ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2399/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sub nr. 19135 din 29 mai 2006, reclamanta R.C.R. SA – C.B. a chemat în judecată pe pârâta B.N.R. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 322.657,62 RON reprezentând contravaloare TVA aferent operațiunii de transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, din patrimoniul C.B. în patrimoniul B.N.R. Prin sentința comercială nr. 7818 din 29 septembrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formualtă de reclamanta R.C.R. SA – C.B.

prin lichidator judiciar SC B.C.A. SRL în contradictoriu cu pârâta B.N.R. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că operațiunea este scutită de plata TVA în temeiul dispozițiilor art. 9 pct. 3 alin. (3) din Legea nr. 345/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta R.C.R. SA – C.B. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC B.C.A. SRL și prin decizia comercială nr. 8 din 12 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă. Pentru a se pronunța astfe,l instanța a reținut că operațiunea de dare în plată este scutită de TVA deoarece așa cum singură recunoaște în acțiune reclamanta, operațiunea de creditare a băncilor face parte din operațiunile specifice desfășurate în vederea atingerii obiectivului final al B.N.R.

enumerate în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 101/1998 în vigoare la acea dată și aprobată prin Legea nr. 240/2001, care în conformitate cu dispozițiile art. 9 pct. c alin. (3) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) sunt scutite de TVA și că pârâta B.N.R. nu poate datora TVA reclamantei pentru imobilul în discuție. Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta R.C.R. SA C.B. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B.C.I. SPRL invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă și pe cale de consecință, schimbarea sentinței în sensul obligării B.N.R.

la plata către C.B. a sumei de 322.657,62 RON reprezentând contravaloarea TVA-ului aferent oprațiunii de dare în plată. În dezvoltarea în fapt a motivelor de recurs s-a susținut că instanța de apel a aplicat și interpretat greșit atât dispozițiile Legii nr. 345/2002 cât și dispozițiile Legii nr. 101/1998, că a ignorat probele existente la dosarul cauzei și anume adresa nr. 265223 din 18 iulie 2003 emisă de către Ministerul Finanțelor, adresa nr. 5482 din 17 iulie 2003 emisă de B.N.R. și înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 42160 din 17 iulie 2003, că operațiunea de dare în plată prin efectele pe care le produce nu se încadrează în operațiunile specifice ale B.N.R. exceptate de la plata TVA, iar O.U.G.

nr. 51/2003 nu cuprinde nici o dispoziție derogatorie de la dreptul comun. Intimata B.N.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat întrucât instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile Legii nr. 101/1998 în vigoare la momentul încheierii actului de dare în plată și Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.

În conformitate cu dispozițiile art. 9 pct. 3 alin. (3) din Legea nr. 345/2002 operațiunile specifice efectuate de B.N.R. reglementate în mod expres prin Legea nr. 101/1998 privind statutul B.N.R., printre care se enumeră și operațiunile de creditare a băncilor conform prevederilor art. 2 alin. (2), (7) și (2)0 ale acestui act normativ sunt scutite de TVA. În cazul în speță, creanța pe care B.N.R. o are de încasat de la reclamanta R.C.R. SA – C.B. este reprezentată de creditul acordat în temeiul O.U.G. nr. 26/2000 privind autorizarea B.N.R. de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populației de retragere a depozitelor constituite la B.R.C.R. SA – C.B., astfel că operațiunile de derulare a acestui credit reprezintă operațiuni specifice pentru B.N.R.

și sunt scutite de TVA. Interpretând dispozițiile legale menționate, instanța de apel în mod întemeiat a reținut că operațiunea de dare în plată, ce a avut ca scop stingerea unei părți a creditului acordat de B.N.R. se încadrează în sfera operațiunilor scutite de TVA. Pe de altă parte s-a reținut judicios că, creditoarea B.N.R. nu poate datora TVA reclamantei pentru imobilul în discuție întrucât prin O.U.G. nr. 51/2003 imobilul a intrat în proprietatea creditoarei doar pentru valoarea de 16.981.980.000 lei, fără TVA, neputându-se diminua creanța cu o altă sumă decât cea prevăzută în actul normativ menționat. De asemenea, este de reținut că în cadrul operațiunii de dare în plată, pe data preluării imobilului de către B.N.R.

acesta a trecut fără plată în proprietate publică a statului și în administrarea Ministerului Justiției. Restul criticilor referitoare la forța probantă ce trebuie acordată unor probe se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi supuse controlului judiciar din acest punct de vedere. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.C.R. SA C.B. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B.C.I. SPRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 8 din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.