ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1676/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10 martie 2006,

reclamantul P.O.O. Județul Constanța a solicitat anularea procesului - verbal

de inspecție din 16 noiembrie 2005 și a Deciziei nr. 53 din 17 februarie 2006,

acte întocmite de pârâta D.G.F.P.C. – C.I.C.S.C.I. în baza O.G. nr. 119/1999 privind

controlul intern și controlul financiar preventiv.

În motivarea acțiunii, s-a

susținut că actele administrative contestate au fost întocmite de pârâtă cu

încălcarea dispozițiilor art. 22 din O.G. nr. 119/1999, pentru că primăria este

o structură funcțională și nu poate face obiectul unei inspecții, iar

activitatea de inspecție desfășurată este lipsită de temei legal, în condițiile

în care nu au fost reglementate procedura de inspecție și activitatea

compartimentelor de inspecții și de soluționare contestații din cadrul D.G.F.P.

a Județului Constanța.

Pe fondul cauzei, au fost

contestate concluziile organelor de inspecție privind nelegalitatea procedurii

de achiziție publică prin cererea de ofertă în anul 2005 pentru achiziția de

calculatoare și s-a susținut că a fost respectată legislația privind

achizițiile publice.

Astfel, reclamantul a arătat

că achiziția de calculatoare în anul 2005 nu a depășit pragul valoric de 2000

euro și nu era obligatoriu să organizeze procedura de achiziție publică prin

cerere și ofertă și să realizeze un studiu al pieței.

Referitor la neîntocmirea

documentelor de angajare, lichidare și plată a cheltuielilor bugetare, s-a

susținut că au fost respectate toate fazele execuției bugetare și că nu au fost

depășite cheltuielile bugetare alocate, iar facturile verificate au fost legal

întocmite, având semnătura de primire a bunurilor și viza controlului financiar

preventiv.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea ca nefondată prin sentința civilă nr. 707/ CA din 27 octombrie 2006,

reținând că procesul – verbal de inspecție din 16 noiembrie 2005 este temeinic

și legal și că decizia emisă în contestația administrativă corespunde

cerințelor legale.

Instanța de Fond a constatat

că sunt neîntemeiate motivele de nelegalitate de ordin procedural, întrucât

bunurile au fost achiziționate de P.O.O., ca structură funcțională cu

activitate permanentă, care poate fi verificată cu privire la legalitatea și

regularitatea operațiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a

patrimoniului public.

În privința temeiului legal

al inspecției desfășurate, Instanța de Fond a avut în vedere că O.G. nr. 119/1999

reprezintă cadrul legal al controlului financiar preventiv, și că prin Ordinul nr.

1820/2003 al M.F.P. a fost aprobat regulamentul de organizare și funcționare a

direcțiilor județene ale finanțelor publice, în cuprinsul căruia a fost

reglementată și activitatea compartimentului de inspecție.

Referitor la aspectele de

fond, s-a reținut că au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 60/2001 privind

achizițiile publice, deoarece achiziția de calculatoare a depășit pragul

valoric de 2000 euro, fapt ce impunea organizarea unei proceduri de achiziție

publică prin cerere și ofertă, precum și realizarea unui studiu al pieței și

consultarea bazei de date cu privire la furnizori, în conformitate cu

dispozițiile art. 30 alin. (1) din H.G. nr. 461/2001.

De asemenea, s-a constatat

nerespectarea Ordinului nr. 1792/2002 al M.F.P. pentru că nu au fost întocmite

documentele de angajare, lichidare și plată a cheltuielilor bugetare

referitoare la achizițiile efectuate, iar facturile nu poartă mențiunea bun de

plată, ca dovadă de verificare și certificare contabilă.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea hotărârii, în sensul

admiterii acțiunii și anularea procesului – verbal de inspecție din 16

noiembrie 2005 și a Deciziei nr. 53 din 17 februarie 2006.

Recurentul a susținut că Instanța

de Fond nu s-a pronunțat asupra aspectelor de ordin procedural invocate prin

acțiune cu privire la inspecția efectuată și nici asupra motivelor de fond

privind respectarea dispozițiilor legale din materia achizițiilor publice și a documentelor

pentru cheltuielile bugetare.

