ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2441/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 11 iulie 2007

și precizată ulterior, M.M. a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Internelor

și Reformei Administrative și Spitalul Militar de Urgență T. să se dispună anularea

certificatului decizie - medicală din 15 iunie 2007, emis de pârâtul secund, a certificatului

decizie medicală nr. 94 din 4 iulie 2007 emis de către Direcția Generală Medicală

din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și a Ordinului

din 1 august 2007, emis de primul pârât, ca nelegale.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că este absolvent al Academiei de Poliție A.I.C. -București,

arma poliție de frontieră iar ulterior a fost încadrat ca ofițer la sectorul Poliției

de Frontieră S.M. din cadrul Inspectoratului Județean de Frontieră Timiș. Ca, urmare

a unor acțiuni planificate și concertate de unii medici psihologi s-au emis certificatele

decizie medicale de încadrare a sa în gradul III de invaliditate, pe baza cărora

prin ordin, Ministrul Internelor și Reformei Administrative a dispus încetarea raportului

de serviciu, cu drept de pensie.

Reclamantul a mai precizat

că nu a avut nici o manifestare ce poate determina tulburări de comportament nu

a încălcat Codul de etică și deontologie profesională și nici nu a creat raporturi

conflictuale cu colegii de serviciu sau alți cetățeni pentru a se justifica măsura

gravă a încetării raportului de serviciu.

Prin sentința civilă

nr. 289 din 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu a combătut prin alte mijloace de

probațiune concludente, conținutul înscrisurilor medicale depuse în dosar de partea

adversă care atestă diagnosticul de tulburare afectivă bipolară și a determinat

încadrarea sa în gradul III de invaliditate, cu drept la pensie.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul M.M. care a criticat-o pentru nelegalitate.

Recurentul a susținut

că pricina s-a judecat la termenul din 7 noiembrie 2007, când însă, dată fiind lipsa

lui, Curtea de Apel trebuia să amâne judecata și să-l citeze pentru un nou termen.

Neprocedând în modul arătat,

instanța i-a nesocotit dreptul la apărare și a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate,

a cărei desființare se impune.

Critica este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 153

1

C. proc. civ., partea care a depus cererea personal sau prin

mandatar și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentată

la o înfățișare, ea însăși sau prin mandatar, chiar neîmpternicită cu dreptul de

a cunoaște termenul, nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se

că ea cunoaște termenele ulterioare.

În prezenta cauză, așa

cum rezultă din încheierea de ședință, reclamantul M.M. a fost prezent la primul

termen de judecată, din 19 septembrie 2007, când a cerut acordarea unui nou termen

pentru a răspunde la cele două excepții ridicate prin întâmpinare.

La termenele care au urmat

el a lipsit, dar instanța nu mai avea obligația de a-l cita, în raport de dispozițiile

legale procedurale mai sus enunțate, prezumându-se că are termenele în cunoștință.

Cât privește fondul litigiului,

criticile formulate de recurent în cadrul unor motive de casare anexate ulterior,

respectiv la data de 27 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție nu va mai

proceda la analiza lor, întrucât față de data comunicării sentinței - 17 decembrie

2008 și de prevederile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., noile motive nu au fost

depuse în termen și ele nici nu sunt de ordine publică pentru a putea fi invocate

chiar din oficiu, conform art. 306 alin. (2) din același Cod.

Având în vedere considerentele

expuse în cele ce preced, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul M.M. împotriva sentinței civile nr. 289 din 7 noiembrie 2007 a Curții

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2008.