ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2825/2013

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 422 din 22 octombrie 2012 a Tribunalului Iași, secția penală, inculpatul S.R.G., fără antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) rap. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute în art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului S.R.G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași hotărâre au fost condamnați și inculpații B.D.V. și S.C.I.

Totodată, în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității totale de 4 grame cannabis rămasă după efectuarea analizelor de laborator, precum și a cantității de 61 comprimate M.D.M.A. ecstasy, bunuri predate B.C.C.O. Iași potrivit proceselor-verbale întocmite fn cursul urmăririi penale.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.D.V. a sumei de 1.890 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, de la inculpatul S.R.G. a sumei de 2.400 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și de la inculpatul S.C.I. a sumei de 3.000 lei, de asemenea, dobândită prin săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 88D/P/2007 din 13 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 28 octombrie 2011 sub nr. 13384/99/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților: B.D.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., S.R.G. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și S.C.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În concret, în actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului S.R.G. faptul că, în luna noiembrie 2006, de două ori, a vândut investigatorilor acoperiți și colaboratorilor acestora cantitatea de 63 comprimate M.D.M.A.- ecstazy.

Acuzația anterior menționată, precum și cele aduse celorlalți doi coinculpați s-au fundamentat pe: procesele - verbale ale investigatorilor sub acoperire privind cumpărarea autorizată de droguri de la inculpați, rapoartele de constatare tehnico-științifică cu privire la natura cantităților de drog achiziționate de la inculpați, procesele - verbale de redare a declarațiilor investigatorilor sub acoperire L., P.C. și M., procesele - verbale întocmite de organele de poliție, procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, declarațiile inculpaților S.R.G. și S.C.I.

Pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a procedat la audierea inculpaților S.R.G. și Stîngă Claudiu Ionel, declarațiile date de aceștia în prezența apărătorului ales fiind consemnate în procese-verbale separate și atașate la dosarul cauzei.

Instanța a procedat, din oficiu, la audierea investigatorilor sub acoperire P., M., J., L. și P.C., precum și a colaboratorilor sub acoperire R. și I., declarațiile date de aceștia conform procedurii speciale de audiere a martorilor cu identitatea protejată fiind consemnate în procese-verbale separate, un exemplar fiind atașat la dosarul cauzei.

Audierea colaboratorilor sub acoperire J. și D. (o singură persoană), precum și A. nu a fost posibilă, primul refuzând să se prezinte în fața instanței de judecată, iar cel de-al doilea fiind plecat din țară.

De asemenea, la ultimul termen de judecată, instanța de fond a constatat imposibilitatea audierii investigatorului sub acoperire A., acesta fiind plecat din țară, conform relațiilor comunicate de D.I.I.C.O.T.

În același timp însă, D.I.I.C.O.T. a precizat instanței, printr-un înscris, faptul că investigatorul acoperit A. este una și aceeași persoană cu investigatorul acoperit M., L., P.C. și J., audiat de instanța de judecată nemijlocit la termenul din data de 30 aprilie 2012 (fila 115, dosar instanță).

În apărare, inculpații S.R.G. și S.C.I., prin apărător ales, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori în circumstanțiere.

Instanța de fond a încuviințat aceste probe ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, procedând la audierea martorilor în circumstanțiere D.A.F. și M.A., respectiv la primirea la dosarul cauzei a înscrisurilor prezentate de apărare.

Tot în apărare, inculpații au solicitat și audierea convorbirilor telefonice înregistrate autorizat, solicitare încuviințată de instanța de judecată.

În acest sens, la termenul de judecată din data de 26 martie 2012, instanța a procedat la audierea înregistrărilor de pe cele trei C.D.-uri atașate dosarului cauzei, după ce, în prealabil, a declarat ședința de judecată secretă pe durata audierii. După audierea unei părți din înregistrările stocate pe primul C.D., apărătorul ales al inculpaților a solicitat prorogarea efectuării audierilor după consultarea proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate autorizat, iar la termenul de judecată din data de 01 octombrie 2012, a precizat că nu mai insistă în audierea convorbirilor telefonice interceptate.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală și probatoriile administrate pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt cu privire la inculpatul S.R.G.:

Întrucât în perioada supravegherii activităților inculpatului Barcov au fost identificați drept dealeri de droguri și frații Stingă, organele de poliție din cadrul B.C.C.O. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că S.R.G. și S.A.M. desfășurau activități de trafic de droguri de mare risc pe raza municipiului lași (procesul-verbal din data de 04 noiembrie 2006, fila 70, d.u.p.).

