ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1595/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Spitalul M.U. Timișoara, suspendarea punerii în executare a certificatului decizie medicală din 4 iulie 2007 – emis de D.G.M. din cadrul M.I.R.A. și a certificatului decizie medicală din 15 iunie 2007 - emis de Spitalul M.U. Timișoara, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este absolvent al Academiei de Poliție A.I.C., arma Poliție de Frontieră, promoția 2004, în prezent fiind încadrat ca ofițer la I.J.P.

de Frontieră Timiș. În opinia reclamantului, prin punerea în executarea a deciziilor menționate, M.I.R.A. este obligat să emită un ordin privind încetarea raporturilor sale de serviciu, urmare a încadrării în gradul III de invaliditate, ordin ce i-ar crea un prejudiciu substanțial, atât moral, cât și material. Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea formulată, solicitând și suspendarea ordinului din 01 august 2007,emis ulterior introducerii acțiunii. Prin sentința civilă nr. 288 din 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Spitalul M.U. Timișoara precum și acțiunea formulată de reclamantul M.M.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, pe de o parte, că pârâtul Spitalul M.U. Timișoara este emitentul unuia dintre actele contestate, având astfel calitate procesuală pasivă în cauză, iar, pe de altă parte, că în speță nu sunt îndeplinite condițiile relative la cazul bine justificat și iminența unei pagube, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii și suspendării executării ordinului din 1 august 2007 emis de Ministrul Internelor și Reformei Administrative. În motivarea căii de atac, recurentul susține că a probat producerea unei pagube prin punerea în aplicare a actului administrativ dedus judecății, întrucât după încetarea raportului de serviciu a primit o pensie în cuantum de 349 RON, în timp ce indemnizația pe care o încasa în calitate de ofițer de poliție era de 1.823 RON.

Intimații au formulat întâmpinări în cauză. Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece recurentul nu a administrat în cauză nici o probă prin care să răstoarne prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ. Spitalul M.U.– U.M. a solicitat, în principal, respingerea recursului ca tardiv formular iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat. În ceea ce privește excepția tardivității recursului, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este fondată, întrucât sentința atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 17 decembrie 2007, iar acesta a declarat recurs la data de 21 decembrie 2007, înlăuntrul termenului de 15 zile, prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Într-adevăr, actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Așadar, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio). Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (în forma în vigoare la momentul formulării acțiunii), în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere autorității competente să dispună suspendarea acestuia până la pronunțarea instanței de fond.

Conform art. 15 din actul normativ în discuție, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. Definiția legală a sintagmei de “pagubă iminentă” este dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea contenciosului administrativ, în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. În cauză, așa cum s-a mai arătat, recurentul-reclamant a solicitat suspendarea executării ordinului din 1 august 2007 emis de Ministrul Internelor și Reformei Administrative prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, urmare a încadrării sale în gradul III de invaliditate.

Instanța de control judiciar apreciază la rândul său că în speță nu există un caz bine justificat, întrucât recurentul nu a arătat care sunt împrejurările de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în discuție. Pe de altă parte, recurentul nu a probat nici producerea unei pagube iminente, întrucât a primit pensia de invaliditate. În plus, în situația anulării de către instanța competentă a ordinului de trecere în rezervă, recurentul poate solicita, cu ocazia reintegrării în funcție și plata drepturilor bănești care i s-ar fi cuvenit. În consecință, în raport de considerentele anterior expuse și de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului. Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 288 din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008.