ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 311/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 116 din 27 februarie 2007, Tribunalul Bacău a dispus achitarea inculpatului R.D.I. , pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) și (3) alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bacău pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri constând în aceea că în perioada 2003, martie 2005, a procurat în mod ilicit de la mai multe persoane din Bacău droguri de risc și de mare risc, pe care le-a scos din țară prin intermediul corespondenței poștale.

La data de 13 ianuarie 2005, lucrătorii de poliție din cadrul S.C.C.O.A. din cadrul I.P.J. Bacău, s-au sesizat că la D.R.P. Bacău au fost identificate un număr de 3 plicuri externe în care s-au găsit 4 țiple transparente ce conțineau un număr de 3947 comprimate și 75 fragmente comprimate, analiza fizico-chimică ulterioară constatând că acestea au conținut substanța activă diazepam, ce face parte din tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000 și se eliberează numai cu prescripție medicală. S-a constatat că sunt expediate de către persoane fictive, nefiind posibil a fi returnate, fiind adresate unor persoane din S.U.A. și Suedia și au fost expediate din România în anul 2003. La 24 ianuarie 2005, au mai fost găsite încă 5 plicuri returnate, numai unul din acestea conținând substanța activă diazepam.

S-a stabilit că expeditorul acestora, neidentificat, este una și aceeași persoană, datorită modalității de ambalare și de redactare a mențiunilor privind numele destinatarului și expeditorului. În vederea identificării persoanei care expedia în străinătate plicuri ce conțineau droguri de risc și mare risc, la data de 9 februarie 2005, procurorul a emis ordonanța de interceptarea corespondenței în temeiul art. 98 alin. (1 2 ) C. proc. pen., cu caracter urgent, informând despre aceasta Tribunalul Bacău. Ca urmare, au fost ridicate, un număr de 4 scrisori recomandate, expediate în S.U.A. și una simplă expediată în Suedia, în parte din ele găsindu-se comprimate ce conțineau substanța activă clonazepam și dihydrocodeină, ce fac parte din substanțele prevăzute în anexa II și III din Legea nr. 143/2000 privind traficul ilicit de droguri.

În aceleași condiții, la 14 februarie 2005, au fost ridicate 2 plicuri extern, în unul din acestea găsindu-se comprimate ce conțineau substanța activă Dihydrocodeină. La 14 martie 2003, tot pe baza dispoziției procedurale în temeiul art. 98 alin. (1 2 ) C. proc. pen. și cu informarea Tribunalului Bacău, au fost ridicate 2 trimiteri externe: expediate în S.U.A. și Suedia, conținând 430 comprimate substanța activă Dihydrocodeină, Diazepam și Lorazepam, considerate droguri de risc și mare risc. Și aceste plicuri conțineau mențiuni nereale privind expeditorul. Cu această ocazie a fost identificat inculpatul R.D.I. ca fiind cel care a trimis plicurile (14 martie 2005), aspect dovedit de înregistrarea video autorizată de instanță prin încheierea de ședință nr. 006/2005, iar expertiza scrisului de pe plicuri a concluzionat că acesta îi aparține inculpatului.

Cercetările fiind extinse, s-a constatat că inculpatul R.D.I. a cumpărat în mod repetat de la farmaciile din Bacău, o cantitate mare de medicamente ce conțineau substanțe identificate ca fiind droguri de risc și mare risc, în același sens fiind audiați mai mulți farmaciști care l-au identificat și care au susținut că s-au sesizat că acesta cumpărase mari cantități, aspect ce i-a determinat să refuze a-i mai vinde. S-a mai stabilit că inculpatul a primit din străinătate în perioada 2003 – 2005, prin sistemul Western Union și Money Gram, importante sume de bani, 99.482 dolari S.U.A., 1330 Euro și 6.868.723 lei, în valoarea monedei naționale însemnând 3.644.631.397 lei, urmare a efectuării a 318 tranzacții ilicite.

Pe parcursul cercetărilor, inculpatul R.I.D. a negat săvârșirea infracțiunilor susținând că a trimis în străinătate rezultatele cercetărilor sale științifice, fiind cadru universitar, specialitatea fizică, iar banii primiți provin din aceste activități. Tribunalul a considerat însă că probele obținute urmare interceptării corespondenței în perioada februarie – martie 2005, au fost obținute în mod ilegal și le-a înlăturat în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. S-a motivat că ordonanțele procurorului din data de 9 februarie, 14 februarie și 14 martie 2005, justificate de urgența măsurii, nu au fost emise în condițiile legii, susținând conform art. 91 2 alin. (3) C. proc. pen., că trebuie înștiințată instanța în termen de 48 de ore, iar apoi trimisă judecătorului împreună cu procesul verbal pentru ca acesta să se pronunțe asupra temeiniciei și legalității măsurii.