În scopul obținerii de probe, prin Ordonanța nr. 33/A/2006 din data de 02 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași, s-a dispus autorizarea investigatorului sub acoperire J. - nume de cod și a colaboratorului acestuia R. - nume de cod, în vederea desfășurării activităților specifice prevăzute de lege.

Conform procesului-verbal din data de 04 noiembrie 2006 (fila 77, d.u.p.) investigatorul acoperit J. s-a deplasat în municipiul Iași, unde s-a întâlnit cu colaboratorul acoperit R.. Procedându-se la percheziționarea colaboratorului acoperit, s-a constatat că acesta nu avea asupra sa bunuri interzise la deținere. Ulterior, acesta s-a deplasat pentru a se întâlni cu inculpatul S.R.G., în vederea cumpărării unor comprimate de ecstasy.

Urmare supravegherii întâlnirii dintre colaboratorul sub acoperire și inculpatul S.R.G. s-a constatat că primul i-a dat o sumă de bani, primind în schimb de la acesta un obiect de dimensiuni reduse, înfășurat în foiță de staniol. După efectuarea schimbului, S.R.G. a părăsit zona, mergând la adresa de domiciliu, iar colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, căruia i-a predat bunul primit.

În urma verificării obiectului primit de la inculpatul S.R.G. s-a constatat că acesta era constituit din trei comprimate rotunde de culoare roz cu logo-ul „S.,,. Comprimatele au fost ambalate într-un plic de culoare albă și sigilate cu sigiliul tip M.l., fiind ulterior înaintate L.A.F.C.D. din cadrul B.C.C.O. Iași, în vederea expertizării.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 20 noiembrie 2006 (fila 78, d.u.p.) întocmit de L.A.P.D.P. -Iași, pastilele cumpărate de la inculpatul S.R.G. erau constituite din 3 comprimate cu logo-ul „S." care conțineau ca substanță activa 3,4 - M.D.M.A., substanță psihotropă care face parte din tabelul anexa I din Legea nr. 143/2000, modificată și completată. Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Potrivit declarației date de colaboratorul sub acoperire cu nume de cod R. în fața instanței de judecată (fila 172, dosar instanță) acesta a identificat în sală pe inculpatul S.R.G. ca fiind cu certitudine persoana de la care a cumpărat cantitatea de 3 comprimate M.D.M.A., conform celor descrise anterior.

Prin Ordonanța nr. 36/A/2006 din data de 17 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Iași s-a dispus autorizarea investigatorului acoperit P.C. - nume de cod și a colaboratorului acestuia A. - nume de cod, în vederea desfășurării activităților specifice prevăzute de lege.

În acest sens, la data de 19 noiembrie 2006, investigatorul acoperit P.C. s-a deplasat în Municipiul Iași, unde s-a întâlnit cu colaboratorul acoperit A.

Procedându-se la percheziționarea colaboratorului acoperit, s-a constatat că acesta nu avea asupra sa bunuri interzise la deținere.

Ulterior, acesta s-a deplasat pentru a se întâlni cu numiții S.R.G. și S.A.M., în vederea cumpărării unor comprimate de ecstasy.

În momentul întâlnirii, colaboratorul acoperit i-a dat lui S.A. o sumă de bani, primind în schimb de la S.R.G. un obiect de dimensiuni reduse, care a fost predat investigatorului acoperit.

În urma verificării obiectului primit de la S.R.G. și S.A.M. s-a constatat că acesta era constituit din mai multe comprimate rotunde de culoare galbenă cu logo-ul „F.U.,, și de culoare roz cu logo-ul „S." Cele două tipuri de comprimate au fost ambalate în plicuri de culoare albă și sigilate cu sigiliul tip M.l. nr. 21601, fiind ulterior înaintate L.A.F.C.D. din cadrul B.C.C.O. lași în vederea expertizării.

Potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 20 noiembrie 2006 (filele 87 - 96, d.u.p.), pastilele cumpărate de la inculpatul S.R.G. și S.A.M. erau constituite din 60 de comprimate dintre care 31 de comprimate cu logo „F.U.",iar 29 de comprimate cu logo-ul „S." care conțineau ca substanță activă 3,4 - M.D.M.A., substanță psihotropă care face parte din tabelul anexa I din Legea nr. 143/2000. Probele rămase după efectuarea analizelor de laborator, respectiv 18 comprimate M.D.M.A. - ecstasy au fost ambalate, sigilate și predate organelor de cercetare penală.

Prima instanță a reținut că inculpatul S.R.G. nu a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat, încercând să acrediteze ideea că este posibil ca fratele lui, numitul S.A.M., să fi desfășurat astfel de activități.

În acest sens, inculpatul S.R.G. a relatat că a fost trimis de fratele decedat să livreze un pachet unui oarecare Ionică și că a primit o sumă de bani pentru acel pachet, dar că nu știa ce conține.

Instanța a apreciat că apărările inculpatului sunt nesustenabile, reținând în acest sens, pe de o parte, că inculpatul fost recunoscut de colaboratorul sub acoperire R., dincolo de orice dubiu, ca fiind persoana care i-a livrat în două rânduri droguri, respectiv M.D.M.A.; pe de altă parte, că din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat rezultă cu prisosință colaborarea activă a fraților S.R.G. și S.A.M. la realizarea activităților de livrare de droguri către alți intermediari, descoperirea acțiunilor acestora având loc incidental, pe fondul supravegherii căreia era supus inculpatul B.D. de către organele de poliție.

A mai reținut că, deși relaționarea principală în vederea traficului de droguri avea loc între S.R.G. și S.A.M., în această activitate era implicat ocazional și inculpatul Stîngă Claudiu Ionel, acesta știind ce livrează în numele celorlalți doi și obținând venituri din „ajutorul" acordat.

În raport cu situația de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că, în drept, faptele inculpatului S.R.G., constând în aceea că, în perioada 04 noiembrie 2006 - 19 noiembrie 2006, a vândut în două rânduri cantitatea totală de 63 comprimate M.D.M.A. investigatorilor acoperiți și colaboratorilor acestora, contra unor sume de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin raportare la modalitatea concretă de comitere și la intervalul scurt de timp care a trecut între săvârșirea celor două acte materiale (15 zile), instanța a apreciat că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, sens în care a făcut aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Reținând că vinovăția inculpatului S.R.G. este pe deplin dovedită, prima instanță a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertatea la a cărei individualizare a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare din legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, relevat de modalitatea de comitere - comiterea a două acte materiale de comercializare de droguri de mare risc, la interval foarte scurt de timp, cantitatea mare de comprimate M.D.M.A. puse în circuit -, dar și persoana inculpatului, aspectele privind lipsa antecedentelor penale și comportamentul licit adoptat post factum fiind reținute ca și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

În raport cu natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și cuantumul pedepsei principale stabilite, instanța a apreciat că se impune și aplicarea pedepselor complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Totodată, raportat la atitudinea procesuală a inculpatului S.R.G. (a negat vehement comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, în ciuda probatoriilor cauzei, aruncând toată vina pe fratele decedat), cantitatea mare de droguri pusă în circulație și efectele pe care asemenea droguri de risc și de mare risc le pot avea asupra sănătății persoanelor, dar și împrejurarea că inculpatul a înțeles să realizeze venituri din fapte ilicite și nu din muncă onestă, profitând de dependența consumatorilor de droguri, instanța a apreciat că se impune executarea pedepsei principale stabilite în regim de detenție.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul S.R.G., care a formulat următoarele critici:

- prima instanță nu a fost legal sesizată, rechizitoriul fiind lovit de nulitate absolută, conform art 197 alin. (2) C. proc. pen., întrucât a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de însăși procurorul care a efectuat majoritatea actelor de urmărire penală în cauză;

