ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1676/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 martie 2006, reclamantul P.O.O. Județul Constanța a solicitat anularea procesului - verbal de inspecție din 16 noiembrie 2005 și a Deciziei nr. 53 din 17 februarie 2006, acte întocmite de pârâta D.G.F.P.C. – C.I.C.S.C.I. în baza O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv. În motivarea acțiunii, s-a susținut că actele administrative contestate au fost întocmite de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor art. 22 din O.G. nr. 119/1999, pentru că primăria este o structură funcțională și nu poate face obiectul unei inspecții, iar activitatea de inspecție desfășurată este lipsită de temei legal, în condițiile în care nu au fost reglementate procedura de inspecție și activitatea compartimentelor de inspecții și de soluționare contestații din cadrul D.G.F.P.

a Județului Constanța. Pe fondul cauzei, au fost contestate concluziile organelor de inspecție privind nelegalitatea procedurii de achiziție publică prin cererea de ofertă în anul 2005 pentru achiziția de calculatoare și s-a susținut că a fost respectată legislația privind achizițiile publice. Astfel, reclamantul a arătat că achiziția de calculatoare în anul 2005 nu a depășit pragul valoric de 2000 euro și nu era obligatoriu să organizeze procedura de achiziție publică prin cerere și ofertă și să realizeze un studiu al pieței. Referitor la neîntocmirea documentelor de angajare, lichidare și plată a cheltuielilor bugetare, s-a susținut că au fost respectate toate fazele execuției bugetare și că nu au fost depășite cheltuielile bugetare alocate, iar facturile verificate au fost legal întocmite, având semnătura de primire a bunurilor și viza controlului financiar preventiv.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată prin sentința civilă nr. 707/ CA din 27 octombrie 2006, reținând că procesul – verbal de inspecție din 16 noiembrie 2005 este temeinic și legal și că decizia emisă în contestația administrativă corespunde cerințelor legale. Instanța de Fond a constatat că sunt neîntemeiate motivele de nelegalitate de ordin procedural, întrucât bunurile au fost achiziționate de P.O.O., ca structură funcțională cu activitate permanentă, care poate fi verificată cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public.

În privința temeiului legal al inspecției desfășurate, Instanța de Fond a avut în vedere că O.G. nr. 119/1999 reprezintă cadrul legal al controlului financiar preventiv, și că prin Ordinul nr. 1820/2003 al M.F.P. a fost aprobat regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor județene ale finanțelor publice, în cuprinsul căruia a fost reglementată și activitatea compartimentului de inspecție. Referitor la aspectele de fond, s-a reținut că au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, deoarece achiziția de calculatoare a depășit pragul valoric de 2000 euro, fapt ce impunea organizarea unei proceduri de achiziție publică prin cerere și ofertă, precum și realizarea unui studiu al pieței și consultarea bazei de date cu privire la furnizori, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din H.G.

nr. 461/2001. De asemenea, s-a constatat nerespectarea Ordinului nr. 1792/2002 al M.F.P. pentru că nu au fost întocmite documentele de angajare, lichidare și plată a cheltuielilor bugetare referitoare la achizițiile efectuate, iar facturile nu poartă mențiunea bun de plată, ca dovadă de verificare și certificare contabilă. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii și anularea procesului – verbal de inspecție din 16 noiembrie 2005 și a Deciziei nr. 53 din 17 februarie 2006. Recurentul a susținut că Instanța de Fond nu s-a pronunțat asupra aspectelor de ordin procedural invocate prin acțiune cu privire la inspecția efectuată și nici asupra motivelor de fond privind respectarea dispozițiilor legale din materia achizițiilor publice și a documentelor pentru cheltuielile bugetare.

