ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 206/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 9713,

Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea promovată de

reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta A.U.P. și, în consecință, a

dispus rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare acțiuni nr. 246 din 31

mai 1995 și a obligat-o pe pârâtă la restituirea a 172.826 acțiuni și la plata

sumei de 4.223.477.910 ROL daune interese, respingând cererea pentru daune

interese generale.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă cererea reconvențională.

Instanța de fond a reținut

culpa pârâtei constând în neexecutarea obligației de plată a prețului și a

făcut aplicarea art. 21 alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 25/2002 pentru

acordarea penalităților și a prevederilor art. 21 alin. (1) pentru respingerea

pretenției pârâtei obiect al cererii reconvenționale de restituire a prețului.

În contra sentinței a

declarat apel reclamanta A.V.A.S. criticând măsura instanței de fond de a nu

administra proba cu expertiza contabilă deși onorariul de expert a fost plătit

fără a face aplicarea prevederilor art. 175 C. proc. civ. Revenirea asupra

expertizei trebuia însoțită de restituirea ordinului de plată sau de obligarea

pârâtei la cheltuieli de judecată, iar asupra cererii vizând obligarea pârâtei

în continuare la plata daunelor interese până la data rămânerii definitive a

hotărârii judecătorești, instanța nu s-a pronunțat.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 238 din 9 mai 2007, a respins apelul

declarat de reclamantă ca neîntemeiat.

Instanța de apel a reținut

că tribunalul a constatat imposibilitatea efectuării raportului de expertiză în

condițiile în care expertul a precizat că pârâta nu poate fi contactată iar

reclamanta nu i-a pus la dispoziție documentele solicitate. Sarcina probei

conform art. 1169 C. civ., este în sarcina reclamantei care în conformitate cu art.

112 alin. (2) C. proc. civ., trebuia să depună la dosar actele doveditoare.

Pentru a beneficia de

prevederile art. 175 C. proc. civ., reclamanta trebuia să dovedească că

documentele sunt la partea potrivnică și oricum în condițiile O.G. nr. 25/2002

aceasta putea să solicite să primească toate documentele cumpărătoarei în

derularea contractului de privatizare.

În apel deși s-a încuviințat

apelantei proba cu expertiza aceasta nu s-a efectuat întrucât apelanta nu a depus

onorariu de expert.

Restituirea onorariului de

către instanța de fond nu a fost dispusă întrucât reclamanta nu a investit-o cu

o cerere în acest sens.

Cheltuielile de judecată au

fost corect calculate iar asupra capătului de cerere vizând obligarea pârâtei

la plata în continuare a daunelor interese instanța de fond s-a pronunțat în

cadrul dispoziției „respinge, restul pretențiilor reclamantei” motivând în

considerente că „celelalte daune interese” nu au suport probator, fiind fără

relevanță dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 25/2002, reclamanta nedeterminând

daunele interese solicitate în acest temei.

Reclamanta A.V.A.S. a

declarat recurs împotriva deciziei menționate

pentru motivele prevăzute de art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Intimata nu a depus

întâmpinare la dosar.

Cu privire la motivul

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

recurenta invocă: neregularitatea

decăderii din proba cu expertiză sub motiv de neplată a onorariului de expert

cât timp la dosar nu există adresa de înștiințare în acest sens iar potrivit art.

170 alin. (4) instanța trebuia să-i permită plata până la următorul termen.

Opinia Înaltei Curți.

Potrivit art. 170 alin. (1) C.

proc. civ., când s-a încuviințat o expertiză partea care a propus-o este

obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviințare să depună suma statornicită

iar potrivit alin. (3), neîndeplinirea obligației atrage decăderea, pentru acea

instanță, din dovada încuviințată.

În speță, reclamanta a

solicitat proba cu expertiză contabilă prin cererea de apel, iar la termenul

din 25 aprilie 2007 instanța de apel a încuviințat această probă stabilind

onorariu provizoriu și dispunând adresă pentru încunoștiințarea părți conform

încheierii de ședință și adresă către B.L.E.

Măsura dispusă pentru

încunoștiințarea apelantei nu s-a executat, la dosar neexistând o copie a

adresei în acest sens iar la termenul acordat partea fiind lipsă, instanța

făcând aplicarea art. 170 alin. (3) C. proc. civ., a decăzut-o pe apelantă din

proba cu expertiza iar cauza s-a judecat.

În atare situație, instanța

de apel trebuia să observe că devin incidente prevederile art. 170 alin. (4) C.

proc. civ., în sensul că depunerea sumei se va putea face și după împlinirea

termenului, amânarea judecății în cazul dat nefiind pricinuită de apelantă.

Așadar, reținând

prejudicierea reclamantei prin soluționarea cauzei cu neobservarea formelor

legale conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare în raport de

prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la criticile care

antamează nelegalitatea hotărârii sub aspectul nepronunțării instanțelor asupra

capătului de cerere referitor la „obligarea la plata în continuare a daunelor

interese până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, se

constată că acestea au format capăt de cerere distinct de capătul de cerere

privind obligarea pârâtei la plata altor daune interese, întemeiat fiind pe art.

12 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 25/2002 și întrucât instanța

de apel a confirmat soluția instanței de fond reținând că aceasta s-a pronunțat

asupra lui dar că în lipsa unei determinări sub aspectul naturii și întinderii

nu poate fi admis, urmează să formeze un obiectiv distinct al expertizei ce se

va administra.

Așa fiind, pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa

decizia atacată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 238 din 9 mai 2007 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2008.