ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1844/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul D.F. a chemat în

judecată pe pârâții M.A.I. și I.S.U.G.M., solicitând instanței ca în

contradictoriu cu aceștia să dispună anularea certificatului Decizie medicală din

18 februarie 1999, certificatului Decizie medicală din 1 martie 2000 și a Ordinului

Ministrului de Interne de trecere în rezervă nr. II/011370/1999, precum și

reintegrarea sa în aceeași unitate, cu grad de colonel, corespunzător vechimii

în muncă, obligarea pârâților la plata contravalorii reactualizate a salariilor

cuvenite de la trecerea sa în rezervă și până la reîncadrarea efectivă și la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că în anul 1999 a fost pensionat pe caz de boală. A mai arătat

că certificatele decizie medicală a căror anulare o cere au fost emise cu

încălcarea legii de către medic care, a fost trimis în judecată pentru

infracțiuni ce au legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.

Aceste certificate, care

precizează la diagnostic o boală ireversibilă, sunt fără efect de vreme ce o

instanță judecătorească a infirmat ulterior acest diagnostic.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 49/

F-C din 8 mai 2006 a respins capetele de cerere formulate de reclamant, privind

anularea certificatului Decizie medicală din 18 februarie 1999, certificatului

Decizie medicală din 1 martie 2000 și a Ordinului nr. II/011370/1999 și

reîncadrarea în grad de colonel, pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

Totodată a dispus și anularea

capătului de cerere privind plata salariilor reactualizate, ca netimbrat.

Pentru a pronunța a ceastă

hotărâre instanța a reținut că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă

prevăzută de Legea nr. 554/2004 și prin urmare potrivit dispozițiilor art. 109 pct.

2 C. proc. civ., instanța de contencios administrativ nu poate fi sesizată.

Referitor la certificatele decizie

medicală contestate, s-a reținut că reclamantul nu a negat comunicarea, dar nu

a solicitat nici revocarea lor.

În privința capătului de

cerere privind plata drepturilor bănești, instanța a reținut excepția de

netimbrare invocată din oficiu și a dispus anularea acestuia ca netimbrat.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul D.F.

Recurentul a susținut în

esență că:

1) sentința pronunțată de

instanța de fond este nulă, deoarece s-a pronunțat într-o cauză pentru care

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării dosarului.

2) instanța de fond a

pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, având în

vedere că în speța cu care a fost investită, s-a pronunțat doar pe excepție,

iar nu pe fondul cauzei, așa cum ar fi trebuit să procedeze în mod legal.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 7

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „înainte de a se

adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ

unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30

de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a

acestuia, plângerea putând fi adresată în egală măsură organului ierarhic

superior dacă acesta exista”.

Cum obiectul pricinii dedusă

judecății îl constituie anularea unor acte administrative respectiv Ordinul

ministrului de interne nr. II/011370 din 28 februarie 1999 și certificatele de Decizie

medicală din 18 februarie 1999 respectiv din 1 martie 2000, în mod corect

instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii recurentului

pentru nerespectarea procedurii prealabile.

Recurentul-reclamant nu

poate invoca faptul neîndeplinirii procedurii prealabile ca efect al necomunicării

actului administrativ de trecere în rezervă, întrucât așa cum corect a reținut

și instanța de fond, acesta nu-l exonerează de obligația îndeplinirii

procedurii prealabile,cu atât mai mult cu cât după emiterea ordinului de trecere

în rezervă recurentul și-a finalizat „Fișa de pensie”, document în care este menționat

„ordinul document prin care a ieșit din cadrele permanente”.

Referitor la cele două

certificate, decizie a căror anulare o solicită, recurentul nu a negat comunicarea

lor.

Cât privește capătul de

cerere privind plata drepturilor bănești solicitate de reclamant urmează a se

observa că pe bună dreptate instanța de fond a dispus anularea acestuia ca

netimbrat.

De altfel, în recursul

formulat recurentul-reclamant arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

15 pct. p) din Legea nr. 146/1997 și că este scutit de plata taxelor de timbru.

Mai arată și că la soluționarea pe fond a cauzei a fost citat să timbreze la

valoarea pretențiilor sale și nicidecum conform dispozițiilor art. 3 lit. m)

așa cum susține instanța.

El nu a făcut însă nici o

cerere de scutire de la plata taxei de timbru și nici nu a dovedit că se află

în incapacitate financiară de plată astfel că, în mod corect instanța a dispus

anularea ca netimbrat a capătului de cerere privind plata salariilor reactualizate.

Cât privește critica din

recurs vizând anularea sentinței pronunțate de instanța de fond pe

considerentul că Înalta Curte de Casație și Justiție dispusese suspendarea

judecării cauzei ca urmare a formulării unei cereri de strămutare, urmează să

se constate că această critică nu poate fi primită, deoarece la data

pronunțării hotărârii recurate, cererea de strămutare nu fusese judecată, fiind

respinsă ca rămasă fără obiect prin decizia nr. 2967 din 19 septembrie 2006.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată sub toate aspectele din legalitate și netemeinicie și neconstatându-se existența

vreunui motiv de casare recursul declarat de reclamantul D.F. urmează să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.F. împotriva sentinței civile nr. 49/ F-C din 8 mai 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2007.