În criticile formulate pe fondul cauzei, s-a susținut că au fost respectate dispozițiile art. 8 alin. (6) din O.U.G. nr. 60/2001 și art. 30 din H.G. nr. 461/2001, deoarece achiziția de calculatoare în anul 2005 nu a depășit pragul valoric de 2000 euro pe fiecare categorie de produse similare și nu era obligatorie consemnarea studiului de piață într-un document distinct. Recurentul a susținut că Instanța de Fond a constatat greșit depășirea pragului valoric, dat fiind că au fost incluse în mod nejustificat în categoria de produse - calculatoare și alte categorii de produse, pentru simplul fapt că au fost achiziționate prin aceeași factură.

Sub acest aspect, recurentul a arătat că Instanța de Fond nu a avut în vedere dispozițiile legale privind noțiunea de produse similare, care sunt grupate, de regulă, în aceeași subclasă elementară, astfel că fiecare din achizițiile efectuate trebuia analizată în cadrul categoriei din care face parte, ca având o valoare sub 2000 euro și pentru care se poate realiza achiziție directă. Potrivit Nomenclatorului C.P.S.A. aprobat prin H.G. nr. 53/1999, programele software fac parte din altă categorie de produse similare decât calculatoarele, iar Instanța de Fond nu a avut în vedere aceste criterii legale. Referitor la documentele care să ateste rezultatul studiului de piață, recurentul a arătat că dispozițiile legale nu prevăd obligația întocmirii unui asemenea document și organele de inspecție aveau obligația să dovedească încălcarea principiului eficienței și nerealizarea studiului.

În ceea ce privește modul de întocmire a documentelor justificative, recurentul a susținut că Instanța de Fond a constatat încălcarea Ordinului nr. 1792/2002 al M.F.P., fără a avea în vedere că pentru această procedură complexă era nevoie de personal suplimentar, dar personalul angajat a respectat toate principiile și fazele execuției bugetare. De asemenea, recurentul a arătat că nu era necesară o nouă semnătură pentru acordarea vizei de bun de plată, în condițiile în care semnarea de primire a unei facturi certifică faptul că serviciul facturat a fost prestat sau că bunurile facturate au fost livrate. Referitor la motivele de ordin procedural, recurentul a reiterat elementele de fapt și de drept invocate în acțiune și a susținut că este eronată concluzia Instanței de Fond privind legalitatea activității de inspecție efectuată la o instituție fără personalitate juridică și fără anunțarea reprezentantului legal al acesteia.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2005, P.O.O. a achiziționat prin aplicarea procedurii de achiziție directă un număr de trei calculatoare, pentru care Compartimentul Inspecții din cadrul D.G.F.P. a Județului Constanța a constatat încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, în sensul că trebuia utilizată una din procedurile de achiziții publice prevăzute în acest act normativ, întrucât valoarea fără TVA a calculatoarelor achiziționate a depășit pragul valoric de 2000 euro.

Constatările organelor de inspecție, cuprinse în actele administrative contestate de Primarul orașului Ovidiu au fost corect menținute de Instanța de Fond, pe baza examinării înscrisurilor întocmite pentru achiziționarea calculatoarelor și a dispozițiilor legale invocate de părți. Față de facturile fiscale întocmite, Instanța de Fond a respins întemeiat susținerea reclamantului că accesoriile au fost înregistrate distinct de calculatoare, întrucât aparatele nu pot funcționa fără aceste componente, formând un sistem funcțional. Din actele dosarului, rezultă că pentru fiecare sistem achiziționat au fost întocmite procese – verbale de recepție a mijloacelor fixe, în care au fost înscrise la rubrica valoarea cu care se va înregistra, valoarea totală înscrisă în factură a calculatorului, iar fiecare componentă a calculatoarelor a fost înscrisă la rubrica caracteristici tehnice.

