ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 291/2009

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. nr. 1/F/CA din 9 ianuarie 2008,

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G.A. în contradictoriu cu

pârâții M.I.R.A. și Spitalul de Urgență Prof. Dr. D.G. – C.E.M.

În motivarea sentinței se reține

că reclamantul a solicitat anularea certificatului intitulat Decizie medicală nr.

107 din 10 ianuarie 2007 și obligarea pârâților să emită altă decizie medicală,

care să-i permită reîncadrarea în structurile M.A.I.

S-a stabilit că

reclamantul

a avut gradul de plutonier

major în cadrul Poliției - însă prin Decizia Medicală nr. A/3097/3 - emisă la

data de 20 noiembrie 2001 - de către Comisia

de Expertiză Medico

militară din cadrul Spitalului Militar Sibiu – avizată de Comisia Centrală de

Expertiză Medico - Militară din M.I.R.A. a fost clasat pentru serviciul militar

în timp de pace - apt limitat la război - și încadrat în gradul II de

invaliditate - pentru diagnosticul „cardiopatie ischemică dureroasă tip angină

pectorală de efort".

Pentru această

afecțiune reclamantul a urmat tratament medical și a fost revizuit anual de

către Spitalul Militar de Urgență Sibiu în perioada 2002 - 2006 – menținându-se

gradul II de invaliditate.

Prin cererea

înregistrată la Comisia Centrală de Expertiză Medicală și Evaluarea Capacității

de muncă - sub nr. 1523705 din 20 noiembrie 2006 - reclamantul a solicitat

ridicarea gradului de invaliditate - astfel că, urmare a acestei cereri, a fost

internat la Spitalul de Urgență „Dr. D.G." al Ministerului Internelor și

Reformei Administrative pentru evaluarea medicală.

Prin Certificatul

Decizie Medicală nr. 107 - din 18 ianuarie 2007 - Comisia de Expertiză Medicală

din cadrul Spitalului de Urgență „Dr. D.G." a ridicat gradul de

invaliditate - pentru ca reclamantul să se poată încadra și lucra în viața

civilă - act confirmat în data de 24 ianuarie 2007 și de către Comisia Centrală

de Expertiză Medicală din cadrul M.I.R.A.

În argumentarea soluției

instanța de fond a menționat atât concluziile raportului de expertiză

medico-legală nr. 55/1/H/1 din 8 ianuarie 2008 întocmit de Serviciul de

Medicină Legală din cadrul Spitalului de Județean Alba, cât și prevederile art.

18 alin. (5) din Ordinul M.A.I. nr. 300 din 21 iunie 2004 – prevederi în

conformitate cu care nu pot fi încadrate direct ca polițiști - cadre militare -

persoanele care au avut această calitate, dacă anterior au întrerupt

raporturile de serviciu în condițiile art. 69 lit. b) din Legea nr. 360/2002

privind statutul polițiștilor, adică prin pierderea capacității de muncă.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamantul G.A., susținând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică, pentru următoarele motive:

Ordinul M.A.I. nr. 300/2004,

pe baza căruia s-a pronunțat soluția atacată, este un act normativ nepublicat

în M. Of. al României, astfel că nu poate fi considerat un act normativ în

vigoare potrivit normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000;

de asemenea, nu sunt publicate și nu pot produce efecte juridice, Ordinul nr. 548/2005

și baremul medical nr. M 71/2002 la care face referire decizia medicală

atacată.

Un alt motiv de recurs

invocat de reclamant se referă la expertiza medico-legală administrată în

cauză, în sensul că aceasta ar fi trebuit efectuată de instituția centrală –

Institutul de medicină legală prof. dr. M.M. din București, iar nu de un

serviciu de medicină-legală județean, întrucât era atacată o decizie medicală a

unei autorități centrale; totodată, raportul de expertiză cuprinde doar

referiri indirecte la baremul utilizat de comisiile medico-militare.

De asemenea, recurentul

susține că reîncadrarea sa în M.A.I, se impune, deoarece polițiștii nu mai sunt

militari, ci funcționari publici cu statut civil.

Analizând motivele de recurs

invocate, ce se încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Motivul de recurs referitor

la lipsa de efecte juridice a Ordinului M.A.I. nr. 300/2004 privind activitatea

de management resurse umane în unitățile M.A.I. este neîntemeiat, deoarece la

data emiterii acestui act normativ erau în vigoare prevederile H.G. nr. 555/2001,

art. 27 alin. (3), potrivit cărora „nu sunt supuse regimului de publicare în M.

Of. al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele,

instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări

din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Aceeași normă

juridică se aplică și Ordinului nr. 548/2005 și Ordinului M.I. 374/2003 privind

metodologia examinării medicale și baremele pentru încadrarea de personal în

unitățile M.I.R.A.

În ceea ce privește expertiza

medico-legală efectuată în cauză de către Serviciul medico - legal, aceasta

este corect administrată, deoarece nu a avut ca obiectiv cenzurarea

concluziilor Comisiei Centrale de Expertiză Medicală din cadrul M.I.R.A., ci a

apreciat doar starea actuală de sănătate a reclamantului - recurent, fără a se

pronunța asupra baremului utilizat de comisiile medico-militare.

Se mai reține că și motivul

de recurs privind statutul polițistului este neîntemeiat, deoarece potrivit art.

1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 „Polițistul este funcționar public civil, cu

statut special, înarmat, ce poartă de regulă, uniformă și exercită atribuțiile

stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a

statului” iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Exercitarea profesiei de

polițist implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite”, aceste

atribute stând la baza unei exigențe sporite privind starea de sănătate a

persoanei încadrate în această funcție.

Pentru considerentele

menționate Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins

acțiunea reclamantului, față de prevederile art. 18 alin. (5) din Ordinul MAI nr.

300/2004, care nu permit încadrarea ca polițiști – cadre militare – a

persoanelor care au avut această calitate și au întrerupt raporturile de

serviciu în condițiile art. 68 lit. b) din Legea nr. 360/2002; totodată,

raportul de expertiză medico-legală confirmă existența antecedentelor medicale ale

recurentului-reclamant.

În baza art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.A. împotriva sentinței

civile nr. 1/F/CA din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2009.