ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3408/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 343 din 28 iunie2012 a condamnat pe inculpații: B.V. la 4 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a intenicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a I-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.; C. (fost B.) C.C. la 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculată în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen. Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor cantități de drog: 0,4 gr, 0,8 gr și 14,2 grame rezină de cannabis, cantități rămase după efectuarea analizelor de laborator. În baza art. 18 alin. (1) din aceeași lege s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate, cu păstrarea de contraprobe, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele: B.V., zis „B.U.", fără ocupație, între anii 2006-2007 a fost plecat în Italia și Danemarca, în acele perioade devenind dependent de droguri. Reîntors în România, în cursul anului 2008, organele abilitate au desfășurat acțiuni specifice depistării traficanților de droguri, stabilindu-se că B.V. a vândut, repetat, drog de risc (rezină de cannabis) în cantități între 06, gr și 1,4 gr investigatorilor sub acoperire și colaboratorilor acestora, după ce era contactat telefonic, vânzarea având loc fie în curtea locuinței lui, situată în Iași, str. V. nr. 10, fie în apropierea acesteia.

În fapt, la 10 iulie 2008, colaboratorul S., după ce a stabilit cumpărarea unei cantități de drog de risc, l-a contactat pe investigatorul V., acesta i-a dat banii necesari cumpărării drogului, anterior percheziționându-l, (ordonanța nr. 15.A din 09 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași -DIICOT - Serviciul Teritorial Iași). La data menționată, tranzacția a avut loc, inculpatul vânzând 3 baghete rezină de cannabis (1,2 gr) ambalate în celofan transparent, operațiunea fiind supravegheată. Identic, vânzarea-cumpărarea supravegheată, a mai avut loc la 14 iulie 2008 - 0,8 gr rezină de cannabis, ambalată similar, la 15 iulie 2008 - 0,9 gr rezină de cannabis (5 baghete), similar ambalate, la 20 iulie 2008 0,8 gr rezină de cannabis, la fel ambalată, la 05 august 2008 - 1,0 gr rezină de cannabis, la fel ambalată și la 06 august 2008, 1,4 gr rezină de cannabis, la fel ambalată.

Prin ordonanța nr. 16.A din 18 iulie 2008, organul judiciar a dispus autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire B. și a colateralului „C.". În fapt, ulterior, respectiv la 29 iulie 2008, „C.", telefonic, s-a înțeles cu B.V. să i se vândă drog de risc, vânzare-cumpărare supravegheată de B., acesta dându-i suma de bani după ce, de asemenea, în prealabil, l-a percheziționat. Tranzacția a avut loc tot la locuința inculpatului, cantitatea fiind 0,6 gr, baghetă ambalată în foiță de staniol. Fiecare tranzacție a fost urmată de analiza tehnico-științifică, Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor și Precursorilor Iași concluzionând că în cazul fiecărei cantități analizate, s-a evidențiat tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată din planta cannabis (Tabelul Anexă III Legea nr. 143/2000), drog de risc conform art. 1 lit. d) din aceeași lege.

Cunoscând că prietenul său încă din vremea copilăriei, C. (fost B.) C.C., are un cumnat stabilit în Italia, despre care cunoștea că-i poate trimite drog prin intermediul firmelor de transport colete, B.V. a luat legătura cu acesta în august 2008, ei înțelegându-se ca disimularea drogului să se facă în pachete de conțineau alimente și haine, comercializarea să o facă el, banii obținuți urmând a fi împărțiți în procente de 75% și, respectiv, 25%. Ca atare, cei doi au convenit telefonic, cu Ș.F., cumnatul lui C.C.C., ca acela să expedieze rezină de cannabis prin firma SC V.E. SRL Iași; B.V. a discutat cu Ș.F. la datele de 03 august și 11 august 2008, Ș.F. angajându-se să-i trimită în țară, în primă fază, circa 30 gr, iar ulterior, o cantitate mai mare.