- soluția de condamnare dispusă de prima instanță se bazează pe acte de urmărire penală și probe strânse în alte cauze penale - cauzele nr. 141/P/2006 și 119/D/P/2006 - fără a exista vreun act procedural care să permită acest lucru, fiind astfel incident cazul de nulitate prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. referitor la sesizarea instanței;

- prima instanță a dispus în mod nelegal condamnarea sa și pentru alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000 întrucât a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu fără a o pune în discuția părților, încălcând astfel dispozițiile art. 334 C. proc. pen. și art. 289 C. proc. pen.;

- soluția pronunțată de instanța de fond se întemeiază pe un mijloc de probă nul, respectiv procesul-verbal întocmit la data de 19 noiembrie 2006 de investigatorul acoperit P.C., dar nesemnat de acesta - persoană a cărei audiere nu a fost posibilă în cursul cercetării judecătorești pentru a se verifica veridicitatea consemnărilor făcute -, precum și pe un mijloc de probă obținut ilegal, constând în procesul -verbal întocmit de investigatorul „P.C.", a cărui folosire nu a fost autorizată conform art. 244

2

C. proc. pen.;

- prima instanță și-a bazat hotărârea de condamnare într-o măsură determinantă pe declarațiile martorilor cu identitate protejată, cărora nici inculpatul și nici apărătorul acestuia nu i-a putut „interoga", mijloace de probă care nu se coroborează cu alte fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, contrar art. 6 din C.E.D.O.

Pentru motivele invocate, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Iași.

Prin Decizia penală nr. 43 din 14 martie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.R.G. împotriva sentinței penale nr. 422 din 22 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 13384/99/2011, hotărâre care a fost menținută.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul a fost obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărărejnstanța de apel a apreciat că toate criticile formulate de inculpat sunt neîntemeiate, după cum urmează:

Critica privind nulitatea actului de sesizare a instanței a fost apreciată ca nefondată, în argumentare reținându-se că verificarea actului de sesizare este o procedură care vizează examinarea formală a conținutului actului de sesizare, respectiv faptul dacă acesta conține elementele prevăzute de art. 262, 263, 264 C. proc. pen.

Astfel, din conținutul dispozițiilor art. 300 C. proc. pen. rezultă că neregularitatea privind actul de sesizare trebuie invocată la prima înfățișare, putând, de asemenea, să fie acoperită în condițiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen. Odată ce regularitatea a fost constatată de către instanță sau în situația în care prima zi de înfățișare a trecut fără ca părțile să critice actul de sesizare, instanța nu mai poate pronunța o soluție de restituire pentru refacerea actului de sesizare. în consecință, dacă inculpatul ar fi avut critici de formulat cu privire la regularitatea actului de sesizare, trebuia să le invoce atunci când prima instanță a procedat la verificările prevăzute de art. 300 C. proc. pen., iar nu în calea de atac a apelului.

Sub același aspect s-a reținut că împrejurarea că procurorul-șef serviciu a îndeplinit sporadic anumite acte de urmărire penală în cauză, dar fără a efectua în întregime urmărirea penală și a întocmi rechizitoriul, nu îl poate împiedica pe acesta să procedeze la verificarea prealabilă a actului de sesizare a instanței, în temeiul art. 264 alin. (3) C. proc. pen.

Cu privire la incidența cazului de nulitate prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., fundamentată de apărare pe lipsa unei ordonanțe de conexare sau a altui act procedural care să justifice folosirea actelor de urmărire penală efectuate în cauza nr. 141/P/2006 în Dosarul cauzei (nr. 88D/P/2007), instanța de apel a reținut, pe de o parte, că eventualele încălcări ale dispozițiilor legale sancționabile cu nulitatea relativă, constând fie în aplicarea greșită a legii de procedură, fie în omisiunea aplicării acesteia, pot fi invocate cu respectarea dispozițiilor art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., respectiv în cursul efectuării actului, când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului. Or, atât pe parcursul derulării primei faze a procesului, cât și cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul sau apărătorul său nu au înțeles să invoce nicio încălcare a dispozițiilor legale, aceeași poziție manifestând și în fața instanței de fond.