În criticile formulate pe

fondul cauzei, s-a susținut că au fost respectate dispozițiile art. 8 alin. (6)

din O.U.G. nr. 60/2001 și art. 30 din H.G. nr. 461/2001, deoarece achiziția de

calculatoare în anul 2005 nu a depășit pragul valoric de 2000 euro pe fiecare

categorie de produse similare și nu era obligatorie consemnarea studiului de

piață într-un document distinct.

Recurentul a susținut că Instanța

de Fond a constatat greșit depășirea pragului valoric, dat fiind că au fost

incluse în mod nejustificat în categoria de produse - calculatoare și alte

categorii de produse, pentru simplul fapt că au fost achiziționate prin aceeași

factură. Sub acest aspect, recurentul a arătat că Instanța de Fond nu a avut în

vedere dispozițiile legale privind noțiunea de produse similare, care sunt

grupate, de regulă, în aceeași subclasă elementară, astfel că fiecare din

achizițiile efectuate trebuia analizată în cadrul categoriei din care face

parte, ca având o valoare sub 2000 euro și pentru care se poate realiza

achiziție directă. Potrivit Nomenclatorului C.P.S.A. aprobat prin H.G. nr. 53/1999,

programele software fac parte din altă categorie de produse similare decât

calculatoarele, iar Instanța de Fond nu a avut în vedere aceste criterii

legale. Referitor la documentele care să ateste rezultatul studiului de piață,

recurentul a arătat că dispozițiile legale nu prevăd obligația întocmirii unui

asemenea document și organele de inspecție aveau obligația să dovedească

încălcarea principiului eficienței și nerealizarea studiului.

În ceea ce privește modul de

întocmire a documentelor justificative, recurentul a susținut că Instanța de Fond

a constatat încălcarea Ordinului nr. 1792/2002 al M.F.P., fără a avea în vedere

că pentru această procedură complexă era nevoie de personal suplimentar, dar

personalul angajat a respectat toate principiile și fazele execuției bugetare.

De asemenea, recurentul a arătat că nu era necesară o nouă semnătură pentru

acordarea vizei de bun de plată, în condițiile în care semnarea de primire a

unei facturi certifică faptul că serviciul facturat a fost prestat sau că

bunurile facturate au fost livrate.

Referitor la motivele de

ordin procedural, recurentul a reiterat elementele de fapt și de drept invocate

în acțiune și a susținut că este eronată concluzia Instanței de Fond privind

legalitatea activității de inspecție efectuată la o instituție fără

personalitate juridică și fără anunțarea reprezentantului legal al acesteia.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

În perioada 1 ianuarie - 30

septembrie 2005, P.O.O. a achiziționat prin aplicarea procedurii de achiziție

directă un număr de trei calculatoare, pentru care Compartimentul Inspecții din

cadrul D.G.F.P. a Județului Constanța a constatat încălcarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 60/2001 privind achizițiile publice, în sensul că trebuia utilizată una din

procedurile de achiziții publice prevăzute în acest act normativ, întrucât

valoarea fără TVA a calculatoarelor achiziționate a depășit pragul valoric de

2000 euro.

Constatările organelor de

inspecție, cuprinse în actele administrative contestate de Primarul orașului

Ovidiu au fost corect menținute de Instanța de Fond, pe baza examinării

înscrisurilor întocmite pentru achiziționarea calculatoarelor și a

dispozițiilor legale invocate de părți.

Față de facturile fiscale

întocmite, Instanța de Fond a respins întemeiat susținerea reclamantului că

accesoriile au fost înregistrate distinct de calculatoare, întrucât aparatele

nu pot funcționa fără aceste componente, formând un sistem funcțional.

Din actele dosarului,

rezultă că pentru fiecare sistem achiziționat au fost întocmite procese –

verbale de recepție a mijloacelor fixe, în care au fost înscrise la rubrica valoarea

cu care se va înregistra, valoarea totală înscrisă în factură a calculatorului,

iar fiecare componentă a calculatoarelor a fost înscrisă la rubrica

caracteristici tehnice.

De asemenea, pentru

calculatoarele achiziționate au fost întocmite fișe ale mijlocului fix, în care

la rubrica valoarea de inventar a fost înscrisă valoarea totală din factura

calculatorului, iar la rubrica durata de funcționare s-a înscris 3 ani.