La 11 august 2008, Ș.F. l-a apelat pe inculpatul C.C.C. și i-a comunicat numerele de telefon ale firmei de transport, după care, spre orele 22:03:50, inculpatul a vorbit cu un reprezentant al firmei, aflând astfel că pachetele se vor distribui la 12 august 2008, după ora 10:00. La 12 august 2008, la ora 10:46:31, inculpatul B.V. l-a apelat pe inculpatul C.C.C. și l-a întrebat dacă a ridicat coletul, amintindu-i și numele expeditorului. Spre ora 10:40, C.C.C. îmbarcat în autoturismul P. culoare gri metalizat, nr. de înmatriculare IS-XX-XXX s-a deplasat la firma de transport, a ridicat coletele, a parcurs mai multe adrese, spre ora 11:45: ajungând la locuința lui. De aici, inculpatul, prin mesaje, i-a comunicat cumnatului lui din Italia că a ridicat coletele și drogul trimis.

În aceeași zi, inculpatul i-a dat coinculpatului drogul, acesta l-a pregătit pentru a-l distribui, spre orele 20:17:56 telefonic, spunăndu-i lui C.C.C. „ai vreo 12 bastoane toată combinația" și i-a cerut să vină la el pentru a vedea personal ceea ce se trimisese. La 13 august 2008, locuința inculpatului B.V. a fost percheziționată, găsindu-se, în interiorul unei tabachere, 25 baghete rezină de cannabis. Expertizarea drogului a relevat că era THC în greutate totală de 18,7 gr.

Inculpatul B.V., la urmărirea penală și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă în ce-l privește (13 august 2008, 13 august 2008 orele 21:45, 14 august 2008) a recunoscut că drogul găsit în locuința lui provine de la inculpatul C.C.C., că acesta l-a ridicat la 12 august 2008 aduse fiind de o firmă de transport colete din Italia, expeditor fiind Ș.F., că a vândut și la doi prieteni care au venit în locuința lui, banii dându-i coinculpatului C. La cercetarea judecătorească, același inculpat a revenit asupra a ceea ce declarase la urmărirea penală privind implicarea coinculpatului, a susținut că nu crede că în acele perioade au conversat telefonic, iar susținerile de la urmărirea penală i-au fost influențate de avocatul său ales și de organele de poliție judiciară.

Inculpatul C.C.C. nu a recunoscut fapta imputată, dar a menționat că nu-și amintește să fi vorbit cu Ș.F. Același inculpat la urmărirea penală și cu ocazia soluționării propunerii arestării preventive, s-a prevalat de dreptul la tăcere, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. La cercetarea judecătorească nu a recunoscut că în coletele expediate de Ș.F. din Italia ar fi primit și rezină de cannabis pe care, ulterior, i-ar fi predat-o coinculpatului pentru a o vinde, pachetele conțineau doar alimente și haine pentru Ș.A., aceasta locuind în același imobil cu el și familia lui. Privind convorbirile telefonice dintre el și Ș.F. și dintre el și coinculpat, sau că la data luării drogurilor s-a dus să i le predea coinculpatului, C.C.C.

a susținut că nu-și mai amintește. Împotriva sentinței, inculpații au declarat apeluri, inculpatul B.V. criticând hotărârea numai cu privire la pedeapsa aplicată, iar inculpatul C.C.C. sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, în sensul greșitei condamnări, nicio probă neconturând vinovăția inculpatului, astfel impunându-se achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 23 din 26 ianuarie 2012 a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs, în termenul legal de către cei doi inculpați. Inculpatul B.V. și-a motivat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., în cadrul acestuia solicitând o nouă individualizare a pedepsei prin considerarea atitudinii sale procesuale. Totodată, acest inculpat prin cererea scrisă la care a anexat o declarație autentificată la Biroul Notarial C.A. a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei, și-a asumat faptele așa cum au fost administrate la urmărirea penală, a solicitat aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. Inculpatul C.C.C. și-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și pct. 14 din același cod, respectiv sa comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecință, greșita lui condamnare, iar pedeapsa aplicată este necorespunzător individualizată, în sensul că nu au fost avute în vedere date ce circumstanțiază favorabil persoana sa.

