ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1637/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

31 iulie 2006, reclamantul C.R.A.D.A.I.C. București cheamă în judecată pe

pârâta SC S.T. SRL Ciocănești solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei

la achitarea sumei reprezentând remunerația artiștilor interpreți sau

executanți pentru utilizarea fonogramelor de distribuitorii prin cablu în

perioada 1 ianuarie 2003 – 1 noiembrie 2003 și 1 iulie 2004 – 30 aprilie 2005,

obligarea pârâtei la achitarea sumei reprezentând penalități legale de

întârziere la plată a obligațiilor ce se vor stabili în urma efectuării

expertizei contabile, precum și să dispună publicarea integrală a sentinței în

mijloacele de comunicare în masă, respectiv în două ziare cu tiraj la nivel

național, pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr.

1790 din 19 septembrie 2006, Tribunalul Călărași constată natura comercială a

litigiului, admite excepția necompetenței materiale a tribunalului de a

soluționa în primă instanță prezenta cauză și declină competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași, reținând că litigiul nu are ca

obiect dreptul de autor asupra operei, ci dreptul derivând din difuzarea

acesteia, precum și că una dintre părți are calitatea de comerciant fiind

incidente în cauză dispozițiile art. 56 C. com. și cele ale art. 1 pct. 1 și

ale art. 2 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3350

din 24 noiembrie 2006, Judecătoria Călărași admite excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Călărași invocată de reclamantă, declină competența de

soluționare a cauzei către Tribunalul Călărași și, constatând intervenit

conflictul negativ de competență între Judecătoria Călărași și Tribunalul

Călărași, suspendă soluționarea cauzei și dispune înaintarea dosarului Curții

de Apel București, reținând că din economia Legii nr. 8/1996 (art. 7, 13, 92 alin.

(1), art. 121, art. 131 și art. 131

1

, art. 123

1

și art. 124

– art. 135) reiese că obiectul prezentei cauze îl constituie un drept conex

dreptului de autor, respectiv drepturile patrimoniale aferente dreptului de

autor, astfel că, fiind vorba de „procesele și cererile în materie de creație

intelectuală”, conform dispozițiilor art. 2 lit. e) C. proc. civ., competența

de soluționare revine în primă instanță tribunalului.

Prin sentința comercială nr.

10 din 16 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași,

secția civilă, reținând că pretențiile reclamantului se întemeiază pe

dispozițiile Legii nr. 8/1996 modificată și completată prin Legea nr. 285/2004

privind drepturile de autor și drepturile conexe, astfel că litigiul dedus

judecății are caracter civil și nu comercial, reclamantul urmărind

valorificarea drepturilor conexe dreptului de autor, în cauză fiind deci

incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ.

Împotriva sentinței de mai

sus pârâta declară recurs solicitând instanței, în principal, să constate

nulitatea hotărârii având în vedere că a fost pronunțată în ședință publică pe

data de 16 ianuarie 2007, iar judecata cauzei a avut loc în ședința de la 16 februarie

2007 cum rezultă din practicaua hotărârii. Cu invocarea motivului prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., solicită, în subsidiar, admiterea recursului,

constatarea caracterului comercial al litigiului și, pe cale de consecință,

modificarea hotărârii recurate în sensul stabilirii competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași, față de cuantumul pretențiilor, ca

instanță comercială.

În motivarea recursului său

recurenta critică instanța pentru greșita aplicare a legii, aceasta ignorând că

remunerațiile pe care reclamantul intimat le pretinde sunt solicitate în baza H.G.

nr. 143/2003 și că acestea reprezintă drepturi derivând din difuzarea operei

prin retransmisie prin cablu, solicitate de la un comerciant, pentru care plata

oricărei sume de bani, indiferent cu ce titlu, către un terț, reprezintă un

fapt de comerț.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar reclamantul intimat invocă excepția necompetenței funcționale a Secției

comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa cauza ce are

ca obiect drepturi de proprietate intelectuală, iar pe fondul recursului

solicită respingerea acestuia ca nefondat, litigiul având caracter civil

întrucât privește drepturi conexe drepturilor de autor reglementate de Legea nr.

8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, așa cum sunt acestea

definite în art. 15

2

din menționata lege, situație față de care

competența de soluționare a fost corect stabilită de instanță ca revenind

Tribunalului Călărași, secția civilă.

Cât privește excepția

nulității hotărârii atacate, ridicată de recurentă, intimatul consideră că

aceasta trebuie respinsă, fiind în cauză doar o eroare materială evidentă.

Recursul este fondat.

Examinând hotărârea recurată

din perspectiva excepției invocate de recurentă, se constată că ședința Camerei

de Consiliu a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a avut loc la

data de 16 februarie 2007, dosarul Curții de Apel București, iar pronunțarea

s-a făcut la 16 ianuarie 2007, așa cum se menționează pe pagina 3 a sentinței

și în minuta consemnată pe verso a aceluiași dosar, la dosarul cauzei

neexistând o încheiere de îndreptare din oficiu a erorii materiale potrivit art.

281 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, neputându-se

stabili cu precizie când a fost judecată cauza și când a fost pronunțată

sentința, Curtea urmează a accepta excepția invocată de recurentă și dând

eficiență și dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 312

alin. (2) și (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, sentința recurată

urmează a fi casată iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC S.T. SRL com. Ciocănești, jud. Călărași împotriva sentinței civile nr.

10 din 16 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2007.