ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2576/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 62 din 7 martie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1362/2/2008, Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, având ca obiect recunoașterea sentinței penale din 6 octombrie 2004 (dosar nr. 22/-03-D) a Tribunalului Județean Barcelona în vederea punerii ei în executare conform art. 145 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind pe persoana condamnată Șt.N.

S-a reținut că a fost sesizată Curtea de Apel București, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin adresa nr. 2372/II-5/2007 în vederea recunoașterii sentinței penale nr. 22/03-D din 6 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Județean Barcelona, pentru punerea acesteia în executare, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei, privind pe Șt.N. Curtea de Apel București, prin sentința nr. 62 din 7 martie 2008, a respins sesizarea Parchetului cu motivarea că există neconcordanță între datele primite de la Ministerul Internelor – I.N.E.P. și hotărârea de condamnare cu privire la numele părinților și a datei nașterii a persoanei transferabile Șt.N.

Împotriva sentinței penale nr. 62 din 7 martie 2008 a Curții de Apel București, persoana transferabilă Șt.N. a declarat recurs și a arătat că există o greșeală în sentința penală nr. 22/03-D pronunțată de Tribunalul Județean Barcelona, în sensul că prenumele părinților săi este G. și L. (și nu M. și Șt.) și data nașterii este 18 iunie 1970 (și nu 06 iunie 1970). Înalta Curte, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 386 6 C. proc. pen., a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 22/03-D din 6 octombrie 2004, Tribunalul Județean Barcelona l-a condamnat pe Șt.N., la 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută și pedepsită de art. 16, 22 și 138 C. pen.

spaniol, reținând că, în seara zilei de 25 mai 2003, împreună cu alți inculpați l-au lovit pe M.A.H., producându-i leziuni periculoase pentru viață, faptele realizând conținutul infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 alin. (l) lit. a) și b) C. pen. Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, sesizarea parchetului, având ca obiect recunoașterea sentinței penale din 6 octombrie 2004, dosar nr. 22/03-D, a Tribunalului Județean Barcelona, în vederea punerii ei în executare, reținând că există neconcordanță privind datele referitoare la numele părinților și a datei de naștere a persoanei transferabile, și nu rezultă o identitate certă a acesteia.

Înalta Curte constată că, în mod greșit, Curtea de Apel București a judecat cauza fără a solicita informațiile necesare în vederea stabilirii identității persoanei, față de neconcordanță datelor din sentința penală nr. 22/03-D pronunțată de Tribunalul Județean Barcelona și relațiile primite de la Ministerul Internelor – I.N.E.P., cu privire la numele părinților și la data nașterii ale persoanei transferabile Șt.N. Existența acestor neconcordanțe nu era un motiv pentru respingerea cererii, instanța având obligația de a înlătura aceste neconcordanțe prin solicitarea informațiilor necesare. Înalta Curte constată că așa cum rezultă din procesul verbal OTERM E 224/06 din 6 martie 2007, întocmit de Penitenciarul din Ponet, Spania, și din motivele de recurs aflate la dosarul cauzei, persoana condamnată Șt.N.

și-a manifestat acordul de a fi transferat, în vederea continuării executării pedepsei, într-un penitenciar din România. Prin urmare, față de considerentele arătate mai sus, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de persoana transferată Șt.N., să caseze sentința penală nr. 62 din 7 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, și să trimită cauza în rejudecare la aceeași instanță, pentru a se solicita informații suplimentare de la D.G.P.

în vederea comunicării datelor de identificare și de stare civilă ale persoanei transferabile Șt.N., căruia i-a fost eliberat pașaportul cu nr. X 04205668. De asemenea, se impune solicitarea de informații suplimentare de la Autoritățile Judiciare din Spania, prin Ministerul Justiției, și orice alte informații care sunt necesare pentru justa soluționare a cauzei, pentru evitarea oricăror dificultăți la punerea în executare a hotărârii instanței străine pe teritoriul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de persoana transferabilă Șt.N. împotriva sentinței penale nr. 62 din 7 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în suma de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 25 august 2008.