ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1270/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 iunie 2007,

reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 19220/2006, recunoașterea calității de

refugiat din motive etnice și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 484

din 12 octombrie 2007, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii

contestate, a

obligat pârâta să-i

recunoască reclamantului calitatea de refugiat în

perioada 1 noiembrie

1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând

cu data de 1 noiembrie 2005.

Pentru a se pronunța astfel,

Instanța a reținut, în esență, că materialul probator relevă statutul de

refugiat din motive etnice al reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta, susținând

că

Instanța nu s-a pronunțat cu privire la tardivitatea acțiunii, iar cu

privire

la fondul cauzei, contestă declarațiile martorilor pe care le consideră

contradictorii.

Recursul

este neîntemeiat.

Critica ce vizează

nesoluționarea excepției tardivității acțiunii, invocată de Casa Județeană de

Pensii Cluj, este neîntemeiată.

Astfel, se constată că Instanța

de Fond a acordat cuvântul părților pe fondul cauzei numai după ce s-a

pronunțat asupra excepției, cum rezultă din practicaua sentinței atacate.

Examinând actele și lucrările

dosarului instanței de fond, se constată că hotărârea pronunțată este legală și

temeinică.

Susținerea recurentei în sensul

că Instanța a avut în vedere declarații de martori contradictorii nu poate fi

reținută în condițiile în care tocmai pentru o corectă stabilire a situației de

fapt invocată de reclamant s-a procedat la audierea nemijlocită a doi martori,

scopul fiind înlăturarea oricăror inexactități.

În cauză, din declarațiile

autentice ale martorilor P.L. și N.A. (filele 7, 8, dosar fond) coroborate cu

datele rezultate din actele de stare civilă depuse și declarațiile judiciare

ale martorelor C.C. și Ț.A. (filele 39, 41, dosar fond) rezultă că s-a făcut

dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că după cedarea Ardealului

de Nord intimatul - reclamant împreună cu fratele său au fost obligați să se

refugieze din comuna Cojocna în Turda, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Față de cele ce preced, recursul

este nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 484 din 12

octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 martie 2008.