ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.06.2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2399/2007

HOTĂRÂRE
15.06.2007
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2399/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sub nr. 19135 din 29 mai 2006,

reclamanta R.C.R. SA – C.B. a chemat în judecată pe pârâta B.N.R. solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de

322.657,62 RON reprezentând contravaloare TVA aferent operațiunii de transfer

al dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, din

patrimoniul C.B. în patrimoniul B.N.R.

Prin sentința comercială nr.

7818 din 29 septembrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins acțiunea formualtă de reclamanta R.C.R. SA – C.B. prin lichidator

judiciar SC B.C.A. SRL în contradictoriu cu pârâta B.N.R.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că operațiunea este scutită de plata TVA în temeiul

dispozițiilor art. 9 pct. 3 alin. (3) din Legea nr. 345/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta R.C.R. SA – C.B. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC B.C.A. SRL

și prin decizia comercială nr. 8 din 12 ianuarie 2007, Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

reclamantă.

Pentru a se pronunța astfe,l

instanța a reținut că operațiunea de dare în plată este scutită de TVA deoarece

așa cum singură recunoaște în acțiune reclamanta, operațiunea de creditare a

băncilor face parte din operațiunile specifice desfășurate în vederea atingerii

obiectivului final al B.N.R. enumerate în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 101/1998

în vigoare la acea dată și aprobată prin Legea nr. 240/2001, care în

conformitate cu dispozițiile art. 9 pct. c alin. (3) din Legea nr. 345/2002

privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) sunt scutite de TVA și că pârâta B.N.R.

nu poate datora TVA reclamantei pentru imobilul în discuție.

Împotriva acestei decizii,

în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs

reclamanta R.C.R. SA C.B. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B.C.I. SPRL invocând motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii

apelului declarat de reclamantă și pe cale de consecință, schimbarea sentinței

în sensul obligării B.N.R. la plata către C.B. a sumei de 322.657,62 RON

reprezentând contravaloarea TVA-ului aferent oprațiunii de dare în plată.

În dezvoltarea în fapt a

motivelor de recurs s-a susținut că instanța de apel a aplicat și interpretat

greșit atât dispozițiile Legii nr. 345/2002 cât și dispozițiile Legii nr. 101/1998,

că a ignorat probele existente la dosarul cauzei și anume adresa nr. 265223 din

18 iulie 2003 emisă de către Ministerul Finanțelor, adresa nr. 5482 din 17

iulie 2003 emisă de B.N.R. și înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub

nr. 42160 din 17 iulie 2003, că operațiunea de dare în plată prin efectele pe

care le produce nu se încadrează în operațiunile specifice ale B.N.R. exceptate

de la plata TVA, iar O.U.G. nr. 51/2003 nu cuprinde nici o dispoziție

derogatorie de la dreptul comun.

Intimata B.N.R. a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Motivul de recurs

fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat

întrucât instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile Legii nr.

101/1998 în vigoare la momentul încheierii actului de dare în plată și Legii nr.

345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.

În conformitate cu

dispozițiile art. 9 pct. 3 alin. (3) din Legea nr. 345/2002 operațiunile

specifice efectuate de B.N.R. reglementate în mod expres prin Legea nr. 101/1998

privind statutul B.N.R., printre care se enumeră și operațiunile de creditare a

băncilor conform prevederilor art. 2 alin. (2), (7) și (2)0 ale acestui act

normativ sunt scutite de TVA.

În cazul în speță, creanța

pe care B.N.R. o are de încasat de la reclamanta R.C.R. SA – C.B. este

reprezentată de creditul acordat în temeiul O.U.G. nr. 26/2000 privind

autorizarea B.N.R. de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populației

de retragere a depozitelor constituite la B.R.C.R. SA – C.B., astfel că

operațiunile de derulare a acestui credit reprezintă operațiuni specifice

pentru B.N.R. și sunt scutite de TVA.

Interpretând dispozițiile

legale menționate, instanța de apel în mod întemeiat a reținut că operațiunea

de dare în plată, ce a avut ca scop stingerea unei părți a creditului acordat

de B.N.R. se încadrează în sfera operațiunilor scutite de TVA.

Pe de altă parte s-a reținut

judicios că, creditoarea B.N.R. nu poate datora TVA reclamantei pentru imobilul

în discuție întrucât prin O.U.G. nr. 51/2003 imobilul a intrat în proprietatea

creditoarei doar pentru valoarea de 16.981.980.000 lei, fără TVA, neputându-se

diminua creanța cu o altă sumă decât cea prevăzută în actul normativ menționat.

De asemenea, este de reținut

că în cadrul operațiunii de dare în plată, pe data preluării imobilului de

către B.N.R. acesta a trecut fără plată în proprietate publică a statului și în

administrarea Ministerului Justiției.

Restul criticilor

referitoare la forța probantă ce trebuie acordată unor probe se circumscriu

aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât

nu pot fi supuse controlului judiciar din acest punct de vedere.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a

respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamanta R.C.R. SA C.B. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B.C.I. SPRL BUCUREȘTI

împotriva deciziei nr. 8 din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1368/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub nr. 3943/301/2007 reclamanta SC C.N.L.R. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC
ÎCCJ 2011-02-09
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 571/2011
Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, sub nr. 3.945/301/2007 reclamanta C.N.L.R. SA a chemat în judecată pe pârâții SC R.C.
ÎCCJ 2010-05-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1752/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Reclamanta SC C.N.L.R. SA, a chemat în judecată pe pârâții SC R.I. SRL și B.G., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cump
ÎCCJ 2009-04-08
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1206/2009
8 din contractul încheiat între părți, la finele anului 1998 asocierea acestora a încetat, iar obligația de plată a taxei de concesiune a fost preluată de persoanele fizice care au devenit proprietarii terenului și care îl folosesc în baza
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă
instanță a mai reținut că, întrucât creanța provine dintr-un contract de credit imobiliar, care se supune dispozițiilor Codului Civil de la 1864, iar nu dintr-un contract de credit ipotecar, nu este necesar ca pârâta SC S.C. SRL să respecte
Sursă