De asemenea, pentru calculatoarele achiziționate au fost întocmite fișe ale mijlocului fix, în care la rubrica valoarea de inventar a fost înscrisă valoarea totală din factura calculatorului, iar la rubrica durata de funcționare s-a înscris 3 ani. În consecință, recurentul a invocat neîntemeiat clasificarea C.P.S.A., aprobată prin H.G. nr. 461/2002, întrucât toate documentele financiar contabile prezentate dovedesc că valoarea de înregistrare a mijlocului fix a inclus și contravaloarea programelor informatice, ca accesorii indispensabile funcționării calculatorului. În raport de valoarea fără TVA în euro a contravalorii calculatoarelor achiziționate, Instanța de Fond a constatat judicios că a fost depășit pragul valoric de 2000 euro, astfel că autoritatea contractantă avea obligația să aplice una din procedurile prevăzute de art. 9 din O.U.G.

nr. 60/2001 pentru atribuirea unui contract de achiziție publică. Neîntemeiată este și critica recurentului privind obligația întocmirii unui document pentru consemnarea rezultatului studiului de piață. În cauză, nu s-a dovedit efectuarea unui asemenea studiu și nu este reglementată o prezumție în acest sens, cum fără temei s-a susținut în recurs. Instanța de Fond a stabilit judicios că sarcina probei revenea reclamantului, potrivit art. 22 alin (6) din O.G. nr. 119/1999, care a prevăzut că pentru realizarea scopului și obiectivelor inspecției, documentele, datele și informațiile relevante trebuie să fie asigurate de către instituțiile publice verificate și nu de către organul de control.

Referitor la neîntocmirea documentelor de angajare, lichidare și plată a cheltuielilor bugetare, Instanța de Fond a constatat corect că lipsa de personal în cadrul instituției publice nu constituie o cauză de exonerare a reprezentanților acesteia de obligația legală privind parcurgerea tuturor fazelor execuției bugetare a cheltuielilor. Actele normative invocate în acest motiv de recurs, O.U.G. nr. 45/2003 și Ordinul nr. 1792/2002 al M.F.P. cuprind norme imperative cu privire la procedura execuției bugetare a cheltuielilor, astfel încât nu sunt admise derogări pentru situații de fapt de natura celei expuse de recurent în apărare. În ceea ce privește lipsa vizei bun de plată, recurentul a susținut neîntemeiat că această viză a fost acordată prin semnarea facturilor fiscale.

Conform pct. 2 alin. (6) din Ordinul nr. 1792/2002, aplicarea vizei bun de plată reprezintă o fază a procesului de execuție bugetară, respectiv lichidarea cheltuielilor și are loc ulterior și distinct semnăturii de primire, numai după ce bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune și în contabilitate, cu specificarea gestiunii și a notei contabile de înregistrare. În consecință, această viză nu poate fi acordată prin semnătura de primire înscrisă într-o factură fiscală, care se aplică de persoana delegată să primească bunurile anterior înregistrării lor în contabilitate. Celelalte susțineri din recurs privind consecințele juridice ale semnăturii de primire vor fi respinse ca lipsite de relevanță față de prevederea expresă din reglementarea susmenționată cu privire la mențiunea bun de plată.

Din punct de vedere procedural, Instanța de Fond a constatat corect legalitatea actelor administrative întocmite de autoritatea intimată, atât în privința instituției publice supusă controlului financiar preventiv, cât și în privința cadrului legal pentru desfășurarea activității de inspecție. Primăria ca structură funcțională cu activitate permanentă, poate fi verificată în baza O.G. nr. 119/1999, deoarece reprezintă o entitate publică, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. k) și lit. n) din lege. Prin urmare, controlul efectuat în baza actului normativ susmenționat nu este condiționat de calitatea de persoană juridică a instituției sau a entității publice verificate, fiind esențial ca operațiunile verificate să vizeze fonduri publice sau patrimoniu public, cum este cazul celor care au constituit obiectul actelor deduse judecății.

În privința cadrului legal pentru activitatea de control, Instanța de Fond a reținut corect că procedura de desfășurare a inspecțiilor a fost reglementată atât prin O.U.G. nr. 119/1999, cât și prin Ordinele nr. 522/2003 și nr. 1820/2003 ale M.F.P. De asemenea, în concordanță cu aceste acte normative a fost emisă procedura internă din 2005 pentru reglementarea efectuării activității de inspecție. Pentru considerentele expuse, constatând ca nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.O.O. împotriva sentinței civile nr. 707/ CA din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.