Ori, așa cum rezultă din adresa nr. 835/34 A din 26 februarie 2007 a Tribunalului, acest lucru nu s-a făcut nefiind prezentate spre confirmare judecătorului, ci numai acesta a fost informat. Ca atare, probele ce atestă în opinia procurorului, vinovăția inculpatului, nu sunt legal obținute și au fost înlăturate. Cât privește martorii audiați în cauză ce au declarat că inculpatul, în mod repetat, a cumpărat substanțe ce conțineau drog de risc și mare risc ca substanță activă, instanța a înlăturat declarațiile acestora, cu motivarea că sunt irelevante, nefiind de crezut având în vedere diversitatea și numărul mare de persoane ce frecventează farmaciile că puteau reține persoana inculpaților, cât și faptul că aveau interes să acopere vânzarea acestora fără rețete.

De asemenea, au înlăturat și declarațiile martorilor de la oficiile poștale, cu aceeași motivare. Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, apel respins de Curtea de Apel Bacău prin decizia penală nr. 170 din 18 decembrie 2007. Procurorul a solicitat condamnarea inculpatului R.D.I., considerând că probele administrate în temeiul dispozițiilor art. 98 1 C. proc. pen., sunt legal obținute și dovedesc vinovăția inculpatului, alături de celelalte probe administrate în cauză. Curtea de Apel Bacău, respingând apelul, a motivat că nu există probe indubitabile care să ateste că în perioada 2003 - 2005, inculpatul a cumpărat droguri pe care le-a expediat în străinătate.

S-a susținut că în mod legal probele administrate în temeiul dispozițiilor art. 98 C. proc. pen., au fost înlăturate deoarece s-au obținut cu încălcarea dispozițiilor art. 98 alin. (2 1 ) C. proc. pen., întrucât nu au fost supuse confirmării sau infirmării de către judecător. Pe de altă parte, nu se justifică urgența pentru ca aceste ordonanțe să fie emise de procuror, acesta fiind obligat să se adreseze judecătorului pentru a se obține autorizarea reținerii și predării corespondenței. Cu aceeași motivare din sentință, au fost înlăturate și probele testimoniale. Împotriva deciziei, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, invocând ca temei dispozițiile art. 385 9 pct. 4 și 18 C. proc.

pen. Decizia Curții de Apel a fost criticată sub aspectul greșitei înlăturări a probei obținute în temeiul dispozițiilor art. 98 alin. (1 2 ) C. proc. pen., întrucât urgența era justificată, iar procurorul a informat Tribunalul despre conținutul ordonanțelor din data de 9 februarie, 14 februarie și 14 martie 2005, îndeplinindu-și obligația prevăzută de lege. De asemenea, instanțele au dat o interpretare proprie declarațiilor martorilor, înlăturându-le fără o motivare adecvată, necoroborându-se între ele și cu celelalte probe, hotărând achitarea inculpatului în pofida evidenței probelor. Recursul declarat de parchet este fondat. Din analiza materialului de urmărire penală, rezultă că urmare identificării unor plicuri returnate la oficiile poștale din Bacău, s-a constatat că acestea conțin droguri de risc și mare risc, situația în care, conform legii, era obligatorie sesizarea organelor de urmărire penală în vederea identificării autorului sau autorilor.

La data de 9 februarie 2005, procurorul a fost sesizat că la Oficiul poștal nr. 3 Bacău au fost depuse 2 plicuri expediate cu destinațiile S.U.A. și Suedia, de către persoane fictive, acest aspect a creat suspiciuni că în plicuri sunt droguri, motiv pentru care, având în vedere caracterul urgent și justificat, procurorul a dispus în baza art. 98 alin. (1 2 ) C. proc. pen., ridicarea acestora, iar la 10 februarie 2005 a trimis Tribunalului Bacău un exemplar spre luare la cunoștință. Ca urmare examinării, s-au găsit produse farmaceutice ce conțineau Clonazepam și Dihydrocodeină (398 și respectiv 32 comprimate). La data de 15 februarie 2005, urmare aceleiași sesizări, procurorul a emis ordonanțe în temeiul art. 98 alin. (1 2 ) C. proc.

