ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3236/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 26 aprilie 2005,

pe rolul Tribunalului București, reclamanții U.E. și S.D. au solicitat în

contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., în principal, constatarea nulității deciziei

cu nr. 191 din 29 martie 2005 emisă de pârâtă pentru necompetență sa materială

de soluționare a notificării.

În subsidiar au solicitat anularea acestei decizi ca

netemeinică și nelegală, restituirea în natură a imobilelor aflate în Șieu

(moară de făină, teren în suprafață de 169 mp) înscrise în C.F. nr. 817 Șieu,

A+l, top nr. 111/1, în cotă de câte ½ reclamanților și înscrierea

dreptului de proprietate în cartea funciară.

Prin sentința civilă nr. 763 din 5 iulie 2005

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată excepția

lipsei calități procesuale active a conte statorului U.E., a respins ca

neîntemeiată contestația formulată de reclamanți, a admis excepția

inadmisibilități cererii privind înscrierea dreptului de proprietate în C.F. și

s-a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere a dreptului de proprietate al

reclamanților în C.F.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantul U.E. are calitate procesuală activă, fiind moștenitorul

autoarei U.V., în calitate de fiu și de legatar universal, motiv pentru care

s-a respins excepția lipsei calității procesuale active.

Cu privire la capătul de acțiune principal, s-a

reținut că unitatea deținătoare a imobilului, SC R. SA, fiind o societate cu

capital integral privat, nu face parte din categoria persoanelor juridice

investite cu soluționarea notificărilor, prin Legea nr. 10/2001, și prin

analogie cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, competența de

soluționare a notificării revenind instituției publice implicate în

privatizare. Ca urmare, s-a reținut ca nefondat acest capăt de cerere.

S-a mai reținut că reclamanții nu au făcut dovada

dreptului de proprietate asupra imobilului la data preluării abuzive, dreptul

de proprietate extratabular invocat, dobândit în temeiul unor contracte de

vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiate în anul 1949, nefiind

intabulat.

Prin decizia 529 din 14 noiembrie 2006, Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de

reclamanți împotriva hotărârii instanței de fond.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a

reținut că dreptul de proprietate al autorilor reclamanților nu a fost

intabulat și că în baza art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, înscrierea în

C.F. are caracter constitutiv de drepturi. Că autorii reclamanților nu aveau

calitatea de proprietari ai imobilului la data preluării abuzive, nefiind

astfel îndeplinite condițiile art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

În final, s-a mai constatat că, menționarea autorilor

reclamanților în registrul agricol al comunei Șieu, nu are relevanță juridică

în dobândirea dreptului de proprietate, întrucât în zona imobilului este

aplicabil Decretul-lege nr. 115/1938 potrivit căruia iar dobândirea dreptului

de proprietate este condiționată de momentul în tabularii în C.F.

Împotriva hotărârii pronunțate în apel, reclamanții

au declarat recurs prin care au susținut că autorii lor au dobândit dreptul de

proprietate prin convenție, că moara a fost înscrisă în Registrul Agricol pe

numele acestora, care erau considerați proprietarii acesteia și că întabularea

dreptului lor de proprietate în C.F. la data preluării imobilului nu are

relevanță asupra calității lor de persoane îndreptățite, în sensul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

S-a mai susținut că autorii recurenților au fost

trecuți în actul de preluare și că întabularea dreptului de proprietate nu

împiedică reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001,

care are un caracter reparator și de care beneficiază persoanele care au fost

deposedate de bunuri.

Recursul va fi admis pentru următoarele considerente.

În C.F. 817 top 111/1, au figurat coproprietari

tabulari J.A. și M.S., înscrierile fiind făcute în 1919 și 1943. S.D., S.I. și

U.S. au cumpărat imobilul de la moștenitorii coproprietarilor tabulari prin

contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat în anul 1949,

plătind prețul în rate și intrând în posesia imobilului.

Prin adresa nr. 2256/1968 a fostului Consiliu Popular

al comunei Șieu, conform încheierii intabulare 989 din 23 octombrie 1968,

imobilul a fost preluat de către stat în mod abuziv, în baza art. III din

Decretul nr. 218/1960 și Decretul 212/1966 (fila 19, dosar apel).

În sistemul cărților funciare, drepturile reale se

pot dobândi numai prin înscrierea lor în cartea funciară.

Cu toate acestea, din ansamblul prevederilor

Decretului-lege nr. 115/1938, rezultă că lipsa înscrierii dreptului de

proprietate nu poate fi opusă de o parte contractantă celeilalte părți.

Un astfel de drept real, constituit prin convenția

părților este opozabil și terților care au luat cunoștință de existența lui,

deși nu este înscris în cartea funciară. Numai terții care, neavând cunoștință

de existența unui drept neînscris și încrezându-se în cartea funciară, care au

dobândit, prin acte cu titlu oneros, drepturi pe care și le-au înscris, le pot

opune dobânditorilor anteriori.

Vânzarea este un contract consensual, și proprietatea

este de drept strămutată, de la vânzător la cumpărător, îndată ce părțile s-au

învoit asupra lucrului și prețului, deși lucrul nu se va fi predat și prețul

încă nu se va fi numărat.

În plus Legea nr. 7 /1996 privind cadastrul și

publicitatea imobiliară, respectă regula consensualismului, potrivit căreia

drepturile reale se constituie și se transmit între părți la data încheierii

contractului. înscrierea în cartea funciară este prevăzută numai pentru

opozabilitatea drepturilor față de terți astfel că, legea nu mai prevede

efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în C.F.

Față de cele arătate, soluția instanței de apel care

a menținut hotărârea instanței de fond, apare ca nelegală, reclamanții

încadrându-se în categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii

conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din litigiu.

În aceste condiții, recursul va fi admis, se vor casa

hotărârile anterioare și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de reclamanții U.E. și S.D. împotriva deciziei nr. 529 din 14

noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează

decizia precum și sentința civilă n. 763 din 5 iulie 2005 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.