această împrejurare, dimpotrivă, instanța de apel (ca și cea de fond), a constatat în mod nemijlocit că atât martorii cât și inculpatul cunosc limba română, înțelegând declarațiile date și reacționând la diverse afirmații fără a avea nevoie de interpret. De asemenea, trebuie luată în considerare împrejurarea relevată la urmărirea penală de toți martorii în sensul că inculpatul are un comportament violent în public și mai ales în familie (amenințări, insulte, injurii) și că le este frică de acesta.

„Inculpatul este extrem de violent și de atunci, inclusiv și astăzi, atât pe mine cât și pe mama mea, ne-a amenințat cu moartea dacă vom da declarații împotriva sa”; „este în continuare violent și cu mine, amenință toată lumea pentru că am dat declarații în prezentul dosar”. Totodată, martorul K.A. a arătat că de mai multe ori i-a adăpostit pe părinții inculpatului (partea vătămată D.T. și martora L.I.), care s-au refugiat în casa sa deoarece au fost agresați de inculpat. De asemenea, martorul G.V., lucrătorul de poliție care a primit de la martora D.I. denunțul, arată că a vorbit cu martorii în limba română, deoarece aceștia o cunosc. Ținând seama de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele neavând o valoare mai dinainte stabilită, în mod corect prima instanță a înlăturat depozițiile date de martori în cursul judecății ca nesincere, necoroborându-se cu celelalte probe administrate, poziție menținută și de instanța de apel.

În cadrul operațiunii de individualizare judiciară, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și a stabilit o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracțiunii și persoanei inculpatului, cuantumul fiind orientat înspre limita inferioară a textului sancționator.

S-a luat în considerare gravitatea deosebită a faptei, viața victimei fiind pusă în primejdie, modul de operare și împrejurările în care a avut lor aceasta (victima este tatăl inculpatului, persoană cu handicap, care nu se poate apăra), consecințele produse (urmare agresiunii, victima a intrat în comă), persoana inculpatului și perseverența lui infracțională (este recidivist postexecutoriu, fiind condamnat anterior în cinci rânduri, începând din anul 1991 pentru diverse infracțiuni, de la violare de domiciliu și furt calificat, la ultraj și tâlhărie, executând pedepsele, cea mai mare de 5 ani și 6 luni închisoare, fără a da vreo dovadă de îndreptare), precum și comportamentul violent al inculpatului în societate (a fost sancționat contravențional în repetate rânduri pentru tulburarea liniștii publice și insulte repetate în public, chiar în incinta exterioară a bisericii) și familie.

Împotriva deciziei penale nr. 165 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov în termen legal a declarat recurs inculpatul D.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Un prim motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., vizează încadrarea juridică a faptei, instanțele reținând în mod greșit în sarcina sa tentativa la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. și nu infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. În motivarea recursului, inculpatul arată că a lovit pe partea vătămată o singură dată cu palma, iar a doua zi a aflat că aceasta a căzut pe scări, aspect confirmat și de martorii audiați în cauză.

În al doilea rând, inculpatul critică hotărârile pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Se arată de către inculpat că pedeapsa aplicată este mult prea severă în raport de circumstanțele sale personale, situație socială precară, are în întreținere doi copii minori, precum și față de circumstanțele în care a comis fapta. Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează: Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au expus pe larg situația de fapt, au făcut o temeinică analiză a probelor administrate, concluzionând în mod corect că inculpatul se face vinovat de comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 si 175 lit. c) C. pen., cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., nefiind incident în cauză. Astfel, în noaptea de 1 iulie 2005, inculpatul, aflându-se în stare avansată de ebrietate, a aplicat părții vătămate D.T., tatăl său, mai multe lovituri cu pumnii, a împins-o apoi de pe prispa casei, iar după ce partea vătămată a căzut în curte, a continuat să o lovească cu picioarele în zona capului și a toracelui. Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral cu fractură occipitală paramedian stânga și contuzii cerebrale hemoragice pe fond patologic preexistent. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 246/ E din 21 septembrie 2005 al S.M.L. Covasna, leziunile s-au produs prin lovire cu și de corpuri dure, poziția victimă-agresor a fost variabilă în timp, iar leziunile traumatice au necesitat pentru vindecare 45 - 55 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.