pen., un exemplar al ordonanței fiind trimis Tribunalului Bacău, plicurile ridicate conținând de asemenea comprimate cu substanțe active de categoria drogurilor. În fine, la 14 martie 2005, s-a emis o nouă ordonanță de ridicare a măsurilor de către procuror, care, de asemenea, a informat Tribunalul Bacău, trimițând și un exemplar al acesteia. Și aceste plicuri ridicate conțineau droguri, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică. Înalta Curte constată că motivul invocat de procuror, privind greșita înlăturare a probelor obținute în temeiul dispozițiilor art. 98 alin. (1) C. proc. pen., este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 28 din Constituție, secretul corespondenței este inviolabil, dar, în condițiile art. 53 din legea fundamentală, acest drept poate fi restrâns numai dacă se impunea, după caz, pentru apărarea siguranței naționale ori a instrucției penale.

Codul de procedură penală a prevăzut această excepție în dispozițiile art. 98 alin. (1) și (2), când, pentru stabilirea situației de fapt, a identificării persoanei, ori acestea nu pot fi analizate prin alte mijloace de probă, se dispune de judecător măsura restrângerii dreptului, în speță ridicarea corespondenței. Același text prevede, în dispozițiile art. 98 alin. (1 1 ) și (1 2 ) că, ridicarea oricărei corespondențe poate fi dispusă în scris, în cazuri urgente și temeinic justificate, și de procuror, care este obligat să informeze de îndată despre această instanță de judecată. Ambele instanțe înlătură probele obținute urmare dispoziției procurorului, considerând că acestea nu au fost confirmate de judecător, în termen de 24 ore după expirarea celor 24 ore cât aveau valabilitate făcând trimitere la dispozițiile art. 91 2 alin. (3) C. proc.

pen., care reglementează procedura interceptărilor și înregistrărilor audio și video, deși textul art. 98 alin. (1 2 ) prevede că, în situația reținerii și predării corespondenței de către procuror în cazuri urgente și temeinic justificate, acesta are obligația de a informa de îndată pe judecător. Ca atare, procurorul avea obligația de a informa pe judecător, obligație pe care și-a respectat-o, la dosarul cauzei existând adresele emise la 9 februarie, 14 februarie și 14 martie 2003, în care se informează judecătorul căruia i se trimite și o copie a ordonanței emise. În cursul judecății nu s-a verificat la Tribunalul Bacău dacă aceste informări au fost înregistrate și s-au primit copiile ordonanței, aspect ce este necesar a fi verificat, în vederea aprecierii legalității probei prin prisma dispozițiilor art. 64 C. proc.

pen. Este de menționat că, ulterior judecării în fond a cauzei, la termenul din 13 februarie 2007, instanța, rămânând în pronunțare, a solicitat tribunalului să comunice dacă ordonanțele nr. 0047/29D/P/2005 din 9 februarie 2005, 0047/29D/P/2005 din 14 februarie 2005 și 29/DP/2005 din 14 martie 2005 de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bacău, au fost prezentate spre confirmare judecătorului. La data de 26 februarie 2007, Tribunalul comunică faptul că procurorul nu a solicitat spre confirmare ordonanțele în cauză, iar la 27 februarie 2007 se pronunță sentința penală nr. 116/ P din 27 februarie 2007 prin care inculpatul R.D.I. este achitat. În atare situație, s-a încălcat principiul contradictorialității administrării probelor, instanța fiind obligată să le administreze în prezența părților, în ședința publică de judecată și ascultând pct. de vedere al fiecăruia.

Față de aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău va fi admis, se vor casa cele două hotărâri, iar cauza se va trimite spre rejudecare Tribunalului Bacău. În rejudecare, instanța va verifica dacă ordonanțele procurorului dispuse în temeiul art. 98 1 alin. (2) C. proc. pen., au fost trimise spre informare Tribunalului, urmând să aprecieze în context legalitatea probelor, care vor fi discutate în cadrul judecății, cu prezența părților. De asemenea, se vor avea în vedere și celelalte motive de recurs formulate de procuror, urmând a se aprecia asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză. Conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău va fi admis, ca fondat, se va casa decizia atacată și sentința penală nr. 116/ D din 27 februarie 2007 a Tribunalului Bacău, cauza fiind trimisă spre rejudecare acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 170 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția penală, privind pe inculpatul R.D.I. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 116/ D din 27 februarie 2007 a Tribunalului Bacău, secția penală. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2008.