Pe de altă parte, a reținut că la dosar se află rezoluția din 04 septembrie 2007 emisă de D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Iași prin care s-a dispus reunirea cauzelor cu nr. 119/D/P/2006, nr. 122/D/P/2006, nr. 141/D/P/2006, nr. 64/D/P/2007, cauza reunită urmând a purta nr. 119/D/P/2006, dar și rezoluția din 24 septembrie 2007 emisă de aceeași unitate de parchet în Dosarul nr. 119/D/P/2006 prin care s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îi privește pe învinuiții T.A., S.R.G., H.l., A.C. și C.Ș. în vederea continuării urmăririi penale, Dosarul format în urma disjungerii fiind înregistrat sub nr. 88/D/P/2007.

Aceleași argumente privind atitudinea pasivă a inculpatului cu privire la invocarea incidenței nulități relative prev. de art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen. au fost reținute și în ceea ce privește critica privind nulitatea proceselor-verbale întocmite de investigatorii „P.C." și „P.C.", suplimentar, constatându-se că încercarea de a încadra orice nulitate relativă din timpul urmăririi penale în noțiunea de „sesizare a instanței" duce la transformarea nulităților relative în nulități absolute, situație nepermisă, având în vedere că nulitățile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sunt limitativ prevăzute.

Sub același aspect, trecând la analiza apărărilor inculpatului vizând reținerea greșită de către prima instanță a celor două procese-verb ale ca temei al soluției de condamnare, instanța de apel a reținut că, fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului S.R.G. și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

Astfel, soluția de condamnare a inculpatului S.R.G. se bazează pe interpretarea și coroborarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu în baza datelor și informațiilor obținute pe fondul supravegherii activităților inculpatului B.D.V., procesele-verbale de supraveghere operativă și de identificare a inculpatului, procesul-verbal întocmit la data de 4 noiembrie 2006 de investigatorul acoperit „J." ce a supravegheat întâlnirea dintre colaboratorul acoperit „R." și inculpat, procesul-verbal din 19 noiembrie 2006 încheiat de investigatorul acoperit „P.C." ce atestă întâlnirea dintre colaboratorul acoperit „A." și inculpații S.R.G. și S.A.M., rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de L.A.F.D. din cadrul B.C.C.O. Iași, declarațiile date în faza cercetării judecătorești de către investigatorii sub acoperire cu nume de cod „J." și „P.C." și colaboratorul „R." și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat.

Procedând la evaluarea materialului probator anterior menționat, Curtea a apreciat că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 69 alin. (1) C. proc. pen., înlăturând în mod just apărările formulate de inculpat.

S-a reținut în acest sens că susținerile inculpatului potrivit cărora soluția de condamnare este întemeiată în mare parte pe declarațiile investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire ce nu au putut fi audiați nemijlocit, fiind astfel încălcat dreptul său la un proces echitabil - sunt nefondate, vinovăția acestuia fiind dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, atât pe baza proceselor-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „J." și „P.C." din care rezultă că, prin intermediul colaboratorilor cu nume de cod „R." și „A.", s-au cumpărat de la inculpat, în două rânduri, în perioada 4 noiembrie 2006-19 noiembrie 2006, cantitatea totală de 63 comprimate M.D.M.A. contra unor sume de bani, dar și pe baza proceselor-verbale întocmite de agenții sub acoperire și a celorlalte probe administrate în cauză, respectiv, mijloacele materiale de probă prezentate în procesele-verbale de predare-primire și în planșa foto existente în dosarul de urmărire penală, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifîcă, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, probe ce demonstrează implicarea activă a inculpatului în desfășurarea activității infracționale pentru care a fost trimis în judecată.

