ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2211/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 266/CA din 19 aprilie 2007

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea prin care reclamanta V.M.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Constanța, compartimentul de

soluționare a contestațiilor, anularea deciziei nr. 6 din 25 mai 2005 și, pe

cale de consecință, anularea procesului verbal de inspecție nr. 2186 din 4

martie 2005 încheiat de Compartimentul de inspecție din cadrul D.G.F.P.

Constanța.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, urmare a inspecției efectuate asupra serviciului F.C.I.B.P.

din cadrul D.G.F.P. Constanța pentru perioada decembrie 2003 – februarie 2005

în baza art. 22 din O.G. nr. 119/1999, s-au constatat deficiențe referitoare la

organizarea și conducerea evidenței contabile privind mijloacele extrabugetare

realizate în urma încheierii contractelor de distribuție de formulare tipizate

cu regim special (pag. 3 din considerentele sentinței), iar răspunderea pentru

încălcarea prevederilor legale revine reclamantei V.M. – în calitatea acesteia

de șef al serviciului F.C.I.B.P. – în raport de dispozițiile art. 85 din

O.M.F.P. nr. 1820/2003 (privind regulamentul de organizare și funcționare a

direcțiilor generale ale finanțelor publice județene).

De asemenea, instanța a

reținut că pentru inventarierea patrimoniului pe anul 2004 reclamanta avea

obligația de a lua măsuri pentru definitivarea inventarierii patrimoniului nu

numai în calitate de membru al Comisiei centrale de inventariere, ci răspundea

în mod direct de această activitate în calitate de șef serviciu F.C.I.B.P. așa

cum rezultă din atribuțiile stabilite prin Regulamentul aprobat prin O.M.F.P. nr.

1820/2003.

În termen legal, împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanta V.M.

Cererea de recurs a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., iar criticile

cuprinse în aceasta vizează aspecte legate de:

de inspecție nr. 2186 din 4 martie 2005 de către o persoană numită în mod

nelegal ca înlocuitor al recurentei de către directorul executiv al instituției,

astfel că procesul verbal e lovit de nulitate absolută;

evidenței contabile cu privire la vânzarea formularelor tipizate cu regim

special, conform contractelor încheiate cu SC D. SRL și SC H.M. SRL; referitor la

contul „clienți” și la circuitul documentelor instanța de fond s-a rezumat la

trimiterile la O.M.F.P. nr. 1820/2003 și a ignorat total apărările reclamantei;

patrimoniului D.G.F.P. Constanța pe anul 2003 și 2004; sub acest aspect în

considerentele sentinței au fost enunțate motive contradictorii și străine de

natura pricinii, iar în ce privește inventarierea patrimoniului pe anul 2004

recurenta a apreciat că răspunderea pentru efectuarea tuturor lucrărilor de

inventariere aparține tuturor membrilor Comisiei centrale de inventariere

constituită prin Decizia nr. 326 din 30 noiembrie 2004 în baza prevederilor

legale incidente în materie.

În temeiul art. 305 C. proc.

civ., Înalta Curte a încuviințat, la cererea recurentei, proba cu înscrisuri în

sensul solicitării ca intimata să comunice formulare tipizate cu regim special

folosite la încheierea contractelor cu SC D. SRL și SC H.M. SRL (Încheierea din

22 noiembrie 2007).

Prin adresa nr. 4242 din 6

martie 2008 intimata a comunicat că nu au existat formulare tipizate cu regim

special folosite la încheierea contractelor cu cele două societăți comerciale

menționate, iar contractele încheiate cu acestea se află depuse la dosarul

cauzei.

Examinând cauza prin prisma

criticile enunțate mai înainte, din perspectiva normelor legale incidente și a

probatoriului administrat, precum și în temeiul art. 3041 C. proc. civ. nu

există motive pentru casarea sau modificarea sentinței recurate.

