ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3236/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3236/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 26 aprilie 2005,
pe rolul Tribunalului București, reclamanții U.E. și S.D. au solicitat în
contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., în principal, constatarea nulității deciziei
cu nr. 191 din 29 martie 2005 emisă de pârâtă pentru necompetență sa materială
de soluționare a notificării.
În subsidiar au solicitat anularea acestei decizi ca
netemeinică și nelegală, restituirea în natură a imobilelor aflate în Șieu
(moară de făină, teren în suprafață de 169 mp) înscrise în C.F. nr. 817 Șieu,
A+l, top nr. 111/1, în cotă de câte ½ reclamanților și înscrierea
dreptului de proprietate în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 763 din 5 iulie 2005
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată excepția
lipsei calități procesuale active a conte statorului U.E., a respins ca
neîntemeiată contestația formulată de reclamanți, a admis excepția
inadmisibilități cererii privind înscrierea dreptului de proprietate în C.F. și
s-a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere a dreptului de proprietate al
reclamanților în C.F.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a
reținut că reclamantul U.E. are calitate procesuală activă, fiind moștenitorul
autoarei U.V., în calitate de fiu și de legatar universal, motiv pentru care
s-a respins excepția lipsei calității procesuale active.
Cu privire la capătul de acțiune principal, s-a
reținut că unitatea deținătoare a imobilului, SC R. SA, fiind o societate cu
capital integral privat, nu face parte din categoria persoanelor juridice
investite cu soluționarea notificărilor, prin Legea nr. 10/2001, și prin
analogie cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, competența de
soluționare a notificării revenind instituției publice implicate în
privatizare. Ca urmare, s-a reținut ca nefondat acest capăt de cerere.
S-a mai reținut că reclamanții nu au făcut dovada
dreptului de proprietate asupra imobilului la data preluării abuzive, dreptul
de proprietate extratabular invocat, dobândit în temeiul unor contracte de
vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiate în anul 1949, nefiind
intabulat.
Prin decizia 529 din 14 noiembrie 2006, Curtea de
Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de
reclamanți împotriva hotărârii instanței de fond.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a
reținut că dreptul de proprietate al autorilor reclamanților nu a fost
intabulat și că în baza art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, înscrierea în
C.F. are caracter constitutiv de drepturi. Că autorii reclamanților nu aveau
calitatea de proprietari ai imobilului la data preluării abuzive, nefiind
astfel îndeplinite condițiile art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001.
În final, s-a mai constatat că, menționarea autorilor
reclamanților în registrul agricol al comunei Șieu, nu are relevanță juridică
în dobândirea dreptului de proprietate, întrucât în zona imobilului este
aplicabil Decretul-lege nr. 115/1938 potrivit căruia iar dobândirea dreptului
de proprietate este condiționată de momentul în tabularii în C.F.
Împotriva hotărârii pronunțate în apel, reclamanții
au declarat recurs prin care au susținut că autorii lor au dobândit dreptul de
proprietate prin convenție, că moara a fost înscrisă în Registrul Agricol pe
numele acestora, care erau considerați proprietarii acesteia și că întabularea
dreptului lor de proprietate în C.F. la data preluării imobilului nu are
relevanță asupra calității lor de persoane îndreptățite, în sensul
dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
S-a mai susținut că autorii recurenților au fost
trecuți în actul de preluare și că întabularea dreptului de proprietate nu
împiedică reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001,
care are un caracter reparator și de care beneficiază persoanele care au fost
deposedate de bunuri.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente.
În C.F. 817 top 111/1, au figurat coproprietari
tabulari J.A. și M.S., înscrierile fiind făcute în 1919 și 1943. S.D., S.I. și
U.S. au cumpărat imobilul de la moștenitorii coproprietarilor tabulari prin
contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat în anul 1949,
plătind prețul în rate și intrând în posesia imobilului.
Prin adresa nr. 2256/1968 a fostului Consiliu Popular
al comunei Șieu, conform încheierii intabulare 989 din 23 octombrie 1968,
imobilul a fost preluat de către stat în mod abuziv, în baza art. III din
Decretul nr. 218/1960 și Decretul 212/1966 (fila 19, dosar apel).
În sistemul cărților funciare, drepturile reale se
pot dobândi numai prin înscrierea lor în cartea funciară.
Cu toate acestea, din ansamblul prevederilor
Decretului-lege nr. 115/1938, rezultă că lipsa înscrierii dreptului de
proprietate nu poate fi opusă de o parte contractantă celeilalte părți.
Un astfel de drept real, constituit prin convenția
părților este opozabil și terților care au luat cunoștință de existența lui,
deși nu este înscris în cartea funciară. Numai terții care, neavând cunoștință
de existența unui drept neînscris și încrezându-se în cartea funciară, care au
dobândit, prin acte cu titlu oneros, drepturi pe care și le-au înscris, le pot
opune dobânditorilor anteriori.
Vânzarea este un contract consensual, și proprietatea
este de drept strămutată, de la vânzător la cumpărător, îndată ce părțile s-au
învoit asupra lucrului și prețului, deși lucrul nu se va fi predat și prețul
încă nu se va fi numărat.
În plus Legea nr. 7 /1996 privind cadastrul și
publicitatea imobiliară, respectă regula consensualismului, potrivit căreia
drepturile reale se constituie și se transmit între părți la data încheierii
contractului. înscrierea în cartea funciară este prevăzută numai pentru
opozabilitatea drepturilor față de terți astfel că, legea nu mai prevede
efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în C.F.
Față de cele arătate, soluția instanței de apel care
a menținut hotărârea instanței de fond, apare ca nelegală, reclamanții
încadrându-se în categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii
conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din litigiu.
În aceste condiții, recursul va fi admis, se vor casa
hotărârile anterioare și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de
fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul
declarat de reclamanții U.E. și S.D. împotriva deciziei nr. 529 din 14
noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Casează
decizia precum și sentința civilă n. 763 din 5 iulie 2005 a Tribunalului
București, secția a IV-a civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la
același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.