Sub același aspect, instanța de apel a mai avut în vedere faptul că, în faza cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea nemijlocită a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „J.", „P.", M.","L." și „P.C.", una și aceeași persoană cu investigatorul acoperit „A." și a colaboratorului „R.", în prezența inculpatului, oferindu-i acestuia posibilitatea unei apărări efective, cu respectarea dreptului la o procedură contradictorie și la egalitatea armelor, conform art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește folosirea investigatorului acoperit „P.C." și a colaboratorului acestuia C.M., criticată de inculpatul apelant, Curtea a constatat că datele obținute de acești agenți sub acoperire nu-l vizează pe inculpatul S.R.G., ci pe numitul S.A.M., față de care s-a dispus încetarea urmăririi penale întrucât, a decedat.

S-a mai reținut că deși prima instanță a dispus audierea colaboratorului „A.", în pofida diligentelor depuse, respectiva persoană nu a putut fi audiată întrucât este plecată din țară. Mai mult, instanța de apel a epuizat toate mijloacele legale necesare pentru asigurarea prezenței persoanei anterior menționată, în vederea audierii sale în prezența inculpatului, conform exigențelor prevederilor art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția Europeană, demersuri efectuate și de instanța de apel, dar care au avut același rezultat al imposibilității audierii persoanei respective.

În raport cu cele menționate, instanța de apel a constatat că în cauză nu există vreo împrejurare din care să rezulte că procesul a fost inechitabil, inculpatul având posibilitatea să exercite toate prerogativele dreptului la apărare și să-și susțină cauza în condiții care nu l-au dezavantajat față de partea adversă.

S-a mai reținut că, în cazul cercetării infracțiunilor de trafic de stupefiante, folosirea investigatorilor acoperiți și a colaboratorilor acestora este o modalitate admisă de lege pentru administrarea probatoriului. In considerarea naturii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și a faptului că săvârșirea unui asemenea tip de fapte nu se realizează la vedere, sarcina administrării probatoriului devine foarte dificilă și impune folosirea investigatorilor acoperiți, cadrul normativ al acestei instituții fiind reprezentat de dispozițiile art. 224

1

și art. 224

2

C. proc. pen. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a apreciat că, în raport aspectele reținute, față de întreg materialul probator administrat și elementele evidențiate în urma analizării acestuia, în mod justificat, instanța de fond a stabilit existența faptei de trafic de droguri de mare risc și vinovăția inculpatului S.R.G. în comiterea ei, critica formulată de inculpat în sensul pronunțării unei greșite soluții de condamnare fiind nefondate.

Astfel, pe baza situației de fapt confirmate de materialul probator administrat, instanța de fond a făcut o evaluare legală a activității infracționale desfășurată de inculpat ce întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, conținutul incriminator al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, reținerea alin. (1) (forma simplă a infracțiunii de trafic de droguri) al art. 2 din Legea nr. 143/2000 reprezentând o operațiune ce nu a modificat conținutul acuzației aduse inculpatului, care să impună a-i acorda acestuia posibilitatea de a-și pregăti apărarea, în sensul art. 334 C. proc. pen. .

Prin urmare, nu se poate constata că instanța s-ar fi pronunțat asupra unei fapte cu care nu a fost investită ori că ar fi procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei cu încălcarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., astfel cum susține apelantul.

Examinând sentința apelată și sub aspectul tratamentului sancționator, instanța de apel a constatat că prima instanță a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminatoriu, de gradul de pericol social al faptei, având în vedere natura relațiilor sociale încălcate, caracterul continuu al infracțiunii comise, cantitatea de comprimate ce a constituit obiect al traficului, reținând că lipsa antecedentelor penale și buna conduită a inculpatului anterioară comiterii faptei, conturată de probele administrate în circumstanțiere, constituie elemente ce justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel, în acord cu prima instanță, prin raportare la gradul ridicat de pericol social al faptei comise - reflectat de modul și împrejurările în care inculpatul a realizat actele materiale reținute în sarcina sa, dar și de cantitatea și tipul drogurilor puse în circulație -, la urmările pe care le produce ingerarea de către consumatori a acestor substanțe psihotrope, dar și la atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.R.G. care, prin apărător ales, la termenul de dezbateri din 23 septembrie 2013, a criticat hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., susținând că acesta vizează nelegalitatea hotărârii în raport cu greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În argumentare, reiterând parte din criticile invocate în apel, inculpatul a arătat că nu există nicio probă directă care să facă dovada vinovăției sale și că probele indirecte administrate în cauză sunt lipsite de concludentă, astfel încât, în raport cu insuficiența materialului probator administrat în cauză, soluția care se impune este achitarea sa pe temeiul prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul S.R.G. prin raportare la dispozițiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prioritar, se constată că în raport cu data pronunțării deciziei atacate, 14 martie 2013, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată că inculpatul a motivat recursul în termenul prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., respectiv prin memoriul depus la data de 17 septembrie 2013 de apărătorul desemnat să-i acorde asistență juridică din oficiu.

