ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5820/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

25238/3 din 10 iulie 2007 reclamanta A.I.S. a chemat în judecată RA A.P.P.S. și

a solicitat să fie obligată pârâta să emită, în baza Legii nr. 10/2001, decizie

de restituire în natură a părții rămase nerestituite din imobilul situat în

București, respectiv construcția, corp anexă parter și etaj cu terenul aferent,

cu daune cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că prin decizia nr. 316 din 6 octombrie 2003 emisă de RA A.P.P.S. i-a

fost restituit imobilul situat în București, compus din 1410,75 mp teren și

construcție.

A precizat reclamanta că prin

decizie nu i-a fost restituit în natură și nici nu i-au fost acordate

despăgubiri pentru corpul anexă.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința civilă nr. 1456 din 12 noiembrie 2007 a respins acțiunea

ca inadmisibilă. Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția tardivității

acțiunii ca neîntemeiată.

S-a reținut că reclamanta a

solicitat prin notificarea nr. 1582 din 13 martie 2001 restituirea în natură a

suprafeței de 1575 mp teren și construcții situate în București. Această

notificare a fost soluționată de către RA A.P.P.S. care, prin decizia nr. 316

din 6 octombrie 2003 a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1.410,75 mp

și a construcției descrise în contractul de vânzare-cumpărare din 17 ianuarie

1923.

S-a mai menționat că, ulterior,

reclamanta a formulat notificarea nr. 1582 din 13 martie 2004 prin care a

solicitat restituirea în natură a suprafeței de 1.575 mp teren și un corp de

clădire subsol – parter – etaj situat în București.

S-a arătat că reclamanta, care nu a

formulat contestație, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

împotriva deciziei nr. 316 din 6 octombrie 2003 emisă de RA A.P.P.S. nu poate,

pe calea unei acțiuni separate, să obțină despăgubiri prin echivalent pentru

partea din imobil pretins nerestituită.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 39 din 23 ianuarie 2007 a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1456 din 12

noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reținând că

cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei să emită o nouă

dispoziție pentru același bun este inadmisibilă, câtă vreme aceasta nu a

înțeles să conteste, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 decizia

prin care a fost soluționată notificarea.

În termen legal împotriva deciziei

civile nr. 39 din 23 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, a declarat recurs reclamanta A.I.S., a solicitat casarea în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că: pârâta RA A.P.P.S.

nu a răspuns la notificarea sa referitor la „corpul mic de clădire” și nu a

administrat proba cu expertiză pentru individualizarea bunului.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente:

RA A.P.P.S. a soluționat notificarea

nr. 1582 din 13 martie 2001 și a dispus, prin decizia nr. 316 din 6 octombrie

2003 restituirea în natură a suprafeței de 1.410,75 mp și a construcției

descrise în contractul de vânzare-cumpărare din 17 ianuarie 1923, invocat de

reclamanta A.I.S. ca titlu de proprietate al autorului ei, S.F.W.

Această decizie nu a fost contestată

în instanță de către reclamantă referitor la întinderea dreptului de

proprietate, deși avea deschisă calea reglementată de art. 24 alin. 3 (1) din

Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Ulterior, la data de 13 martie 2004

reclamanta a formulat o nouă notificare, referitor la același imobil.

Potrivit art. 21 alin. ultim al

Legii nr. 10/2001 nerespectarea termenului prevăzut la aliniatul 1 prevăzut

pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în

justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Termenul de 6 luni prevăzut de art.

21 alin. (1) menționat, a fost prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr.

145/2001 până la data de 14 februarie 2002.

Reclamanta a formulat a doua

notificare la data de 13 martie 2004, peste termenul prevăzut de art. 21 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care just acțiunea a fost respinsă ca

inadmisibilă.

Față de considerentele menționate,

CURTEA să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta A.I.S. împotriva deciziei nr. 39 din 23 ianuarie 2008 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008.