ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1844/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.F. a chemat în judecată pe pârâții M.A.I. și I.S.U.G.M., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceștia să dispună anularea certificatului Decizie medicală din 18 februarie 1999, certificatului Decizie medicală din 1 martie 2000 și a Ordinului Ministrului de Interne de trecere în rezervă nr. II/011370/1999, precum și reintegrarea sa în aceeași unitate, cu grad de colonel, corespunzător vechimii în muncă, obligarea pârâților la plata contravalorii reactualizate a salariilor cuvenite de la trecerea sa în rezervă și până la reîncadrarea efectivă și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în anul 1999 a fost pensionat pe caz de boală.

A mai arătat că certificatele decizie medicală a căror anulare o cere au fost emise cu încălcarea legii de către medic care, a fost trimis în judecată pentru infracțiuni ce au legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu. Aceste certificate, care precizează la diagnostic o boală ireversibilă, sunt fără efect de vreme ce o instanță judecătorească a infirmat ulterior acest diagnostic. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 49/ F-C din 8 mai 2006 a respins capetele de cerere formulate de reclamant, privind anularea certificatului Decizie medicală din 18 februarie 1999, certificatului Decizie medicală din 1 martie 2000 și a Ordinului nr. II/011370/1999 și reîncadrarea în grad de colonel, pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

Totodată a dispus și anularea capătului de cerere privind plata salariilor reactualizate, ca netimbrat. Pentru a pronunța a ceastă hotărâre instanța a reținut că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 și prin urmare potrivit dispozițiilor art. 109 pct. 2 C. proc. civ., instanța de contencios administrativ nu poate fi sesizată. Referitor la certificatele decizie medicală contestate, s-a reținut că reclamantul nu a negat comunicarea, dar nu a solicitat nici revocarea lor. În privința capătului de cerere privind plata drepturilor bănești, instanța a reținut excepția de netimbrare invocată din oficiu și a dispus anularea acestuia ca netimbrat. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul D.F.

Recurentul a susținut în esență că: 1) sentința pronunțată de instanța de fond este nulă, deoarece s-a pronunțat într-o cauză pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării dosarului. 2) instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, având în vedere că în speța cu care a fost investită, s-a pronunțat doar pe excepție, iar nu pe fondul cauzei, așa cum ar fi trebuit să procedeze în mod legal. Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, plângerea putând fi adresată în egală măsură organului ierarhic superior dacă acesta exista”. Cum obiectul pricinii dedusă judecății îl constituie anularea unor acte administrative respectiv Ordinul ministrului de interne nr. II/011370 din 28 februarie 1999 și certificatele de Decizie medicală din 18 februarie 1999 respectiv din 1 martie 2000, în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii recurentului pentru nerespectarea procedurii prealabile.

Recurentul-reclamant nu poate invoca faptul neîndeplinirii procedurii prealabile ca efect al necomunicării actului administrativ de trecere în rezervă, întrucât așa cum corect a reținut și instanța de fond, acesta nu-l exonerează de obligația îndeplinirii procedurii prealabile,cu atât mai mult cu cât după emiterea ordinului de trecere în rezervă recurentul și-a finalizat „Fișa de pensie”, document în care este menționat „ordinul document prin care a ieșit din cadrele permanente”. Referitor la cele două certificate, decizie a căror anulare o solicită, recurentul nu a negat comunicarea lor. Cât privește capătul de cerere privind plata drepturilor bănești solicitate de reclamant urmează a se observa că pe bună dreptate instanța de fond a dispus anularea acestuia ca netimbrat.

De altfel, în recursul formulat recurentul-reclamant arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 15 pct. p) din Legea nr. 146/1997 și că este scutit de plata taxelor de timbru. Mai arată și că la soluționarea pe fond a cauzei a fost citat să timbreze la valoarea pretențiilor sale și nicidecum conform dispozițiilor art. 3 lit. m) așa cum susține instanța. El nu a făcut însă nici o cerere de scutire de la plata taxei de timbru și nici nu a dovedit că se află în incapacitate financiară de plată astfel că, în mod corect instanța a dispus anularea ca netimbrat a capătului de cerere privind plata salariilor reactualizate.

Cât privește critica din recurs vizând anularea sentinței pronunțate de instanța de fond pe considerentul că Înalta Curte de Casație și Justiție dispusese suspendarea judecării cauzei ca urmare a formulării unei cereri de strămutare, urmează să se constate că această critică nu poate fi primită, deoarece la data pronunțării hotărârii recurate, cererea de strămutare nu fusese judecată, fiind respinsă ca rămasă fără obiect prin decizia nr. 2967 din 19 septembrie 2006. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele din legalitate și netemeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul declarat de reclamantul D.F. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.F. împotriva sentinței civile nr. 49/ F-C din 8 mai 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2007.