ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5820/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 25238/3 din 10 iulie 2007 reclamanta A.I.S. a chemat în judecată RA A.P.P.S. și a solicitat să fie obligată pârâta să emită, în baza Legii nr. 10/2001, decizie de restituire în natură a părții rămase nerestituite din imobilul situat în București, respectiv construcția, corp anexă parter și etaj cu terenul aferent, cu daune cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia nr. 316 din 6 octombrie 2003 emisă de RA A.P.P.S. i-a fost restituit imobilul situat în București, compus din 1410,75 mp teren și construcție. A precizat reclamanta că prin decizie nu i-a fost restituit în natură și nici nu i-au fost acordate despăgubiri pentru corpul anexă.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1456 din 12 noiembrie 2007 a respins acțiunea ca inadmisibilă. Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția tardivității acțiunii ca neîntemeiată. S-a reținut că reclamanta a solicitat prin notificarea nr. 1582 din 13 martie 2001 restituirea în natură a suprafeței de 1575 mp teren și construcții situate în București. Această notificare a fost soluționată de către RA A.P.P.S. care, prin decizia nr. 316 din 6 octombrie 2003 a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1.410,75 mp și a construcției descrise în contractul de vânzare-cumpărare din 17 ianuarie 1923. S-a mai menționat că, ulterior, reclamanta a formulat notificarea nr. 1582 din 13 martie 2004 prin care a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 1.575 mp teren și un corp de clădire subsol – parter – etaj situat în București.

S-a arătat că reclamanta, care nu a formulat contestație, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 împotriva deciziei nr. 316 din 6 octombrie 2003 emisă de RA A.P.P.S. nu poate, pe calea unei acțiuni separate, să obțină despăgubiri prin echivalent pentru partea din imobil pretins nerestituită. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 39 din 23 ianuarie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1456 din 12 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reținând că cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei să emită o nouă dispoziție pentru același bun este inadmisibilă, câtă vreme aceasta nu a înțeles să conteste, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 decizia prin care a fost soluționată notificarea.

În termen legal împotriva deciziei civile nr. 39 din 23 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A.I.S., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că: pârâta RA A.P.P.S. nu a răspuns la notificarea sa referitor la „corpul mic de clădire” și nu a administrat proba cu expertiză pentru individualizarea bunului. Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: RA A.P.P.S. a soluționat notificarea nr. 1582 din 13 martie 2001 și a dispus, prin decizia nr. 316 din 6 octombrie 2003 restituirea în natură a suprafeței de 1.410,75 mp și a construcției descrise în contractul de vânzare-cumpărare din 17 ianuarie 1923, invocat de reclamanta A.I.S.

ca titlu de proprietate al autorului ei, S.F.W. Această decizie nu a fost contestată în instanță de către reclamantă referitor la întinderea dreptului de proprietate, deși avea deschisă calea reglementată de art. 24 alin. 3 (1) din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005. Ulterior, la data de 13 martie 2004 reclamanta a formulat o nouă notificare, referitor la același imobil. Potrivit art. 21 alin. ultim al Legii nr. 10/2001 nerespectarea termenului prevăzut la aliniatul 1 prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Termenul de 6 luni prevăzut de art. 21 alin. (1) menționat, a fost prelungit prin O.U.G.

nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001 până la data de 14 februarie 2002. Reclamanta a formulat a doua notificare la data de 13 martie 2004, peste termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care just acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă. Față de considerentele menționate, CURTEA să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.I.S. împotriva deciziei nr. 39 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008.