ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8183/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 766 din 17

mai 2005 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, s-a admis apelul

apelantului-pârât Primarul municipiului Piatra Neamț împotriva sentinței civile

415 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Neamț, pe care a schimbat-o în tot în

sensul că s-a respins ca nefondată contestația petentului R.T., îndreptată

împotriva Dispoziției 8 din 7 ianuarie 2002, emisă de Primarul municipiului

Piatra Neamț.

În motivarea hotărârii sale, Curtea

de apel a reținut că petentul-contestator a dobândit în anul 1983, prin act

autentic, un imobil situat pe terenul de 1660 mp, teren ce a trecut în

proprietatea statului conform art. 30 Legea 58/1974, urmând ca terenul necesar

să-i fie atribuit pe durata existenței construcției.

S-a mai avut în vedere că la data

exproprierii, în anul 1986, obiectul acesteia l-a constituit practic suprafața

de 272,49 mp construcții, restul suprafeței, aflându-se, practic, în

proprietatea statului.

S-a mai reținut, conform actelor și

expertizei tehnice că pentru blocul C5, în curs de finalizare, suprafața

afectată de aceste investiții, conform planului urbanistic prin amenajările

aprobate, fapt rezultat din Hotărârea Consiliului local 9/1998, este de 1310 mp

teren, așa încât nu este posibilă restituirea în natură, astfel cum a dispus

apelantul, prin decizia contestată.

S-a mai invocat Regulamentul general

de urbanism, aprobat prin H.G. 525/1996 republicată, ce prevede anumite accese

pentru construcțiile de locuințe colective și lot folosit în comun.

Împotriva susmenționatei decizii a

instanței de apel a declarat recurs recurentul contestator R.T.

Sub primul aspect, recurentul

menționează că domnul judecător trebuia să se abțină de la judecata cauzei

deoarece a participat și în dosarul 1263.

Cât privește cel de-al doilea aspect

al criticii sale, recurentul arată că s-a ignorat sentința civilă 3854/1998 a

Judecătoriei Piatra Neamț care atestă dreptul de proprietate asupra terenului

agricol și nu s-a analizat expertiza, așa cum s-a făcut la fond, în sensul că

întreaga suprafață de 1932 mp este liberă de orice construcție și că se află

față de blocul C5 la o distanță de 6m.

Deliberând, Înalta Curte de Casație

și Justiție respinge, ca nefondat, recursul, pentru că nu subzistă niciuna

dintre critici, potrivit următoarele rațiuni:

În primul rând, starea de

incompatibilitate a unuia din judecătorii apelului n-a fost probată în nici un

mod, în sensul art. 24 C. proc. civ. și respectiv și art.29 coroborat cu art.

27 C. proc. civ.

În al doilea rând, referitor la

cealaltă critică, se are în vedere că instanța de apel s-a pronunțat asupra

unor probe cu înscrisuri, printre care actul autentic, probe hotărâtoare în

dezlegarea pricinii și care au demonstrat dobândirea imobilului-construcție de

către pretinșii autori ai contestatorului, terenul cu construcții aferent în

suprafață de 1660 mp trecând în proprietatea statului conformitate cu art. 30

Legea 58/1974, și urmând ca terenul necesar să fie atribuit cumpărătorilor pe

durata existenței construcției.

Ca atare, în patrimoniul autorilor

contestatorului exista numai proprietatea construcției, nu și cea a terenului,

teren trecut la stat, prin actele normative în vigoare la acea dată, astfel că

terenul aferent construcției putea fi deținut de proprietarul construcției,

spre folosință, atâta timp, atâta timp cât ființa edificiul. Din acest motiv,

în situația în care construcția a fost demolată, terenul, cu excepția

construcției, nu putea constitui proprietatea autorilor recurentului.

În plus, hotărârea judecătorească

invocată de recurent, prin care se constată dobândirea terenului de 1660 mp, nu

poate fi opusă intimatului din această cauză, deoarece acesta n-a figurat parte

în acel proces.

Așadar, sentința 3854/1998 a

Judecătoriei Piatra Neamț, nefiindu-i opozabilă tocmai proprietarului

terenului, proprietar în condițiile aplicării de atunci a Legii 59/1974,

urmează că această probă nu-și are eficiență juridică în cauză, pentru a nu mai

discuta de dovezile pertinente menționate mai sus, referitoare la regimul

juridic al terenului.

Drept consecință, recursul se va

respinge ca nefondat, nefiind întrunite cerințele invocate ale pct. 1 și 5 ( în

vigoare la data formării cererii) din art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul R.T. împotriva deciziei civile nr. 766 din 17 mai 2004

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 octombrie 2005.