Deși apărătorul ales al inculpatului a renunțat la susținerea motivelor scrise de recurs anterior menționate, întrucât conduita diligentă a apărătorul din oficiu profită inculpatului, Înalta Curte va lua în analiză motivul de recurs invocat de apărătorul ales al părții la termenul de dezbateri din 23 septembrie 2013, apreciindu-l ca fiind formulat în termen legal.

În cadrul cazului de casare invocat - art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., inculpatul a criticat netemeinicia soluției de condamnare dispusă față de el pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., susținând că deși aceasta a fost dovedită în materialitatea sa, nu el este autorul, motiv pentru care se impune achitarea sa pe temeiul prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susținerilor inculpatului, se impune a se analiza, dacă, din punct de vedere formal, aspectele invocate de acesta privind greșita sa condamnare pentru faptele ce au format obiectul acuzației penale pot fi examinate de instanța de ultim control judiciar prin prisma motivului de recurs menționat, având în vedere modificările aduse dispozițiilor art. 385

9

C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013.

Se reține în acest sens că dispozițiile art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. se referă la situația când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii; or, criticile formulate de inculpat vizează greșita stabilire a situației de fapt de către instanțele de fond și de apel, apărarea urmărind stabilirea unui alt context factual, care să permită exonerarea inculpatului de răspundere penală.

Analiza și interpretarea rațională, logică, dar și cea textuală a disp. art. 385 C. proc. pen., în noua sa reglementare, determină însă concluzia că hotărârile pronunțate în apel nu mai pot fi examinate prin prisma cazului de casare referitor la comiterea unei grave erori de fapt, textul de lege fiind abrogat.

Prin urmare, corecta lămurire a conținutului normei juridice penale obligă instanța de recurs să constate că în prezentul cadru procesual asemenea critici nu pot fi evaluate, întrucât ele se circumscriu unui caz de casare abrogat de legiuitor.

Deși recurentul inculpat, prin apărătorul său, a înțeles să invoce drept caz de casare disp. art. 385 pct. 17 C. proc. pen., în realitate criticile aduse hotărârii pronunțate se circumscriu disp. art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. din vechea reglementare, astfel încât Înalta Curte de Casație și Justiție nu va primi susținerile apărării, potrivit cărora greșita condamnare se impune a fi examinată prin prisma art. 385 pct. 17 C. proc. pen.

Greșita aplicare a legii vizează eroarea de drept, chiar și greșeli neînsemnate în aplicarea legii, indiferent dacă sunt de natură să influențeze soluția procesuală, disp. art. 385

9

pct. 17 teza a II-a C. proc. pen. vizând toate acele situații în care instanța a comis o eroare de drept în afara celor la care face referire art. 3859 aliniatele precedente, constituind un mecanism prin care se supun cenzurii instanței de recurs aspecte de drept ale soluției.

Or, din perspectiva criticilor aduse de către recurentul inculpat S.R.G. hotărârilor atacate, respectiv comiterea unei erori grave în stabilirea faptelor cu consecința greșitei sale condamnări, în mod evident nu se identifică rațiuni pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să analizeze pretinsa incidență a disp. art. 385

9

pct. 172C. proc. pen.

În virtutea considerentelor ce preced, în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de de inculpatul S.R.G. împotriva Deciziei penale nr. 43 din 14 martie 2013 din Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R.G. împotriva Deciziei penale nr. 43 din 14 martie 2013 din Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2013.