ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2236/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2236/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 464

din 5 noiembrie 2007 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr. 2030/91/2007,

inculpații N.V. și P.D. au fost condamnați, la câte o pedeapsă de 3 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 83 lit. b) din

Legea nr. 84/1998 și, la câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat spre executare pedeapsa cea

mai grea de 6 luni închisoare, iar în baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de încercare de 2

ani și 6 luni.

S-a atras atenția

inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 118 lit. f) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor bunuri: 84 bucăți

treninguri marca „N.”, 21 bucăți treninguri marca „P.”, 8 bucăți hanorace marca

„N.”, 2 treninguri „A.”, un bluzon „P.”, un parfum „L.”, 2 parfumuri „C.H.”, 1

parfum „D.G.” și un parfum „H.”.

Totodată, inculpații au fost

obligați în solidar la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale: 100

Euro către Compania „L.” SA reprezentată prin SC A.T. și T. și 1000 Euro către

Compania P.A.G.R.D.S. reprezentată prin avocat G.N.T. din cadrul Baroului

București.

S-a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea civilă formulată de N.I.L.T.D., reprezentată prin avocat R.D. și A.,

precum și pretențiile părților civile L.S.A. și P.A.G.R.D.S. privind acordarea

de daune materiale.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpații N.V. și P.D. au

cumpărat din Complexul comercial „E.” din apropierea municipiului București,

mai multe produse, inscripționate cu denumirea unor firme de prestigiu, bunuri

pe care, la data de 1 martie 2007, le-au expus spre vânzare în fața SC P.V. SRL

din comuna Milcovul, județul Vrancea.

Întrucât produsele de

îmbrăcăminte și parfumerie ce erau expuse spre vânzare, păreau a fi

contrafăcute, organele de poliție au intervenit solicitând inculpaților să

prezinte actele de proveniență și de însoțire a mărfii.

S-a prezentat o singură

factură fiscală nr. 0250787 pe numele inculpatului N.V., pentru o parte din

produse.

Pentru produsele, pentru

care nu s-au prezentat acte de proveniență, organele de poliție prin procesul

verbal seria AS nr. 3440832 din 19 iunie 2007 au confiscat 12 cutii cu apă de

toaletă marca „C.P.” și 24 recipiente tot cu apă de toaletă marca „C.N.S.”, în

baza art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

Companiile N.I.L.T.D. din

S.U.A., P.A.G.R.D.S. cu sediul în Germania, L. S.A. cu sediul în Paris și D.G.

prin reprezentanți legali din România, au formulat plângere penală împotriva

inculpaților, susținând că produsele respective sunt contrafăcute, totodată s-au

constituit și părți civile, solicitând daune materiale și morale.

Inculpații N.V. și P.D. în

procesul verbal de constatare, au recunoscut că, în momentul cumpărării

produselor știau că sunt contrafăcute, iar P.D. în declarația dată, la data de

1 martie 2007, a recunoscut că produsele respective erau contrafăcute. De

asemenea, inculpatul N.V., cu ocazia prezentării materialului de urmărire

penală a declarat că și-a dat seama că produsele cumpărate de la complexul

comercial „E.” erau contrafăcute datorită diferențelor mari de preț.

În drept, s-a reținut că

faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

punere în circulație, fără drept, a unui produs, purtând o marcă identică sau

similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care

prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, faptă prevăzută de art. 83 lit.

b) din Legea nr. 84/1998 și de punere în circulație de mărfuri contrafăcute

și/sau pirat, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și

induce în eroare consumatorul asupra calității produsului/serviciului, faptă

prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, texte de lege în baza cărora

inculpații au fost condamnați.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpații N.V. și

P.D., prin apărător.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea a criticat sentința, pentru nelegalitate.

S-a susținut că în cauză ar

fi incidente dispozițiile art. 86 din Legea nr. 84/1998 și nu cele ale art. 5

din Legea nr. 11/1991, întrucât fapta, astfel cum a fost comisă și descrisă în

situația de fapt se încadrează totodată și în prevederile art. 86 din Legea nr.

84/1998.

Cum Legea nr. 84/1998 este

ulterioară și are caracter special în raport cu norma generală la care se

referă Legea nr. 11/1991 se impunea schimbarea încadrării juridice.

Inculpații N.V. și P.D.,

care și-au însușit apelul declarat prin avocat, au criticat sentința pentru

netemeinicie.