În completarea raportului de expertiză medico-legală se precizează că este exclusă posibilitatea producerii printr-o singură cădere de la nivel atât a leziunilor aflate pe ax fronto-occipital, cât și a leziunilor în ax biparietal. Concluziile raportului de expertiză medico-legală, astfel cum a fost completat, se coroborează cu declarațiile martorilor L.I. și C.P., D.T. și G.V. În declarațiile date în cursul urmăririi penale, martorele L.I. și C.P. au relatat că l-au văzut pe inculpat cum acesta își lovea tatăl cu pumnii și picioarele, că inculpatul este o fire violentă, agresându-și părinții în diferite împrejurări. Fratele inculpatului, martorul D.T, confirmă împrejurarea că inculpatul este extrem de violent și arată că în noaptea de 1 iulie 2005, cele două martore au venit la locuința sa, cerându-i ajutorul întrucât inculpatul „îl omoară în bătaie” pe tatăl său.

Același martor arată că inculpatul l-a amenințat cu moartea dacă va da declarații împotriva sa. Declarațiile martorilor menționați se coroborează cu declarațiile martorului G.V, agent șef în cadrul Postului de Poliție M., potrivit cărora, în seara respectivă, s-a deplasat la domiciliul părții vătămate, unde i s-a spus că aceasta a fost lovită de inculpat și transportată la spital. Martorii K.I. și K.A., deși nu au putu oferi informații în legătură cu momentul agresării părții vătămate, au relatat că în seara zilei de 1 iulie 2005, atât inculpatul, cât și victima se aflau sub influența băuturilor alcoolice, iar inculpatul, după eliberarea din penitenciar, și-a agresat în repetate rânduri părinții, aceștia fiind nevoiți să fugă de acasă.

În cursul cercetării judecătorești, martorii L.I., D.T. și C.P. au revenit asupra declarațiilor date, susținând că inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată, ci aceasta a căzut singură. Martorii își motivează declarațiile date în cursul urmăririi penale prin aceea că nu cunosc limba română, iar cu prilejul audierii nu li s-a asigurat un interpret de limba maghiară. Instanțele au reținut în mod corect că numai declarațiile date de aceștia la urmărirea penală exprimă adevărul, întrucât se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală și cu procesul verbal de cercetare la fața locului iar din declarațiile martorului G.V., rezultă că martorii cunosc limba română, aspect constatat nemijlocit și de către instanțe.

Inculpatul a susținut pe parcursul procesului penal că a aplicat tatălui său o singură palmă, iar leziunile au fost produse prin căderea acestuia, susțineri ce sunt infirmate de probele administrate menționate anterior. În cursul soluționării apelului declarat de inculpat a fost audiată și partea vătămată D.T., care arată că nu a fost lovit de inculpat și a căzut datorită faptului că era în stare de ebrietate. Declarația părții vătămate este vădit subiectivă, făcută în scopul exonerării fiului său de răspunderea penală și este contrazisă de celelalte probe administrate. Cea de a doua critică formulată de inculpat este, de asemenea, nefondată.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârșirii acesteia, lovirea în mod repetat cu pumnii și picioarele a unei persoane în vârstă, cu grave probleme de sănătate, datele care circumstanțiază persoana inculpatului. Astfel, acesta nu este la prima încălcare a legii penale săvârșind prezenta infracțiune în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., este cunoscut cu un comportament violent în familie și societate, nu avea ocupație, are în întreținere un copil minor, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră. Pedeapsa aplicată în cuantum de 9 ani închisoare este orientată spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, astfel că în raport cu împrejurările arătate nu se impune reducerea acesteia.

Față de cele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. Văzând și dispozițiile art. 190 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.E. împotriva deciziei penale nr. 165/ AP din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limba maghiară va fi suportat din fondul I.C.C.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 04 martie 2008.