ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4850/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4850/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 344/

S din 6 iulie 2007, Tribunalul Brașov, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., text în baza căruia a fost

condamnat

inculpatul

R.G.

la

pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 1

1

pct.

1 din Legea nr. 61/1991, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an

închisoare.

Potrivit dispozițiilor art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa rezultantă

de 7 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lt. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen. și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului,

deducându-se reținerea și arestarea preventivă executată de la 28 martie 2007

la zi.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Brașov, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., a

reținerii în raport de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și

cercetării judecătorești, următoarea situație de fapt.

Inculpatul a trăit în

relații de concubinaj cu martora V.I. până în vara anului 2006, dată la care

martora a angajat astfel de relații cu victima C.M., atitudine care a generat

manifestări violente din partea inculpatului, concretizate de frecvente

deplasări ale acestuia la căminul unde cei doi locuiau, provocând scandaluri,

proferând amenințări cu moartea la adresa acestora.

În ziua de 27 martie 2007,

în jurul orelor 18,00, după ce a consumat alcool în propriul domiciliu, în

compania martorului C.M., s-a deplasat în zona Autogării, Brașov, unde s-a

întâlnit cu martorele R.V., P.L., de la care a aflat că fosta concubină

locuiește în căminul de pe str. Automotoarelor împreună cu victima.

Fiind sub influența

alcoolului și pe fondul sentimentelor de gelozie a afirmat față de martore că

îi va omorî pe cei doi.

Astfel, după ora 23,00,

inculpatul s-a deplasat la cămin unde a găsit pe martora V.I., în compania

martorelor P.M., M.M., C.A. și a victimei C.M.

Constatând că inculpatul

este în stare de ebrietate și cunoscându-l ca o fire violentă, martorele i-au

cerut inculpatului să părăsească imobilul și față de refuzul acestuia, au

hotărât să se deplaseze la sediul Poliției Transporturilor pentru a reclama

prezența inculpatului și a preîntâmpina un eventual scandal.

După ce au parcurs circa 100

m, martorele și victima au sesizat prezența inculpatului în spatele lor, motiv

pentru care s-au oprit, timp în care inculpatul s-a îndreptat spre victimă,

aplicându-i o lovitură puternică în zona coapsei stângi, după care a părăsit

locul în fugă. Victima a încercat să-l ajungă pe inculpat, însă nu a reușit,

căzând pe carosabil.

Martora a încercat să apere

victima, fiind la rândul său lovită cu cuțitul în zona mâinii stângi, lovitură

amortizată de haina de fâș pe are aceasta o purta, haină care a fost tăiată.

Potrivit concluziilor

raportului de constatare medico-legală nr. 116/ AUT din 28 martie 2007,

întocmit de S.J.M.L. Brașov, moartea victimei a fost violentă, s-a datorat

hemoragiei externe consecutivă secționării pachetului vascular femural, leziunea

tanato-generatoare fiind produsă prin lovire cu un corp tăietor-înțepător pe o

direcție orizontală dinspre lateral spre median, existând legătură de

cauzalitate între acțiunea inculpatului și decesul victimei.

Fapta descrisă s-a apreciat

ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de

moarte în forma prevăzută de art. 183 C. pen., încadrare juridică stabilită în

raport de atitudinea subiectivă a inculpatului, față de fapta și urmările

acesteia.

Vinovăția, ca o componentă esențială

a laturii subiective, care caracterizează infracțiunea prevăzută de art. 183 C.

pen., a fost determinată de instanță prin examinarea actelor exterioare fizice

de manifestare.

Astfel, s-a reținut că

inculpatul în exercitarea actului de violență care a produs leziunea

tanato-generatoare, a lovit o singură dată la întâmplare, în condițiile în care

se afla în stare de ebrietate, sub imperiul unor sentimente de gelozie care

evident, i-au determinat intenția de a aplica o corecție și a vătăma victima.

Individualizând pedeapsa în

raport de criteriile legale, instanța de fond a avut în vedere pericolul social

grav al faptei dovedit de consecințe, circumstanțele reale în care s-a

consumat, în afara oricărei stări de provocare, stabilind pedepse pentru fiecare

din infracțiunile concurente de natură să atingă scopul preventiv punitiv

prevăzut de lege.

În termen legal, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul au declarat apel împotriva

sentinței, invocând doar critici care vizează netemeinicia hotărârii.

Astfel, parchetul a

solicitat majorarea pedepsei, motivat de atitudinea nesinceră a inculpatului

care a recunoscut parțial faptele și a susținut fără temei, că anterior faptei

a fost agresat de victimă, împrejurare neconfirmată de probe.

Inculpatul, în propria cale

de atac, a solicitat reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării cu

consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textele legale

care constituie temeiurile condamnării.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia penală nr. 144/ AP din 29 august 2007, a respins, ca nefondate, ambele

apeluri, reținând că prima instanță a făcut o judicioasă individualizare a

pedepselor în condițiile în care circumstanța atenuantă a scuzei provocării nu

a fost reținută, nefiind probată în cauză dedusă judecății.

Împotriva deciziei,

inculpatul a declarat recurs, invocând drept caz de casare dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv greșita individualizare a pedepsei,

urmare reținerii circumstanței atenuante a scuzei provocării, prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen., justificată de agresiunea victimei asupra sa, anterioară

aplicării loviturii tanato-generatoare.

Examinând calea de atac în

raport de cazul de casare arătat cât și din oficiu, Înalta Curte constată

nefondat recursul inculpatului.

Martorele prezente la

momentul agresiunii exercitate de inculpat asupra victimei, nu susțin că

anterior, victima ar fi provocat acest conflict, lovind inculpatul în zona

feței cu o rozetă.

Pe de altă parte, raportul

de constatare medico-legală nr. 1050/ E din 27 aprilie 2007, concluzionează că

leziunile constatate la nivelul feței inculpatului, au putut fi produse prin

lovire cu corp dur, cea ce confirmă, că acesta a fost lovit de martora V.I. cu

piciorul în zona feței, după ce căzuse la pământ împins fiind de martora P.M.,

împrejurări relatate de martore și explicate sub aspectul consumării, ulterior

momentului lovirii victimei în zona femurală, cu cuțitul, ca o reacție a lor la

această agresiune.

Cât privește plăgile de la

nivelul mâinilor, același act nu exclude posibilitatea mecanismului de

autoproducere în raport de configurația lor.

Față de ansamblul probator

administrat în cauză, instanțele de fond și apel, motivat și temeinic nu au

reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei provocării.

Cum pedepsele au fost

proporționate prin evaluarea corectă a tuturor criteriilor legale, fiind de

natură să răspundă scopului enunțat de art. 52 C. pen., critica invocată de

inculpat este nefondată, recursul urmând a fi respins conform art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) raportat la art. 383 alin. (2) și 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce

din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive executată la

zi.

Conform art. 191 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

P

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat R.G. împotriva deciziei penale nr. 144/

AP din 29 august 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 28 martie

2007 la 18 octombrie 2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 octombrie 2007.