S-a susținut că raportat la

modalitatea în care au comis fapta precum și la persoana lor, cu referire în

special la gradul de instrucție, s-ar fi impus achitarea pentru săvârșirea

primei fapte (prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998) prin

aplicarea art. 18

1

C. pen.

Cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 5 din Legea nr. 11/1991 s-a susținut că această faptă nu există

atât timp cât inculpații nu au utilizat o marcă sau o indicație geografică ci

au cumpărat produsele cu mărcile aplicate pe ele din cel mai mare târg din

România, unde nu au fost sesizate nereguli, în schimb oamenii simpli sunt trași

la răspundere penală pentru că au cumpărat în asemenea condiții încercând să

realizeze un venit cinstit.

S-a solicitat achitarea,

întemeiat pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cum părțile civile nu au

fost prejudiciate s-a solicitat respingerea acțiunii civile.

În subsidiar s-a solicitat

condamnarea la pedeapsa amenzii, ținându-se seama de circumstanțele personale

ale fiecărui inculpat.

Instanța de apel a apreciat

că, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 84/1998, aceasta prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, dar, în raport de circumstanțele personale ale inculpaților, se

impune aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin.

(1) lit. e) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse pecuniare.

În ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991, s-a

apreciat că fapta inculpaților nu întrunește elementele constitutive ale

acestei infracțiuni, întrucât nu s-a făcut dovada că inculpații au urmărit să

ascundă cumpărătorilor faptul că produsele sunt contrafăcute.

În ceea ce privește

criticile parchetului, s-a apreciat că schimbarea încadrării juridice nu se

impune, având în vedere că dispozițiile art. 86 din Legea nr. 84/1998

incriminează acte de concurență neloială, diferite de cele reținute în sarcina

inculpaților.

Sub aspectul laturii civile

s-a apreciat că în mod corect prima instanță a admis în parte acțiunea civilă,

însă daunele morale au fost supraevaluate, iar în ce privește confiscarea, s-a

indicat un temei greșit.

În consecință, Curtea de

Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 25/ A din 7 februarie 2008,

a admis apelurile declarate de inculpații P.D. și N.V împotriva sentinței

penale nr. 464 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul

nr. 2030/91/2007 și în consecință:

A desființat sentința penală

nr. 464 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. 2030/91/2007,

și în rejudecare.

În baza art. 83 lit. b) din

Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C.

pen. și art. 63 alin. (3) C. pen.

A condamnat pe fiecare

dintre inculpații P.D. și N.V. la câte o amendă în cuantum de 600 lei.

A atras atenția fiecărui

inculpat asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 63

1

C.

pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

achitat pe inculpații P.D. și N.V. pentru săvârșirea infracțiunii de punere în

circulație de mărfuri contrafăcute prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991.

În baza art. 14 C. proc.

pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ.

A obligat inculpații la

plata în solidar către parte civilă L. SA reprezentată prin S.C.A. T. și T.

București a sumei de 50 euro în echivalentul în lei la data plății, cu titlu de

daune morale.

A obligat inculpații la

plata în solidar către partea civilă P.A.G.R.D.S. reprezentată prin S.C.A. T.

și T. București a sumei de 50 euro în echivalentul în lei la data plății, cu

titlu de daune morale.

A respins, ca nefondate,

pretențiile civile formulate de partea civilă N.I.L.T.D. reprezentată de S.C.A.

R.D.A. București.

În baza art. 84 alin. (1)

din Legea nr. 84/1996 a dispus confiscarea în vederea distrugerii a 20

treninguri și a unui bluzon inscripționate cu marca „P.” și a unui flacon de

parfum purtând însemnul „L.”.

A dispus confiscarea în folosul

statului a 84 bucăți treninguri și 8 bucăți hanorace inscripționate cu marca „N.”,

2 bucăți treninguri inscripționate cu marca „A.”, 2 flacoane parfum purtând

însemnul „C.H.”, 1 flacon parfum purtând însemnul „D.G.” și un flacon parfum

purtând însemnul „H.”.

În baza art. 189 – art. 191 C.

proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata către stat a câte 50 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare.