Atât situația de fapt cât și

cea de drept au fost corect stabilite de judecătorul fondului care, așa cum se

poate observa din expunerea de motive pentru soluția pronunțată, a analizat

cererea cu care a fost învestit sub toate aspectele și ținând seama de toate

susținerile făcute.

Răspunzând criticile

formulate de recurentă se impun următoarele precizări:

nulitatea absolută a procesului verbal de inspecție pentru motivul invocat –

privind semnătura unei persoane fără atribuții pe procesul verbal de inspecție

– este nefondată și în mod corect a fost respinsă de prima instanță. Chiar dacă

este de esența actului juridic civil elementul în discuție trebuie observat că,

în speță, directorul executiv al D.G.F.P. Constanța a încredințat unei alte

persoane această sarcină și în consecință procesul verbal de inspecție din 4

martie 2005 a fost semnat în calitate de șef serviciu de persoana desemnată

(fila 38 dosar fond nr. 290/CA/2005 al Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială precum și pentru cauze de contencios administrativ și

fiscal).

dispozițiile art. 68 din O.M.F.P. nr. 1820/2003 (privind regulamentul de

organizare și funcționare a direcțiilor generale ale finanțelor publice)

referitoare la atribuțiile serviciului F.C.I.B.P, precum și prevederile Legii

contabilității nr. 82/1981 (art. 5, art. 6, art. 16), în mod justificat

instanța fondului a înlăturat motivarea reclamantei în sensul că înregistrarea

comisionului aferent vânzărilor de formulare cu regim special s-a făcut în

conformitate cu metodologia emisă de M.F.P. În realitate, încasarea

comisioanelor s-a făcut fără emiterea de facturi cu regim special, sumele nu au

fost trecute în contul 225 „clienți” și nu există o evidență analitică pe

fiecare client. În calitatea sa de șef al serviciului F.C.I.B.P, și în temeiul art.

85 din O.M.F.P. nr. 1820/2003 recurenta - reclamantă avea obligația să ia

măsurile necesare pentru respectarea dispozițiilor legale amintite mai înainte.

Referitor la circuitul

documentelor între serviciul F.C.I.B.P. și Serviciul Administrativ, Arhiva Gestionarea

Formularelor, din prevederile art. 103 lit. j) din ordinul arătat rezultă fără

dubiu că structurile din cadrul D.G.F.P. răspund de respectarea circuitului

documentelor conform normelor legale și normelor interne. Întrucât serviciul

condus de recurenta - reclamantă avea obligațiile clare stabilite prin art. 68 lit.

r) din O.M.F.P. nr. 1820/2003, anume de a organiza și conduce evidența

contabilă privind decontările cu furnizorii, creditorii și debitorii erau

necesare niște reglementări interne privind circuitul documentelor între cele

două servicii.

Cum în cauză astfel de

reglementări nu au existat și sumele reprezentând comisioane pentru formularele

tipizate cu regim special au fost înregistrate nelegal în contabilitate, nu s-a

putut urmări modul de încasare a sumelor datorate de debitori și nici nu s-a

procedat la calcularea penalităților de întârziere aferente debitelor restante.

În acest context legal și

faptic, nu se poate reține ca întemeiată critica recurentei că la motivarea

soluției pe acest aspect nu au fost avute în vedere și apărările sale.

patrimoniului D.G.F.P. Constanța pe anii 2003 și 2004, instanța de fond a

analizat detaliat situația fiecăreia din cele două inventarieri, concluzionând

că pentru anul 2003 nu au fost respectate reglementările M.F.P. cu privire la

această activitate și că pentru anul 2004 reclamanta avea atribuții nu doar în

calitatea sa de membru al Comisiei centrale de inventariere, ci răspundea în

mod direct de această activitate în calitatea sa de șef serviciu F.C.I.B.P.

În raport de cele expuse, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.M. împotriva sentinței civile nr. 266/CA din 19 aprilie 2007 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 mai 2008.