ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1270/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 iunie 2007, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 19220/2006, recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 484 din 12 octombrie 2007, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 noiembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2005. Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut, în esență, că materialul probator relevă statutul de refugiat din motive etnice al reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, susținând că Instanța nu s-a pronunțat cu privire la tardivitatea acțiunii, iar cu privire la fondul cauzei, contestă declarațiile martorilor pe care le consideră contradictorii. Recursul este neîntemeiat. Critica ce vizează nesoluționarea excepției tardivității acțiunii, invocată de Casa Județeană de Pensii Cluj, este neîntemeiată. Astfel, se constată că Instanța de Fond a acordat cuvântul părților pe fondul cauzei numai după ce s-a pronunțat asupra excepției, cum rezultă din practicaua sentinței atacate.

Examinând actele și lucrările dosarului instanței de fond, se constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică. Susținerea recurentei în sensul că Instanța a avut în vedere declarații de martori contradictorii nu poate fi reținută în condițiile în care tocmai pentru o corectă stabilire a situației de fapt invocată de reclamant s-a procedat la audierea nemijlocită a doi martori, scopul fiind înlăturarea oricăror inexactități. În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor P.L. și N.A. (filele 7, 8, dosar fond) coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse și declarațiile judiciare ale martorelor C.C. și Ț.A. (filele 39, 41, dosar fond) rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G.

nr. 127/2002 că după cedarea Ardealului de Nord intimatul - reclamant împreună cu fratele său au fost obligați să se refugieze din comuna Cojocna în Turda, ca urmare a persecuțiilor etnice. Față de cele ce preced, recursul este nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 484 din 12 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.