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

Cheltuielile judiciare în

apel rămân în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, arătând că:

motivat dispoziția de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice;

cât și cea de apel s-au pronunțat asupra unei infracțiuni cu care nu au fost

sesizate, respectiv cea prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991.

stabilită încadrarea juridică a faptei inculpaților de a oferi spre vânzare

produse contrafăcute în scopul inducerii în eroare a consumatorilor și, în

consecință, în mod nelegal s-a dispus achitarea lor pentru infracțiunea

prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, încadrarea corectă fiind cea

prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991, modificată prin

Legea nr. 298/2001.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor invocate de parchet, cât și în

conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază că aceasta este legală și temeinică.

În ceea ce privește primul

motiv de recurs invocat de parchet, se constată că nu este o critică întemeiată

și, de altfel, nici consecventă, întrucât se enunță întâi o lipsă a motivării

(ceea ce ar echivala cu invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.), pentru ca, în drept, să se invoce cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și să se solicite trimiterea cauzei

spre rejudecare.

În realitate, nu se constată

incidența nici unuia din cazurile de casare evocate: instanța s-a pronunțat

asupra acestui motiv de apel invocat de parchet, respingând solicitarea de schimbare

a încadrării juridice (deci nu poate fi susținut cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 10) și a și motivat această respingere, chiar dacă sumar,

așa cum arată, de altfel și parchetul (nefiind, deci, fondată critica nici din

perspectiva art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.).

În cel de-a doilea motiv de

recurs se susține că instanțele s-au pronunțat asupra unei infracțiuni cu care

nu au fost sesizate, respectiv cea prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991.

Critica este ambiguă, dar

din dezvoltarea scrisă a acesteia se înțelege că încadrarea juridică dată

faptei prin rechizitoriu este greșită, întrucât nu este vorba de infracțiunea

prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 ci de infracțiunea prevăzută

de art. 5 lit. g) din Legea nr. 11/1991.

Prin urmare, nu se poate

susține că instanțele s-au pronunțat asupra unei infracțiuni cu care nu au fost

sesizate.

Prin rechizitoriu,

instanțele au fost sesizate cu infracțiunea prevăzută de art. 5 lit. b) din

Legea nr. 11/1001 și instanțele pentru această infracțiune au pronunțat soluția

de achitare (în apel).

În realitate, ceea ce se

critică de către parchet în motivele 2 și 3 de recurs o constituie încadrarea

juridică dată faptei, susținându-se că încadrarea corectă este aceea în

infracțiunea prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991,

modificată prin Legea nr. 298/2001 (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

17 C. proc. pen.).

Critica nu este întemeiată.

În primul rând, se constată

inconsecvența parchetului în ceea ce privește încadrarea juridică; se afirmă că

încadrarea juridică stabilită prin rechizitor este greșită, în apel se solicită

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 86 din Legea nr.

84/1998, iar în recurs se solicită schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 5 lit. g) din Legea nr. 11/1991, modificată prin

Legea nr. 298/2001.

O asemenea solicitare nu

poate fi primită, întrucât ar încălca prevederile art. 6 din C.E.D.O. dacă s-ar

admite ca tocmai în faza recursului parchetul să ofere încadrarea juridică

corectă, întrucât în acest mod inculpații s-ar afla în situația de a nu fi fost

corect informați asupra procedurilor derulate împotriva lor.

Pe de altă parte,

inculpaților li s-a reținut în sarcină că au săvârșit infracțiunile de punere

în circulație de produse contrafăcute și concurență neloială, prevăzute de art.

83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 și art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991.

Art. 5 lit. b) din Legea nr.

11/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 298/2001, exact acest

lucru incriminează, respectiv punerea în circulație de produse contrafăcute.

Instanța de apel exact

această infracțiune a analizat-o și a pronunțat, corect, o soluție de achitare,

reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Desigur că instanța este

investită cu fapta, nu cu încadrarea juridică, dar în speță atât descrierea

faptei, cât și calificarea ei au fost greșite, astfel că, în mod corect, s-a

pronunțat o soluție de achitare.

În cauză nu s-a solicitat și

nu s-a procedat la extinderea procesului penal și cu privire la fapta

reglementată de art. 5 lit. g) din Legea nr. 11/1991, în condițiile art. 336 C.

proc. pen., astfel că nu se poate ajunge la o condamnare a inculpaților direct

în recurs pentru o infracțiune ce nu a constituit obiectul actului de acuzare.

Pentru considerentele mai

sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.

Conform art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul

apărătorului din oficiu pentru inculpați, urmând a se plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva

deciziei penale nr. 25/ A din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția

penală, privind pe intimații inculpați P.D. și N.V.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 100 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 iunie 2008.