Recursul declarat de inculpatul B.V. este fondat pentru considerentul ce se va dezvolta. O.U.G. nr. 121, publicată în M. Of. Partea I din 29 decembrie 2011, în art. XI cu referire la art. V, prevede că în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă, imediat următor intrării ei în vigoare. Art. 320 1 C. proc. pen., în redactarea dată prin Legea nr. 202/2010 în vigoare de la 25 noiembrie 2010, prevede că inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Alin. 7 al textului prevede că instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. În cauză, cercetarea judecătorească în primă instanță a început în ianuarie 2011, până la termenul de dezbateri 14 iunie 2011, inculpatul B.V. neprezentându-se pe motivul, comunicat personal de către el, în scris, că lucrează în afara țării pentru a-și întreține familia. În faza apelurilor, inculpatul B.V. a fost prezent personal la termenul de judecată din 20 octombrie 2011, cauza amânându-se la cererea lui, pentru angajarea unui avocat. La termenul acordat, 17 noiembrie 2011, inculpatul nu a fost prezent, pentru apărare fiind prezent avocat ales, la cererea acestuia, pentru a formula motive de apel, cauza amânându-se pentru 26 ianuarie 2012. La termenul de dezbateri din 26 ianuarie 2012 inculpatul nu a fost prezent.

Ca atare, instanța de fond și cea de apel, în lipsa inculpatului nu au avut posibilitatea de a-i aduce la cunoștință dispoziția procedurală introdusă prin Legea nr. 202/2010. În aceste condiții, manifestarea voinței inculpatului în recurs, este legală, motiv pentru care cererea sa va fi admisă. În ce privește pedeapsa aplicată, în condițiile în care fapta recunoscută a fost săvârșită în condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen.

și în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul anterior fiind condamnat prin sentința penală nr. 58910 din 29 februarie 2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 572 din 20 iulie 2004 a Curții de Apel Iași, infracțiunea din cauză fiind săvârșită după împlinirea duratei pedepsei de 5 ani închisoare, el fiind eliberat condiționat, în individualizarea pedepsei, alături de pericolul social grav al faptei, de săvârșirea ei în împrejurările amintite, se apreciază că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare este în acord și cu reducerea astfel cum prevede art. 52 C. pen. În ce privește modalitatea de executare, art. 81 C. pen. și art. 86 1 C. pen.

(suspendarea condiționată și suspendarea executării sub supraveghere), cer condiția ca inculpatul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni - lit. b) art. 81 și inculpatul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an - lit. b) art. 86 1 , condiții neîndeplinite în cazul inculpatului B.V. În ce privește cazurile de casare invocate de către inculpatul C.C.C., niciunul nu este fondat. Referitor pct. 18 al art. 385 9 eroarea gravă de fapt nu privește aprecierea pe care instanța a dat-o probatoriului, ci discrepanța vădită, gravă dintre conținutul real al probelor și ceea ce, coroborat a reținut instanța. În cauză, instanța de fond și cea de apel, cale de atac devolutivă astfel cum prevede art. 371 C. proc.

pen., au motivat amplu, în baza probelor, situația de fapt și vinovăția inculpatului (procesul-verbal de supraveghere operativă din 12 august 2008 asupra inculpatului C.C.C., procesele-verbale conținând transcrierea convorbirilor telefonice), iar declarațiile coinculpatului B.V. date în prezența avocatului ales au evidențiat aspecte clare, de participare a coinculpatului, rezultând fără dubiu, că cele 18,7 gr rezină de cannabis au ajuns în posesia inculpatului C.C.C., el participând la aprovizionarea inculpatului B.V. cu drog, în fapt, predându-i cantitatea amintită.

În ce privește pedeapsa, orientându-se la 3 ani închisoare a cărei executare s-a dispus în condițiile suspendării condiționate pe durata termenului de încercare de 5 ani, au fost avute în vedere toate criteriile de individualizare, inclusiv datele ce caracterizează persoana inculpatului, vârsta, situația familială, lipsa antecedentelor penale, pentru el, fondat, reținându-se că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea în regim de privare de libertate. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul B.V. fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat de inculpatul C. (fost B.) C.C. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 23 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală. Casează decizia și sentința penală nr. 343 din 28 iunie 2011 a Tribunalului Iași, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată sus-numitului inculpat și, rejudecând, prin aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 ani și 6 luni închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare. Menține restul dispozițiilor hotărârilor. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. (fost B.) C.C.

împotriva aceleiași decizii. Onorariul avocatului, în sumă de 200 RON, cuvenit apărării din oficiu a inculpatului B.V., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe inculpatul C. (fost B.) C.C. la plata sumei de 475 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiuse va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2012.