ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 291/2009

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. nr. 1/F/CA din 9 ianuarie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G.A. în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și Spitalul de Urgență Prof. Dr. D.G. – C.E.M. În motivarea sentinței se reține că reclamantul a solicitat anularea certificatului intitulat Decizie medicală nr. 107 din 10 ianuarie 2007 și obligarea pârâților să emită altă decizie medicală, care să-i permită reîncadrarea în structurile M.A.I. S-a stabilit că reclamantul a avut gradul de plutonier major în cadrul Poliției - însă prin Decizia Medicală nr. A/3097/3 - emisă la data de 20 noiembrie 2001 - de către Comisia de Expertiză Medico militară din cadrul Spitalului Militar Sibiu – avizată de Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară din M.I.R.A.

a fost clasat pentru serviciul militar în timp de pace - apt limitat la război - și încadrat în gradul II de invaliditate - pentru diagnosticul „cardiopatie ischemică dureroasă tip angină pectorală de efort". Pentru această afecțiune reclamantul a urmat tratament medical și a fost revizuit anual de către Spitalul Militar de Urgență Sibiu în perioada 2002 - 2006 – menținându-se gradul II de invaliditate. Prin cererea înregistrată la Comisia Centrală de Expertiză Medicală și Evaluarea Capacității de muncă - sub nr. 1523705 din 20 noiembrie 2006 - reclamantul a solicitat ridicarea gradului de invaliditate - astfel că, urmare a acestei cereri, a fost internat la Spitalul de Urgență „Dr. D.G." al Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru evaluarea medicală.

Prin Certificatul Decizie Medicală nr. 107 - din 18 ianuarie 2007 - Comisia de Expertiză Medicală din cadrul Spitalului de Urgență „Dr. D.G." a ridicat gradul de invaliditate - pentru ca reclamantul să se poată încadra și lucra în viața civilă - act confirmat în data de 24 ianuarie 2007 și de către Comisia Centrală de Expertiză Medicală din cadrul M.I.R.A. În argumentarea soluției instanța de fond a menționat atât concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 55/1/H/1 din 8 ianuarie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului de Județean Alba, cât și prevederile art. 18 alin. (5) din Ordinul M.A.I. nr. 300 din 21 iunie 2004 – prevederi în conformitate cu care nu pot fi încadrate direct ca polițiști - cadre militare - persoanele care au avut această calitate, dacă anterior au întrerupt raporturile de serviciu în condițiile art. 69 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițiștilor, adică prin pierderea capacității de muncă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul G.A., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, pe baza căruia s-a pronunțat soluția atacată, este un act normativ nepublicat în M. Of. al României, astfel că nu poate fi considerat un act normativ în vigoare potrivit normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000; de asemenea, nu sunt publicate și nu pot produce efecte juridice, Ordinul nr. 548/2005 și baremul medical nr. M 71/2002 la care face referire decizia medicală atacată. Un alt motiv de recurs invocat de reclamant se referă la expertiza medico-legală administrată în cauză, în sensul că aceasta ar fi trebuit efectuată de instituția centrală – Institutul de medicină legală prof.

dr. M.M. din București, iar nu de un serviciu de medicină-legală județean, întrucât era atacată o decizie medicală a unei autorități centrale; totodată, raportul de expertiză cuprinde doar referiri indirecte la baremul utilizat de comisiile medico-militare. De asemenea, recurentul susține că reîncadrarea sa în M.A.I, se impune, deoarece polițiștii nu mai sunt militari, ci funcționari publici cu statut civil. Analizând motivele de recurs invocate, ce se încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivul de recurs referitor la lipsa de efecte juridice a Ordinului M.A.I. nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile M.A.I.

este neîntemeiat, deoarece la data emiterii acestui act normativ erau în vigoare prevederile H.G. nr. 555/2001, art. 27 alin. (3), potrivit cărora „nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Aceeași normă juridică se aplică și Ordinului nr. 548/2005 și Ordinului M.I. 374/2003 privind metodologia examinării medicale și baremele pentru încadrarea de personal în unitățile M.I.R.A.

În ceea ce privește expertiza medico-legală efectuată în cauză de către Serviciul medico - legal, aceasta este corect administrată, deoarece nu a avut ca obiectiv cenzurarea concluziilor Comisiei Centrale de Expertiză Medicală din cadrul M.I.R.A., ci a apreciat doar starea actuală de sănătate a reclamantului - recurent, fără a se pronunța asupra baremului utilizat de comisiile medico-militare.

Se mai reține că și motivul de recurs privind statutul polițistului este neîntemeiat, deoarece potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 „Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului” iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Exercitarea profesiei de polițist implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite”, aceste atribute stând la baza unei exigențe sporite privind starea de sănătate a persoanei încadrate în această funcție.

Pentru considerentele menționate Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, față de prevederile art. 18 alin. (5) din Ordinul MAI nr. 300/2004, care nu permit încadrarea ca polițiști – cadre militare – a persoanelor care au avut această calitate și au întrerupt raporturile de serviciu în condițiile art. 68 lit. b) din Legea nr. 360/2002; totodată, raportul de expertiză medico-legală confirmă existența antecedentelor medicale ale recurentului-reclamant. În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.A. împotriva sentinței civile nr. 1/F/CA din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.