În consecință, recurentul a

invocat neîntemeiat clasificarea C.P.S.A., aprobată prin H.G. nr. 461/2002,

întrucât toate documentele financiar contabile prezentate dovedesc că valoarea

de înregistrare a mijlocului fix a inclus și contravaloarea programelor

informatice, ca accesorii indispensabile funcționării calculatorului.

În raport de valoarea fără

TVA în euro a contravalorii calculatoarelor achiziționate, Instanța de Fond a

constatat judicios că a fost depășit pragul valoric de 2000 euro, astfel că

autoritatea contractantă avea obligația să aplice una din procedurile prevăzute

de art. 9 din O.U.G. nr. 60/2001 pentru atribuirea unui contract de achiziție

publică.

Neîntemeiată este și critica

recurentului privind obligația întocmirii unui document pentru consemnarea

rezultatului studiului de piață. În cauză, nu s-a dovedit efectuarea unui

asemenea studiu și nu este reglementată o prezumție în acest sens, cum fără

temei s-a susținut în recurs.

Instanța de Fond a stabilit

judicios că sarcina probei revenea reclamantului, potrivit art. 22 alin (6) din

O.G. nr. 119/1999, care a prevăzut că pentru realizarea scopului și

obiectivelor inspecției, documentele, datele și informațiile relevante trebuie

să fie asigurate de către instituțiile publice verificate și nu de către

organul de control.

Referitor la neîntocmirea

documentelor de angajare, lichidare și plată a cheltuielilor bugetare, Instanța

de Fond a constatat corect că lipsa de personal în cadrul instituției publice

nu constituie o cauză de exonerare a reprezentanților acesteia de obligația

legală privind parcurgerea tuturor fazelor execuției bugetare a cheltuielilor.

Actele normative invocate în

acest motiv de recurs, O.U.G. nr. 45/2003 și Ordinul nr. 1792/2002 al M.F.P. cuprind

norme imperative cu privire la procedura execuției bugetare a cheltuielilor,

astfel încât nu sunt admise derogări pentru situații de fapt de natura celei

expuse de recurent în apărare.

În ceea ce privește lipsa vizei

bun de plată, recurentul a susținut neîntemeiat că această viză a fost acordată

prin semnarea facturilor fiscale.

Conform pct. 2 alin. (6) din

Ordinul nr. 1792/2002, aplicarea vizei bun de plată reprezintă o fază a

procesului de execuție bugetară, respectiv lichidarea cheltuielilor și are loc

ulterior și distinct semnăturii de primire, numai după ce bunurile furnizate au

fost înregistrate în gestiune și în contabilitate, cu specificarea gestiunii și

a notei contabile de înregistrare.

În consecință, această viză

nu poate fi acordată prin semnătura de primire înscrisă într-o factură fiscală,

care se aplică de persoana delegată să primească bunurile anterior

înregistrării lor în contabilitate. Celelalte susțineri din recurs privind

consecințele juridice ale semnăturii de primire vor fi respinse ca lipsite de

relevanță față de prevederea expresă din reglementarea susmenționată cu privire

la mențiunea bun de plată.

Din punct de vedere

procedural, Instanța de Fond a constatat corect legalitatea actelor

administrative întocmite de autoritatea intimată, atât în privința instituției

publice supusă controlului financiar preventiv, cât și în privința cadrului

legal pentru desfășurarea activității de inspecție.

Primăria ca structură

funcțională cu activitate permanentă, poate fi verificată în baza O.G. nr. 119/1999,

deoarece reprezintă o entitate publică, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. k)

și lit. n) din lege. Prin urmare, controlul efectuat în baza actului normativ

susmenționat nu este condiționat de calitatea de persoană juridică a instituției

sau a entității publice verificate, fiind esențial ca operațiunile verificate să

vizeze fonduri publice sau patrimoniu public, cum este cazul celor care au

constituit obiectul actelor deduse judecății.

În privința cadrului legal

pentru activitatea de control, Instanța de Fond a reținut corect că procedura

de desfășurare a inspecțiilor a fost reglementată atât prin O.U.G. nr. 119/1999,

cât și prin Ordinele nr. 522/2003 și nr. 1820/2003 ale M.F.P. De asemenea, în

concordanță cu aceste acte normative a fost emisă procedura internă din 2005

pentru reglementarea efectuării activității de inspecție.

Pentru considerentele

expuse, constatând ca nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.O.O. împotriva sentinței civile nr. 707/ CA din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2007.